august 30, 2009

Life like climb

I can almost see it
That dream I’m dreaming but
There’s a voice inside my head sayin',
You’ll never reach it.
Every step I’m taking,
Every move I make feels
Lost with no direction
My faith is shaking but I
Got to keep trying
Got to keep my head held high

There’s always going to be another mountain
I’m always going to want to make it move
Always going to be an uphill battle,
Sometimes I'm going to have to lose,
Ain’t about how fast I get there,
Ain’t about what’s waiting on the other side
It’s the climb

The struggles I’m facing,
The chances I’m taking
Sometimes they might knock me down but
No I’m not breaking
I may not know it
But these are the moments that
I’m going to remember most yeah
Just got to keep going
And I,
I got to be strong
Just keep pushing on,
cause

There’s always going to be another mountain
I’m always going to want to make it move
Always going to be an uphill battle,
Sometimes I'm going to have to lose,
Ain’t about how fast I get there,
Ain’t about what’s waiting on the other side
It’s the climb

There’s always going to be another mountain
I’m always going to want to make it move
Always going to be an uphill battle,
Somebody's you're going to have to lose,
Ain’t about how fast I get there,
Ain’t about what’s waiting on the other side
It’s the climb

Keep on moving
Keep climbing
Keep the faith baby
It’s all about
It’s all about
The climb
Keep the faith
Keep your faith
( Miley Cyrus - The Climb- The Movie Sound Track)




Life's a climb... but the view is great.

august 27, 2009

Blog de oro

Circulă, din câte observ, o leapşă mai specială, sub forma unor aprecieri, sub numele de Blogul de aur.

Cineva mi-a apreciat şi mie blogul ca fiind unul aşa. Mulţumesc pentru aprecierea ta!
Am fost surprinsă. Trebuie să dau şi eu mai departe la zece persoane această apreciere. Care sunt blogurile de aur pentru mine. Datul acesta mai departe se numeşte nominalizare.

Regulile sunt:
1. afişarea premiului
2. afişarea linkului celui care a acordat acest premiu
3. oferirea lui la 10 bloggeri

Să începem deci.

1. Premiul este acesta:

2. L-am primit de la: Think for myself.

3. Bloguri de aur pentru mine(în trecut şi/sau prezent ) sunt scrise de:

-Laura
-Alex, Gabriel si Bogdan
-Bianca
-Alex
-Cella
-Seb
-Callina
-Andrei

Nu găsesc 10. Îmi pare rău. Asta-i tot. Le mulţumesc scriitorilor pentru fiecare post în care m-au hrănit cu bucăţi din Dumnezeu.

august 26, 2009

Retrospectivă din nou

Am cam întârziat cu retrospectiva taberei din Parâng.
Dar uite-o aici, prin curtoazia lui Silviu, autorul ei.

Cu mult dor de aventură,
Ştiind că o să ţinem cură,
Am ajuns sus în Parâng
Şi îmi vine să mă plâng: (Şi ţie?!?)

De condiţii, de-oboseală,
De mâncările din oală,
De lipsa semnalului
Şi de vizitele ursului.

Dar ne-am mai acomodat
Şi jucând perechile,
Albinele au atacat
De-ngroziră fetele.

Rezultatul se observă:
Doris plânge de se-neacă
Pentru o înţepătură
Şi nu vroia deloc să tacă:

"Nu vleau sale; nu, nimic!
Ajută-mă să mă lidic.
Aoleu, eu vleau acasă,
Gângăniile nu mă mai lasă. "

Situaţie la Andreea groasă-
Muşcatură "veninoasă"
Plus o frică zdravănă;
Plânge de nu se mai termină.

Bianca e mai curajoasă,
Dar dacă situaţia cere,
Se face şi ea plângăcioasă;
Dar îi trece repede.

Ursul...nu face excepţie;
Speriatu-ne-a pe toţi la rând.
Cosmin face-o afirmaţie:
"E măgar, măi, om nătâng!"

Un măgar să ragă-aşa!?!?
Îngrozit fugea plantonul:
"Bagă focul, nu mai sta
Şi scoate repede toporul!"

Ado era s-o păţească:
Când pe foc punea un lemn;
Ca puiul pe grill să se prăjească;
Gazul l-a făcut om demn.

Povestea nu a fost crezută,
Dar în noaptea ce urmează
Răgetele se repetă
Şi noi toţi privim a groază.

Cosmin iară se trezeşte.
Ce să faci? Se-obişnuieşte
Cu controale de rutină
În nopţi ce nu se termină.

Alex cu sunete ciudate,
Raluca cu stări enervate,
Ramo să le-atragă atenţia,
Billy e cu intervenţia.

Ema e mai plictisită-
Ea nu joacă, că-i cinstită.
Adevăru-i dureros,
Provocarea....mmm...nu-i folos.

"Hai să jucăm altceva",
Zice Ralu iar nervoasă
Când Daniel se prăbuşeşte
De nimeni nu îl mai trezeşte.

Simo e teleghidată,
De-oboseală terminată.
Două mii şi jumătate
A urcat crestele toate!

Auzit-am că au plâns
Toate pe munte mergând;
Obosite, terminate
Şi în suflet deprimate.

Despre Gabi să nu zici?
Venit din şapte pitici,
Gura-i mare, măi fârtate,
Are replică la toate.

Albert nu mai are loc
Să doarmă şi el în cort:
Puradeii-i ocupară
Cortul şi îl enervară.

Roxana e neadormită,
De trei zile neodihnită.
Dă din gură şi trozneşte,
Faţa-n negru şi-o vopseşte.

Uite-acum o ghicitoare:
Cine e baiatul care,
Mai frumos decât o floare,
Muzica îl pasionează,
Ritmul căştii îl distrează? (Bogdan)

Trei rămân în tabără, (Silviu, David, Cătă)
Lemnele le curăţă,
Gătesc, se spală, lenevesc,
De plictiseală se prostesc.

Dacă vrei o doctorie
Sau pateu uns pe felie,
Eliza te-ajută-ndată:
Foamea şi durerea pleacă.

De atâta limbuţeală,
Ăştia doi se supărară:
Gabi şi Albert, din amici,
Deveniseră arici.

S-au tot înţepat subit
Până s-au şi dovedit.
Acuma şi-au mai revenit,
Gabi pădurea-a părăsit.

Uite şi-ultima din zile:
Am scăzut cu multe kile.
Nu contează ce n-avem,
Important e ce suntem.

Am trecut prin multă frică,
Da-ndoielile ne pică
Şi cu toţii ne-amintim
Domnului să-I mulţumim!

august 25, 2009

Prea naivă...

Nici să îţi pese prea mult nu e bine. Se întoarce tot împotriva ta.

E încercat azi pentru a nu ştiu câta oară.

De aceea aş vrea să mă pot hotărî să nu îmi mai pese, să nu mai arunc mărgăritarele în gura porcilor şi pe unii oameni să îi consider într-adevăr fără speranţă.

Dar în naivitatea mea eu cred. Cred în oameni chiar dacă îmi dovedesc de prea multe ori ce sunt şi ce au în ei cand nu au viaţă din Cristos. Cred că există scăpare. Dar trebuie să mă dezvăţ să cred asta. Să mă oblig să nu îmi mai pese şi să îi privesc alergând cât pot ei în direcţia greşită.

Şi da! Sunt cea mai bucuroasă că pot spune că am o casă în Cer şi sunt sigură de ea! Pentru că sunt sigură de Dumnezeul meu, care le vede pe toate, le ştie, le socoteşte şi într-o zi va trage linia. Şi atunci, în ziua aceea, nu îmi va mai păsa că mi-a păsat şi că am dus greu din cauza asta, nu va mai conta că am sperat pentru oameni. În ziua aceea îmi voi vedea Visul cu ochii şi Îl voi putea atinge cu mâinile şi mă voi putea desfăta în El! Şi ce este dureros în toată povestea asta este că Îl vor vedea şi alţii cu ochii cu care azi au râs de El, Îl vor auzi cu urechile pe care astăzi şi le-au închis, Îi vor simţi mânia, cu fiinţa asta cu care astăzi I-au stat împotrivă şi au sfidat şi au râs în nasul copiilor Lui. Dar mila Lui încă e necuprinsă şi Îi mulţumesc cel mai mult pentru că Lui îi pasă!

august 23, 2009

Bagă măh foc!

Ceea ce voi încerca să descriu în următoarele rânduri este partea culminantă a săptămânii trecute.
Cu strigătul de la titlu în centru.

În introducere aş putea să spun că am fost cu un grup de 17 adolescenţi între 13 şi 17 ani la munte, în munţii Parâng. Eram încă trei persoane între 20 şi 23 de ani şi o persoană de aproximativ 30. Am campat într- o zonă la vreo 15 minute de o cabană privată, într-un luminiş lângă drum, între păduri.

Ce s-a petrecut ziua în tabăra noastră sunt lucruri care se petrec într-o tabără.

Dar marcant a fost ce s-a petrecut noaptea.

Prima noapte a trecut cum a trecut, în frig, la mine fără somn, la alţii cu somn, cu plantonul afară lângă foc. Sunetele ce străpungeau liniştea nopţii erau amestecate de câinii de pe la stânile din jur.

A doua noapte a început bine. Am dormit chiar şi eu...până pe la ora 1, când m-am trezit în gălăgie mare: câini lătrând cu hotărâre, oameni huiduind cu îndârjire şi siguranţă.

Ce să fie?

Am stat două ore în cort înfricată. Între timp din doi care stăteau de pază s-au făcut trei.
Numai din imaginaţie şi bănuieli puteam să ne gândim că e ursul cel pe care-l gonesc şi huiduiesc ciobanii- pentru lup era prea înaltă zona.

Tabăra era înconjurată de torţe care ardeau cu gaz. La un moment dat în noaptea adâncă au început să pâlpâie a stingere torţele. Băieţii - Silviu, Ado şi Bogdan- s-au dus să le reaprindă. Eu, în cort, tremurând a frig amestecat cu frică. Erau la ultima torţă de aprins, în cel mai îndepărtat punct al taberei. Deodată hărmălaia s-a apropiat periculos de mult de noi. Şi printre lătrăturile câinilor şi vocile oamenilor s-a auzit un răget. Mie mi-a stat inima. Băieţii s-au oprit şi au zis: "E măgar." În secunda doi, s-a auzit din nou. Băieţii şi-au schimbat brusc afirmaţia: "Ăsta e urs."
Au privit la foc şi au văzut că e pe cale să se stingă. Între timp, gălăgia se apropia.

Şi acum spun ce am auzit eu din cort, care era la doi metri de foc.

Am auzit răgetele, pe băieţi fugind înspre foc şi pe Bogdan: "Bagă măh foc!" Am simţit în glasul lui atâta hotărâre şi disperare-da, pot amândouă la un loc-, încât am crezut că ursul e deja printre noi. Nu a terminat bine de zis Bogdan asta, că am auzit şi văzut flacăra de la foc ţâşnind pur şi simplu în sus cîţiva metri: Silviu aruncase gaz din sticla ce-o folosise la torţe pe foc, astfel încât orice ar fi avut în minte animalul, să se răzgândească. Într-adevar, drumul s-a luminat şi nu s-a văzut nimic. Iar zgomotele au început a se auzi înspre desişul de pe partea cealaltă a drumului, care ducea spre pădure.

A fost momentul culminant, când a fost ursul cel mai aproape, cel puţin din câte ştim noi. Băieţii spun că dacă nu ar fi făcut atunci flacăra uriaşă, ar fi apărut ursul de după colţul-curbă.

După acest moment am fost convinsă să ies şi eu din cort, Ado spunând că e mai bine să stau afară decât tremurând în cort. Pentru câteva ore după, ursul era gonit de la o stână la cealaltă- iar noi eram la mijlocul lor şi ciobanii nu ştiau că noi eram acolo.
La 10 minute de mers de tabăra noastră, în sus pe drum, lângă râu, erau alţi oameni. A doua zi am vorbit cu ei şi nu stiau nimic. Atunci am fost şi mai convinşi că toate s-au întâmplat chiar lângă noi.

M-am tot gândit- lângă foc în noaptea aceea de groază- la protecţia lui Dumnezeu.
Chiar când ne îndreptam spre locul de campare , la sosire, imi amintise Duhul Sfânt cântarea inspirată din Psalmul 91: Niciun rău nu te va atinge şi nici nu se va apropia de cortul tău. Am luat-o ca pe o încredinţare, mai ales că plecasem de acasă cu grija ursului şi nu am dormit o noapte înainte din cauza lui. Tot a venit însă, a ieşit din mintea mea şi a intrat în realitatea nopţii.

Când vedeam că e aşa de aproape şi totuşi nu destul, vedeam ca un semn pe care i l-a pus Creatorul lui: Până aici, ursule. Adică era...incredibil. Era gonit pe drum, fugea pe drum până la un moment dat şi apoi cobora pe râpă în jos. Numai o mână de Dumnezeu, un înger cu o sabie mi se pare ca îi putea schimba direcţia. Ştiu că animalele nu vin unde e foc. Nici ursul. Focul era singura noastra asigurare materială. În rest, credinţa. Dumnezeu. Care a lucrat într-un mod nevăzut de noi. Am văzut doar consecinţele.

Mă uitam şi nu vedeam decât la maxim 5 metri dincolo de foc. Şi erau în jur pădure, brazi, râpă şi drum drept printre ele. Şi în timp ce mă gândeam la situaţie, la context, Domnul mi-a şoptit iarăşi:

Nu prin vedere, ci prin credinţă. Chiar dacă noaptea e adâncă, chiar dacă vezi la câţiva metri în faţă şi nu şti ce poate fi dincolo, crede că Eu văd, că Eu ştiu, că Eu sunt în control.
Am învăţat multe lecţii în noaptea aceea, în orele de suspans. Am învăţat să mă închin chiar şi în noapte, chiar în pericol.

Ţine-mă în mâna Ta, Dumnezeu e tăria mea, Războiul e al Domnului sunt câteva din cântecele înălţate prin credinţă în acele clipe, lângă foc, cu noaptea şi ursul în jur, dar cu stelele deasupra: ca nişte promisiuni, ca nişte asigurări: Eu sunt aici şi sunt în control. Şi sunt şi Domnul urşilor. Îi cunosc şi pe ei, căci şi ei sunt lucrarea mâinilor Mele.

Îi mulţumesc acum pentru această experienţă şi mai ales Îi mulţumesc că am ajuns acasă teferi, nevătămaţi şi mai încrezători că Dumnezeu este cu noi şi că niciun rău nu ne va atinge dacă El a spus aşa.

Ursul a apărut şi a doua noapte. Majoritatea copiilor au stat afară cu Silviu în a doua noapte, după drumeţia de 14 ore până la vârful Parângu Mare, pe care tot prin puterea lui Dumnezeu, l-am cucerit. Numai că a doua noapte ciobanii au mânat ursul înspre pădure. Şi a treia noapte...

Una peste alta, am aflat că ursul nu face, de fapt, morr...
Şi l-am auzit cu urechile mele, încolţit de o ceată de câini şi nişte oameni care-şi apărau oile.
Am învăţat ceva şi de la urs. Ursul respectă semnele, barierele pe care i le pune Creatorul său- Dar omul nu...eu nu. Eu mă duc mai departe chiar când El spune Până aici, Eliza. Dar până când...dar nu mai vreau sa trec limitele. Pentru siguranţa mea şi a altora.

Am dezbătut multe subiecte în tumultul nopţii. Ne gândeam la copilul de David care i-a rupt falca şi i-a smuls oaia din gheare ursului; ne-am gândit la străjerii care aşteaptă să se facă dimineaţă şi dimineaţa nu mai apare...pentru că singura liniştire ne-ar fi adus-o dimineaţa. Lumina. Focul.
Lumina este, şi în situaţii de viaţă ca aceasta, o armă. O asigurare, o siguranţă pentru noi. Dacă ai lumină, dacă stai în lumina, vei fi păzit.

Cât despre "Bagă măh foc!", să ne apucăm să băgăm foc, să dorim lumina, să aţâţăm focul sfânt care să ardă toate putreziciunile, să îndepărteze pericolele ce stau la tot pasul, să ne păzească şi să ne ţină în siguranţa vieţii veşnice în Ţara Luminii.

Psalmii 91:1 Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic,
Psalmii 91:2 zice despre Domnul: "El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!"
Psalmii 91:3 Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.
Psalmii 91:4 El te va acoperi cu penele Lui, şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
Psalmii 91:5 Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua,
Psalmii 91:6 nici de ciuma, care umblă în întuneric, nici de molima, care bântuie ziua în amiaza mare.
Psalmii 91:7 O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
Psalmii 91:8 Doar vei privi cu ochii, şi vei vedea răsplătirea celor răi.
Psalmii 91:9 Pentru că zici: "Domnul este locul meu de adăpost!" şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare,
Psalmii 91:10 de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
Psalmii 91:11 Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;
Psalmii 91:12 şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
Psalmii 91:13 Vei păşi peste lei şi peste năpârci, şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. -
Psalmii 91:14 "Fiindcă Mă iubeşte - zice Domnul - de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
Psalmii 91:15 Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.
Psalmii 91:16 Îl voi sătura cu viaţă lungă, şi-i voi arăta mântuirea Mea".

Mulţumim, Dumnezeul nostru, pentru Cuvântul Tău care este Adevăr şi este împlinit în vieţile noastre!

august 12, 2009

Când stelele plouă....

Mă intrigă faptul că nu ştiu dacă pot să văd ploaia de stele din bloc. :(

Acuma ar trebui să fie Ado acasă sau altcineva să mă ia şi să mă ducă pe Dealul Târgului să ne uitam cum cad stelele, să ne punem muuuuuuuuulte dorinţe, dintre care să se îndeplinească doar aceea pe care nu am îndrăznit să ne-o punem.

Sau să fim la munte şi să vedem ceva ca aici.

nu sunt eu Absolut

Am vrut în dimineaţa aceasta să Îi spun "Mulţumesc pentru că eşti de partea mea". Dar înainte de a-mi ieşi cuvintele din gură s-a întâmplat ceva şi am auzit altceva: "Mulţumesc că mă ţii de partea Ta".

M-am gândit şi, într-adevăr, este o diferenţă care aduce corectitudinea în cea de-a doua exprimare.

Mă bucur că pot fi de partea lui Dumnezeu, parte din împărăţia Lui; de partea Adevărului, a Dreptăţii, a Înţelepciunii. Pot sa fiu în partea Lui de teren.

El este Absolutul şi calităţile Sale sunt cele absolute. În funcţie de ele sunt eu şi nu ele în funcţie de mine. Deci nu este dreptatea de partea mea, Adevărul nu este al meu, Înţelepciunea nu este a mea. Eu sunt de partea lor. Eu sunt a Adevărului.

Şi ce diferenţă face acest lucru în viaţa mea.

Fie ca azi şi eu şi tu să trăim de partea lui Dumnezeu şi a atributelor Sale. Să nu încercăm să-L facem pe El în funcţie de noi; noi trebuie să ne schimbăm după Chipul Său. El este neschimbat; noi nu. Pe noi ne bate vântul schimbării în aproape fiecare clipă; El este Stânca neclintită.
Noi trăim Adevărul şi dreptatea în funcţie de evenimente; Cuvântul Lui este Da şi Amin!

Mă îndrept spre Adevăr şi Lumină, asemenea florii soarelui, care îl caută pe soare ziua întreagă şi se îndreaptă zâmbind cu faţa către el.

Căci eu sunt floarea, El este soarele şi eu sunt a Lui.

august 11, 2009

"Cum să trec dincolo?!?"

Am auzit o povestire. Voi încerca să o reproduc mai jos, dar dacă tu o ştii cumva altfel sau puţin diferită, îngăduie-mi să o scriu aşa cum am auzit-o eu.

Era vorba despre o fată eminentă în ceea ce priveşte şcoala. Singurul copil într-o familie înstărită. O fată care a început şcoala cu dreptul, a continuat-o aşa şi la sfârşitul facultăţii, a pus tot piciorul drept. Era mereu prima.
Mare bucurie pentru părinţi, mare bucurie pentru ea. Întotdeauna a avut tot ce şi-a dorit, pentru că părinţii ei nu i-au refuzat nimic. Se bucura şi ea să le aducă aşa bucurie.
La ultima festivitate unde avea sa fie lăudată , premiată, felicitată şi altele asemenea, au fost invitaţi şi părinţii ei. Aceştia au venit din oraşul în care locuiau şi s-au bucurat împreună cu fiica lor şi conducătorii facultăţii de rezultatele şi meritele deosebite ale acesteia.
După festivitate a avut loc o mică petrecere, după care părinţii şi-au luat rămas bun
de la fiica lor preaiubită şi au luat drumul înapoi spre casă.
După câteva ore de mers cu maşina, când au ajuns acasă, au primit un telefon. De la spitalul din oraşul în care studia fiica lor. Ea era în spital, grav rănită, conectată la aparate. După toată sărbătoarea, după plecarea părinţilor, absolvenţii au mai rămas împreună şi s-au mai bucurat puţin cam mult, iar fata a avut un accident după ce totul s-a încheiat.
Au făcut părinţii cale-ntoarsă şi au ajuns la spital. Fiica lor, pe ultima sută de metri de viaţă, s-a chinuit să le mai spună câteva cuvinte. Mama ei s-a aplecat deasupra ei şi a auzit ultima dorinţă a fiicei ei : "Mama, spune-mi cum să trec dincolo ". Mama, îngrozită, a ascultat rugămintea şi nu a ştiut ce să spună. Dar fiica ei insista : "Învaţă-mă cum să trec dincolo". Mama s-a întors către soţul ei şi i-a spus " Este responsabilitatea ta, de cap de familie, să raspunzi acestei rugăminţi. Eu nu ştiu ce să-i spun." Şi în timp ce ei discutau şi transferau responsabilitatea unul către celălalt, fata şi-a dat duhul cu dorinţa neîmplinită, cu groaza de a nu fi ştiut cum să treaca dincolo, pentru că nu ştia ce o aştepta acolo, pentru că simţea că trebuie sa fie ceva, de care nu a auzit până atunci şi de care nu are cum să scape, nu se poate eschiva, ci trebuie să înfrunte şi să se descurce, deşi ştia şi simţea că nu este pregătită.

Câţi oameni nu părăsesc această lume în acest fel ?

"Spune-mi cum să trec dincolo. Te rog spune-mi cum să părăsesc viaţa pământeană. Mama, nu mai am nevoie de bani, maşini, prieteni, răsfăţuri, bune maniere…Spune-mi, mama; spune-mi, tata ! Cum să trec dincolo ?!? "

Ce le dai copiilor tăi ? Ce le oferi prietenilor tăi ? Despre ce le vorbeşti ? Ce îi înveţi pe cei mai mici decât tine ?
Oare fata aceea nu a întâlnit niciodată un copil al lui Dumnezeu care să-i vorbească despre cum să treacă dincolo ?

Nu pierde nicio ocazie de a-L mărturisi pe Dumnezeu şi ce a făcut El şi ce poate sa facă.
Poate că cineva va avea nevoie să ştie, într-o zi, ultima din viaţa lui, cum sa treacă dincolo. Poate că va mai avea timp să facă ceva în timp ce viaţa i se termină.
Niciodată nu e prea târziu pentru a-ţi aminti cum să treci dincolo, atâta timp cât mai ai suflare şi eşti conştient.

Pentru că "Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. "(2 Petru 3:9)

august 10, 2009

Test de memorie.

Mă zgâiam pe la Only Joy şi am luat o leapşă.


1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici cel de-al patrulea rând.
Te înalţ mai sus, mai clar. Al patrulea portativ se pune? :D


2. Fără să verificaţi, cât e ora?

. 20,00


3. Verificaţi!
20, 31 - cum zboară timpul!

4. Cum sunteţi îmbrăcat(ă)?
Pantaloni scurţi negri şi tricou alb.

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
Citeam descrierea morţii muştei din experimentul Andreei.

6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?
Copiii de pe teren şi fluiere, tot acolo.

7. Când aţi ieşit ultima dată şi pentru ce?
Ieri seară să mă duc peste stradă la neamuri.

8. Ce aţi visat ieri noaptea?
Nu am visat de data aia. Sau nu îmi amintesc.

9. Când aţi râs ultima dată?
Acum 5 minute, când am zis despre "cuţită şi furculiţ".

10. Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
Vopsea lavabilă şi câteva urme de ţânţari.

11. Dacă aţi deveni multimilionari peste noapte care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Un apartament în Sibiu.

12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Peţitoarea- indian.

13. Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
Nu, cred că nu m-am uitat nici în oglindă.

14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Îmi solicită memoria.

15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
îmi cântă acum Juanes.

16. Care este prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba despre o fetiţă?
Ema sau Monica sau Doris. Încă nu m-am chiar decis.

17. Şi dacă ar fi vorba de un băiat?
Robert. :) Sau Radu sau Filip sau Flavius sau Matei sau Răzvan. 8->

18. V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
Nu, nu m-am.

19. Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?
"Frumos trăit, rob bun şi credincios."

20. Dacă aţi putea schimba ceva în lume, în afară de politică, ce aţi schimba?
Nu m-am gândit niciodată. E prea greu chiar şi de visat la asta. M-aş schimba pe mine în lume- pare cel la îndemână.

21.Vă place să dansaţi?
Nu chiar. Doar să mă învârt.

22. George Bush?
Ce-i cu el?

23. Ce aţi văzut la tv. ultima dată?
A trebuit să caut pe google cum se numeşte:)) The Nanny, cu Fran si mr. ăla. Noroc că m-am uitat azi, că altfel nu aveam ce să răspund.

24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să primească această leapşă?
Nu mai este nici măcar una căreia aş putea să i-o ofer. Să ia cine vrea. :D

de lângă râu adunate

Câteva momente surprinse din tabăra ultimă. Adică, mai mult decât momente, oameni. De fapt, mai mult decât oameni, noi. Cam aceiaşi. Ovidiu a avut o replica aseară, exagerând, desigur, în încercarea de a-i explica lui Cristi nesociabilitatea noastră: "Din două mii de poze, nu au şi ele alţi oameni prin ele. Sunt numai ele peste tot. "

Fetele, după sosire, când exploram împrejurimile. Se foarte bucurau de ceea ce vedeau :)

Andreea, Timeea, Ema, Doris. pline de zambet şi culoare.

Pe-afară, vizionam întrecerile de la Pufa-Mufa . Sau Mufa-Pufa...cum era? :))


În ultima seară, când i-am dat pe toţi, cu tot cu americani, cu ..."blugii de Terra". :)) David şi baiatul celălalt au presimţit ceva :)) Şi Dănuţ zice că nu a căzut de tot, deşi el se vede ridicându-se...dar- fie cum zice el. A fost "foarte tare"! :))

Mda...şi aici escaladam eu zidul. Bine că n-am căzut. :P

Mai mult, aici.

august 09, 2009

NU îngrijorării

Luca 12:22-34

Arunc asupra Ta îngrijorarea mea;
Să nu mă mai gândesc la ce nu pot schimba.

O dată Te-ai jertfit şi mi-ai dat pacea Ta
Povara mea s-a stins, prin învierea ta.

Şi-acum la Tine vin- să caut Faţa Ta,
Vreau ca-n viaţa mea să strălucească Ea.

Şi-ntâi împărăţia vreau a căuta-
Ea-i veşnicia mea, o ştiu şi cânt aşa.

august 08, 2009

Nereplicabil.

La masă.
Fete.
Discuţii despre atmosferă.
Afară cald, înăuntru cald- zi de august.

Eliza: Mie mi-e cam frig. Şi face gestul care arată că ţi-e frig.
Raluca: :-j Ţi se pare.

Secunda doi: toată sala de mese îşi îndreaptă privirea spre masa noastră.
Cauza? Ropote de râs, dacă mi se permite să spun aşa.

Numai sa îi aminteşti asta Oanei. Privirile toate se vor îndrepta din nou asupra voastră.
Sau poate...mi se pare :))

Dare de seamă



A fost o săptămână frumoasă.
La Râu Sadului, departe de semnale, în afara ariilor de acoperire a reţelelor de telefonie mobilă, departe de claxoane şi ţevi de eşapament, departe de aglomeraţie şi chiar de caldura sufocantă.
Organizarea a fost asigurată de
ECM ; protecţia, bucuria, Hrana, odihna au fost asigurate de Dumnezeu. Cazarea, mâncarea, focul de tabără au fost asigurate de cabana Nora.
Participarea a fost asigurată de tineri şi tinere din oraşe din ţară- Bucureşti, Craiova, Câmpina, Târgu Jiu, Oradea, Sibiu şi de persoane din SUA şi Anglia.

Multe altele au fost asigurate de diferiţi oameni, care purtau numele de lideri, iar noi toţi ceilalţi purtam, ca şi ei, de altfel, ecusoane cu numele.


Frumos. Oameni de la care ai ce învăţa doar privind, Cuvânt din care te saturi studiind, închinare prin care te împlineşti cinstindu-L pe Cel care ne-a fost adevărat lider tuturor.

Echipa ECM are o viziune frumoasă: 10% din Europa să fie pentru Cristos! Să aparţină lui Dumnezeu. Zeciuiala Europei, pentru Domnul întregului pământ.

Să fie binecuvântaţi să ne rugăm în continuare şi ştiu că vor fi, pentru că sunt o binecuvântare pentru mulţi.


Am făcut multe în această săptămână, multe serioase, multe prea hazlii...au fost toate darul Lui- încă unul- pentru noi.

Am cunoscut mai îndeaproape doi oameni ai lui Dumnezeu- Ezra şi Neemia, cu ajutorul fratelui Dwight Stone şi al fratelui Maciek.

În continuare poţi citi retrospectiva săptămânii, care cuprinde principalele evenimente şi o bună doză de voie bună.
Retrospectiva - asigurată de fetele din Târgu Jiu.
Enjoy it.


Cu mic cu mare am plecat,

Din toate părţile ne-am adunat

Cu gândul numai la distrat

-...pardon, la studiat-

Şi la Nora ne-am cazat.


Cabana e primitoare,

Cu duşuri răcoritoare.

Îi spală chiar şi pe vecini

Şi de bucurie-s plini.


Ne trezim de dimineaţă

Cu urme de pernă pe faţă

Şi spre baie ne-ndreptăm,

În şir indian aşteptăm.


Cine-apucă să se spele

Merge usor pe alee,

Spre grupuri să se întalnească

Şi inima să-şi veselească.


La studiu am învăţat

Să nu fim ca Sanbalat,

Ci ca Ezra să gândim

Şi ca Neemia să zidim.


Fiindcă am fost gălăgioşi,

Cosmin ne-a dat programu-n jos.

Atunci toţi am ripostat,

Dar el tot nu s-a lăsat.


Într-o bună dimineaţă,

Când să ne spălăm pe faţă,

În baie ne-am orbecăit,

Dar apă tot n-am găsit.


La râu atunci am alergat,

Pe mâini pe faţă ne-am spălat

(-Şi pe dinţi nu ?

-Taci, tu !

-Okei .)

Cu toţii ne-am bucurat

Că râul n-a fost secat.


Nimeni nu ar fi crezut

Că Dănuţ ar fi în stare

Să aibă un cap aşa de tare.

În duel când a sărit,

Şase copci au răsărit.


La banner ne-am adunat ,

Spre comoara am plecat-

Fiecare cu o hartă

Foarte bine desenată.


În cascadă ne-am băgat,

Până şi de serpi am dat,

Dar niciunul n-a lăsat

Vreun bileţel neluat.


După ce-am răscolit pădurea,

Am luat la răsfoit Scriptura.

Înapoi am alergat,

Dar premiul a fost luat

De Samy şi echipa sa,

Reuşind victoria.


La Mufa-Pufa s-au întrecut,

În saci n-au prea încăput.

În hârtie s-au înfăşurat

Şi de sfoară-au apucat.


De-nvârtit, s-au învârtit.

Fiecare-a reuşit

Prin cercuri să se strecoare,

Dac-a mai fost în picioare.


Şi acuma, la sfârşit,

Ne-am bucurat c-am reuşit

Să ne cunoaştem mai bine,

Aşa cum Silviu ne spune.


Şi spre casă când plecăm,

Ce-am învăţat, să nu uităm.

Să punem în aplicare

În viaţa noastră, fiecare.



Interesaţi de pagina de viaţă