Pledoarie pentru odihnă

Astăzi am început ziua cu odihna. Dacă ți se pare ciudat, încearcă, într-o dimineață, să începi ziua în liniştea zorilor, când noaptea îi predă ştafeta zilei, păsările îşi înalță glasurile odihnite. În toată această activitate a mediului înconjurător, să stai tu cu tine şi cu Dumnezeu, e odihnitor! După odihna trupului, aceasta este odihna omului interior.

Dar nu numai despre această odihnă scriu acum, ci despre Odihnă, în general. 

Pentru că am citit o invitație în această dimineață. 

Invitația este aceasta:

"Isus le-a zis: "Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniți-vă puțin." Căci erau mulți care veneau şi se duceau , şi ei n-aveau vreme nici să mănânce." Găsim scris în Marcu, 6:31. 

Domnul Isus i-a chemat pe ucenici la odihnă, vă dați seama? Deci... să te odihneşti nu e rău, nu e ruşine? Nu e păcat?! 

Nu, nu, nu. Şi e chiar necesar. Şi chiar poruncă divină! 

Rămâi cu mine, odihneşte-te câteva minute 🤭

Odihna este importantă. Primul exemplu de odihnă l-a dat chiar Dumnezeu: "şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse."(Geneza 2:2) 

Dumnezeu S-a oprit din creat, S-a oprit din a spune şi S-a dat un pas în spate, S-a uitat la tot ce făcuse, şi toate erau bune. Era mulțumit de "munca" Sa, rezultatul Îl bucura. 

Cât de mult avem de învățat din doar aceste versete! 

Dar mergem mai departe, pentru că Dumnezeu a ridicat odihna la rang de poruncă: "Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințeşti." (Exod 20:8) 

Nu doar să o ții, dar să o umpli de Mine, de prezența Mea, ca să fie sfințită. 

Cum a văzut la Tatăl, aşa a practicat şi Fiul: Domnul Isus Însuşi a avut această disciplină, i-aş putea spune, disciplina odihnei. Deseori apare menționat în Biblie că Se retrăgea singur, la o parte de ceilalți, pentru rugăciune. 

Apoi i-a chemat pe ucenici: "Veniți singuri într-un loc pustiu şi odihniți-vă!"

Avem de învățat sau nu? Este odihna bună? Chiar necesară! 

Ucenicii erau în slujire, îi slujeau pe ceilalți oameni, împreună cu Domnul Isus. Gloate de oameni după ei, mesaje peste mesaje, explicații, rânduirea oamenilor, care cum să ajungă la Învățător... erau prinşi în activitate şi Domnul Isus le-a văzut nevoia de odihnă. 

Nu sta liniştit, în afară de Domnul Isus, nu prea te va chema nimeni la odihnă... nu prea des, cel puțin. Şi nu prea mulți. Tu singur trebuie să te disciplinezi în acest sens. 

Odihna e necesară la perioade constante din timp (noaptea, tot a şaptea zi sunt două feluri de odihnă). 

Avem nevoie să ne odihnim de munca fizică (sau intelectuală, după caz) pe care o ducem pentru întreținerea vieții. Avem nevoie să ne odihnim, să ne oprim din iureşul vieții, pentru că pe lângă întreținerea vieții, mai întreținem şi altele. Trăim într-o lume în care suntem traşi din multe părți, vorbesc şi din perspectiva unui părinte, care aleargă şi cu şi pentru copii. 

Doar stai şi fă o listă, în câte părți alergi într-o săptămână. 

Şi fă şi o listă cu momentele în care te odihneşti. Tu, singur, la o parte. Mai departe analizează tu listele 🙂

Odihna e un principiu valabil pentru toți, şi cine nu îl respectă, va suporta consecințele. 

Dar te invit să te gândeşti la mai mult decât a sta, atunci când te odihneşti. Mai mult decât a adormi cu o carte în mână sau a sta într-un hamac în munți. 

Conform poruncii despre ziua de odihnă, sfințeşte momentul odihnei. 

Combină odihna cu rugăciunea, cu citirea Cuvântului lui Dumnezeu. 

În felul acesta, te reconectezi cu Dumnezeu şi poți medita cum Îi împlineşti Cuvântul în viața ta, te poți gândi la trăirea ta. Te poți da un pas în spate şi să vezi dacă eşti pe drumul pe care îți doreşti să fii. Poți lua decizii noi, poți găsi păcate sau lucruri fără de folos care te consumă degeaba, lucruri de care nu îți poți da seama atunci când eşti mereu grăbit, în mijlocul lor, când eşti oarecum pe pilot automat. Poți planifica noi strategii, pentru a fi mai eficient în ceea ce faci, mai organizat. 

Retragerea are multe beneficii, pauza îți permite să schimbi, să ajustezi, să te recalibrezi, să reporneşti cu mintea mai limpede şi cu forțe proaspete. 

Când te retragi, la o parte, Îl poți auzi mult mai bine pe Dumnezeu, ce mai are să îți spună. 

Sunt persoane între noi care au tendința naturală la analiza, la meditație, la deconectare de tumult... pentru ele este mai uşor. Sau poate sunt perioade din viață în care ne retragem mai uşor şi altele în care este dificil, zice o mamă de trei copii. 🙈

Dar sunt şi persoane care consideră un lucru negativ să te odihneşti, sau pur şi simplu nici nu îl iau în considerare. Poate nu ştiu că odihna este poruncă divină şi odihna cu rugăciune este exemplul Mântuitorului nostru...

Haideți să le spunem şi lor, şi cu toții să muncim mai cu spor şi drag în orice domeniu, dacă acceptăm invitația Domnului Isus şi dacă respectăm porunca lui Dumnezeu: să ne disciplinăm să ne odihnim constant şi să chemăm în odihna noastră prezența lui Dumnezeu. 

Credință, se cere credință!

 "Dar Isus i-a spus: "Fiică, credința ta te-a mântuit; du-te în pace şi fii tămăduită de boala ta." 

Găsim relatarea despre minunea de care a avut parte această femeie în Evanghelia după Marcu, la capitolul 5. 

Pentru că Domnul Isus e viu, atotprezent şi cuvintele Lui au valabilitate eternă, cuvintele Lui le putem considera şi pentru noi. 

Credința că El poate a dus-o pe femeie după El, că El poate să-i curme suferința. A căpătat mult mai mult decât vindecarea, a căpătat şi mântuirea. 

Ce ne transmit aceste cuvinte nouă azi? Cum ne poate ajuta credința în El astăzi, în lumea, contextele şi existența noastră? 

Conform Cuvântului lui Dumnezeu transmis prin Evrei 11, credința te poate ajuta: 

- Să pricepi că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu. Poate cauți explicații, poate nu ştii dacă să crezi sau nu. Crede, şi vei pricepe apoi, că pentru unele lucruri nu sunt necesare explicațiile, că acum cunoaştem în parte, dar într-o zi, în alte sfere, vom înțelege deplin. (V.3)

- Să aduci jertfe plăcute Domnului, să păstrezi închinarea pentru El şi curată. (V.4)

- Să faci parte din Mireasa Lui, pe care Se va întoarce să o ia Acasă. (V.5)

- Să fii plăcut lui Dumnezeu, cum ziceam mai sus în închinare, dar şi în ascultare, în trăire, în vorbire, în iubire şi în fiecare alt pas.(v.6)

- Să crezi că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută. (V.6)

- Să construieşti conform viziunii lui Dumnezeu.(v.7)

- Să păşeşti în viitor, la porunca Lui, chiar când nu ai siguranța următorului pas. (V.8) 

- Să moşteneşti făgăduința, împreună cu Avraam, Isaac şi Iacov. (V.9)

- Să aştepți Cetatea cea tare şi veşnică. Chiar dacă pare că întârzie, conform înțelegerii noastre, să crezi că Îi va veni vremea. (V.10)

- Să faci lucruri pe care nici tu nu te vezi, nici alții nu te văd în stare a le face.(v.11) 

- Să mergi mai departe, încrezător, chiar dacă încă nu vezi împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu, promisiunile universale şi specifice, personale. (V.12) 

- Să fii în căutarea permanentă a patriei cereşti, să o ai pe ea în vedere, şi nu țara (lumea) din care ai fost scos/ scoasă. (V.16) 

- Să acționezi conform Cuvântului lui Dumnezeu, în ciuda emoțiilor, dorințelor şi apucăturilor tale. (V.17)

- Să binecuvântezi pe alții, să laşi o moştenire curată şi nestricăcioasa, care nu e pasibilă de furt sau devalorizare. (V.20) 

- Să nu ai teamă de oameni. (V.23)

- Să nu ai teamă de suferință, să ai curajul să stai cu şi pentru poporul tău, pentru valorile tale.(v.23) 

- Să consideri trăirea pentru Hristos (plus tot ce înseamnă ea), mai importantă decât bogățiile lumii şi statutul pe care l-ai putea avea. (V.25) 

- Să îți pironeşti ochii asupra răsplătirii.(v.26)

- Să păzeşti poruncile lui Dumnezeu, chiar dacă sunt ciudate şi demodate în ochii lumii.(V.28) 

- Să treci "Marea Roşie ca pe uscat". Contexte care pe alții i-ar înghiți, în fața ta se dau la o parte. Nu neapărat în sensul că vor dispărea, cât că vei ieşi viu şi biruitor din ele. (V.29) 

- Să dărâmi ziduri doar prin închinare şi rugăciune. (V.30) 

- Să te porți cu bunăvoință față de trimişii lui Dumnezeu.(v.31) 

- Să ai şi tu numele scris într-un capitol ceresc analog capitolului 11 din Evrei, ca erou al credinței! 

Îmi vine în minte o cântare care spunea la un moment dat aşa: "Credință, se cere credință!" Nu o pot găsi deocamdată, dar se cere credință! La toate nivelurile, neclintită, plăcută lui Dumnezeu! 

Cuvântul Lui scris, Biblia, are să ne învețe atât de multe despre credință, trebuie doar să petrecem timp în El!