Stramutare

...Mergi peste tot
si-ti plimbi pacatul dupa tine.
Nu intelegi de ce-i mai greu,
Nu mai stii de cand,
nici cum a inceput.
Pe rand, toate culorile,
ce altadata formau un curcubeu-
cel al unui legamant-,
s-au transformat in gri.
Si-l vezi si-l simti,
Dar nu te poti obisnui.
Stii ca ceva lipseste,
simti ca un loc e gol.
Te rogi in continuare,
te inchini, slujesti.
Dar in urma ta, de-atunci,
lasi dare de durere.
Parinti, prieteni, frati-
nu te mai recunosc,
nu te mai inteleg.
Dar tu "n-ai nimic".
Si canti, si canti...
Incerci sa razi, sa zbori...
Dar totul suna-a gol.

Ai vrea sa dai tot inapoi,
sa te intorci...
Dar nu stii unde;
nu stii cand.

Si totusi, Cineva asteapta:
un brat deschis, o mana-ntinsa.
Isus, in umbra crucii sta
Si tace, asteapta; dar zambeste:
"Sunt tot aici", El iti sopteste.

Atunci Cuvantului dai ascultare
si-ti amintesti ca totul de acolo-ncepe:
de la cruce.
Le-arunci pe toate jos
si fugi ' napoi.
Ii sari in brate
si-L iubesti- mai mult,
caci te-ai intors
si te-a primit.
Nu meriti sa fii rasplatit,
dar El o face.
Dar nu de asta stai,
Nu ca sa mai primesti ramai.
Te tine de-acum o dragoste noua, sfanta.
Tu esti un altul; El- acelasi.
Dar locul nu-l mai vrei schimbat-
in bratul Lui ramai, pe veci, mutat.

...inspirat din marturisirea unei adolescente...eliberate.
6 septembrie 2008, Pitesti

Cat despre ieri...
Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii! Psalm 84:10