noiembrie 27, 2008



Era noiembrie tarziu. Aveam 3 ani si un pic. Nici macar nu mai imi amintesc.
Pot sa imi amintesc de nasterea ultimei mele surori- atunci aveam 7 ani, dar nu si de nasterea ei, a Timeei.
Cel mai bine imi amintesc despre ea cand avea 2-3 ani si era blonda ca o nemtoaica si mica si dolofana. Cum era foarte iubitoare pe vremea aceea, tot vroia sa se puna la noi in brate. Pe unde ne vedea sezand, hop si ea in brate. Imi amintesc exact o scena- eu pe pragul lat dintre bucatarie si balcon, ceilalti prin bucatarie si ea, in brate la mine. « Esti ca un tanc de grea », imi rasuna cuvintele.
Tati ii spunea Dulcineea. Avea motive din plin sa o faca. Ca o printesa era- parul nemaivazut in familia Stefu de blond (poate numai acum, la David, se apropie putin), cu ochii verzi, cu mainile si picioarele dolofane…..aah, ce mi-ar placea acum sa fie mica :P
Da. O minune si la gradinita, inteligenta foc…doar cand s-a nascut, asa a anuntat-o una din matusi, nu ? « Avem o nepoata frumoaaaaaaasa si desteapta foc ». Frumoasa cred ca se putea vedea ca este, dar desteapta ? A simtit-o J Doar nu degeaba a ramas nepoata ei preferata.
Toata lumea o iubea. Dumnezeu a inzestrat-o cu multe calitati.
A si trecut-o prin multe. A suferit in micuta ei viata pana la 10 ani cat nu am suferit eu nici pe jumatate in 20 de ani.
Astea au facut-o tare si cu ambitie sa depaseasca.

Si, acum, ca tot am ajuns aici, ii las pe ei, cei care citesc, si ma intorc spre tine, Timeea.
Daca ai trecut peste si prin toate la cate ai fost supusa in frageda-ti pruncie, stiu si cred ca poti trece si acum, cand ai mai multe resurse, esti deja « calita » si , mai presus de toate, poti singura sa te incredintezi Dumnezeului parintilor tai. Si poti sa te bizui pe Numele Lui.
Imi mai amintesc cum ii duceam la gradinita, pe ea si pe Ado. J
Eu, sora mai mare, intelegeti…. J

Apoi la scoala. Toata lumea din Liceul de Muzica o cunostea, de la profesori pana la elevii de liceu. Mai il stii pe Ducu ?:)) Si era mana dreapta a doamnei Vasilica. Parca o vad cum venea in pauze singura de la chiosc cu bratul plin de covrigi – pentru toata clasa si in mana cealalta pentru « doamna ». Nu aveau voie copiii sa iasa din curtea scolii si sa treaca strada. Doar ea. J
Canta si la pian…era talentata. Ca o artista era pe la auditii. Ce vremuri, cand ma gandesc…
Ce caracter, dintotdeauna ! Ce personalitate.
Cata sensibilitate ascunsa sub masca ambitiei si tariei…asta am aflat-o mai in ultimii ani, in oarecare imprejurari.

Da, o fata iubita, populara, inteligenta foarte, luptatoare, descurcareata. Cateodata…dar acum si aici se spun numai lucrurile bune, nu ? Desi e om, si bineinteles ca are si parti negative.
Dar tot ce imi doresc pentru tine , Timoteia, este sa ajungi un Timotei. Este ca toate partile tale negative sa fie transformate, slefuite, daltuite, pana vei lua forma dorita de Stapan, de Olar, de Pastor.
Desi ai zis cand erai mica… « Eu nu sunt pocaita, cainele e pocait ! », astazi ti-ai schimbat parerile, nu ?
Multumim Domnului pentru tine. Si pentru cate lectii am invatat si invatam de la tine si impreuna cu tine. Sa facem ca tine, sa nu facem …dar , in toate, sa devenim ceea ce Dumnezeu ne doreste sa devenim- impreuna.

Acum a trecut gradinita, scoala generala…
Liceul, cu multele lui provocari inca nu s-a terminat. Esti de abia pe la jumatate.
Multe ispite, carora stiu ca ti-e greu sa le rezisti. Multe lupte de dus, multe tentatii- stiu, mai multe ca la mine, mai grele. Dar stiu si ca nu esti singura in toate acestea. Si ca poti fi mai mult decat biruitoare asupra lor, prin Acela care te-a iubit si te-a mantuit.

E interesant si emotionant sa stai si sa privesti la un om de ziua lui. Sau intr-un eveniment mai deosebit din viata lui. Il vezi numai in lumini stralucitoare J
O, daca as putea face ca in fiecare zi sa imi pun ochelarii acestia si sa te vad numai prin ei. Sa ma bucur de ce ai in tine si sa ma rog si sa te ajut ca ceea ce e frumos in tine si inca nescos la iveala, sa iasa mai repede. Daca ti-as putea fi un adevarat exemplu, daca ti-as putea fi cea mai buna prietena…daca te-as putea intelege mai bine, daca as fi mai aproape de tine si daca ….
Dar daca Dumnezeu m-a facut sora ta si nu prietena ta, stie de ce. Si probabil stie ca prietena iti pot fi si fiindu-ti sora, dar sora adevarata , din prietena, nu as putea.
Te iubesc. Si chiar daca uneori pare ca nu, sau pare ca nu imi pasa, imi pare rau.
Si cred ca esti o persoana minunata. Dar stiu ca poti deveni si mai minunata. Tot mai minunate sa devenim, caci minunatia deplina o vom atinge doar Acasa, cand ne vom bucura de Minunea Iubirii lui Dumnezeu- Domnul Isus.

Cine o cunoaste stie ce fata brava este. Ca poate fi si dulce, si acra- dupa caz. Stie ca poate sa rada pana la istovire , dar si sa planga impreuna cu cei ce plang.
Si cine nu o cunoaste, sa nu incerce sa descrie, sau sa isi faca pareri.
Despre un om adevarul nu il stii nici dupa ce il cunosti, dar poti afirma mai cu siguranta multe lucruri cand traiesti cu el.

Tot ce am scris aici a fost din perspectiva iubirii. Iubirea, care vede numai calitatile.
« Defectele sunt multe cand dragostea e putina. »
La mine dragostea e multa pentru ea si, de aceea, cred ca defectele sunt doar calitati neprelucrate inca, sau in curs de prelucrare.

Domnul sa-ti fie desfatarea, Barti. Si El va avea atunci grija de inima ta. In El sa iti gasesti placerea- toata, iar Lui ii va face placere sa iti hraneasca mintea. Incredinteaza-ti soarta in mana Lui, increde-te in El si El isi va indeplini promisiunile fata de tine.

Straluceste pentru cer acum, aici, pe pamant. Si Cerul va straluci inaintea ta intr-o zi, cand anii nu se vor mai numara si bucuria nu se va mai termina.

Pana atunci alaturi de tine sper a fi,
Elike> :D<

noiembrie 25, 2008

Ura lui Isus!

Era azi noapte....cand am scris. Vorbeam cu EL, cu Domnul si Slavatorul vietii mele.
...

Nu puteam sa dorm. Era aproape 12 noaptea. Stateam si priveam din pat prin crapaturile de la jaluzele, afara. In noapte. Si...vorbeam cu El, in timp ce....Il asteptam.
Si cantam...

Doamne,-Ti asteptam venirea
La ivirea zorilor.
Imbracati in haine albe,
Vream Osana sa cantam.
Intr-o zi insorita de dimineata
Vom sta cu Tine fata in fata;
Cu Tine, Avraam, cu Isaac si cu ingerii!
Sarbatoare divina si glorioasa
Va fi in ziua aceea mareata,
Pentru poporul ales al Domnului!

Ii astept venirea. Re-venirea. A venit prima data- umil, in saracie, printre boi si fan. Era o noapte geroasa cu stele sclipitoare peste un oras adormit. Nimeni, aproape, nu Il astepta. Doar cativa, care au fost instiintati. Si va veni a doua oara- in slava, imbracat in marire si splendoare, in dreptate si onoare, printre nori. Nu stiu ce ora va fi, in noapte sau in zi, dar stiu ca este tot o noapte - in lume. Este o noapte intunecoasa , unde lumina mai este reprezentata doar de cateva scantei, sclipiri, luminite, care se incarca de la EL, pentru a nu fi cotropite si ele, de intuneric. Suntem noi, dintre cei instiintati ca se va intoarce, care L-am crezut si Il asteptam!- Singurele puncte de lumina , singurele surse de caldura autentica in noaptea friguroasa a vietii din secolul al XXI-lea.
Intunericul acestei nopti de vremi este compus din numeroase elemente de toate naturile: razboaie, ura, foamete, saracie, nedreptate- toate, efecte ale pacatului din lume. Pacat ce nu este doar sub forma homosexualitatii , avortului, crimei, tiraniei...; pacatul ce sta la panda peste tot- spitale, institutii, parlamente, scoli, bordeluri, cartiere rau-famate sau selecte, biserici. Pacatu, deghizat in mii si milioane de culori si forme , care mai de care mai intunecoase si mai departe de Lumina si Adevar.
Pacatul intrat in biserica- o carpa pe ochii membrilor mai vechi sau mai noi, carpa imbibata cu miros de mandrie, ignoranta, ipocrizie, care impiedica vederea, amorteste simtul ascultarii de de Cuvantul lui Dumnezeu si dezmorteste simturile propriilor egou-ri.
"Eu sa fiu", "Eu sa fac", "Mie sa-mi placa", "Eu sa am", "Eu sa ma simt bine"...
"Tu sa te faci ca nu vezi", Tu sa te supui autoritatii mele", "Tu sa nu ai pareri, pentru ca esti fata sau sarac"...
"El sa taca, e biserica mea", "El sa ierte, e viata mea", "El sa vegheze si sa protejeze, e decizia mea", "El sa rabde, eu trebuie sa "distrez caprele""...
Auzim sau astfel de cuvinte spuse , le vedem prin atitudini, le simtim din privirile lor si le citim in toata fiinta lor.
Unde ma gasesc eu in toate acestea?
Unde esti tu?
Nu e numai el, sau ea. Suntem si noi, in diferite feluri.
Si cand arunci o privire de ansamblu asupra noptii in care traim, te intrebi, sau ma intrebi...
"Unde suntem noi? De care punct sunt, cum ma vad?"
"Vezi punctul acela negru? Dar acela luminos? Care il reprezint, cu care ma aseman?"

Suntem rascumparati.
Puncte negre ce nu se deosebesc din cauza intunericului, nu mai suntem de-o cruce- ncoace. ...
Reci nu ar mai trebui sa fim de-o inviere-ncoace...
Sa stralucim in noapte, fiecare pe locul nostru, ar trebui...de la inaltare -ncoace...

Sa traiesti luminand. Sa te deosebesti de intuneric. Sa fii incompatibil cu noaptea secolului al XXI-lea. Sa Il astepti rabdator si curat, cum Te-a facut, prin sange. Zorii sa ne-apuce in dor de EL, dor de acasa. Imbracati sa fim in haine albe- spalate in sangele Mielului si pastrate asa, prin HAR.

Iti trebuie putere, nu? Multa putere sa ramai curat in mijlocul noroiului...chiar puteri supranaturale. Trebuie sa poti.
NU. NU TREBUIE.

Putere iti trebuie putina, tie. O are EL, ISUS, pe toata. Vezi Biserica din Filadelfia (Apocalipsa 3:8).
"Ai avut putina putere."
"Nu-ti trebuie multa, copilul Meu, oita Mea. Puterea o am Eu, Pastorul. Si ea se face cunoscuta in slabiciunea ta...."

"Ai avut putina putere, ai pazit Cuvantul si nu M-ai tagaduit. "

Asta este stralucirea, din punctul Lui de vedere. Asa sa-L astept. Asa sa fiu gata. Asa sa luminez. Asa sa traiesc. Aceste este tiparul celui ales.

"Te iubesc din inima, Doamne, Taria mea!"

EL ESTE. Si pentru acest lucru- pentru ca ESTE si pentru CEEA CE ESTE- merita toata gloria, inchinarea, cinstea si iubirea tuturor celor care luminam - din EL, prin EL, pentru EL.

Sa ne strangem, sa ne facem una, luminitelor ce suntem si sa strigam cu un glas:

URA LUI ISUS!

Acum, pentru ca EL revine. In curand!
Putin mai e. Si vom sta "fata in fata"!

Slavit sa fie ISUS, DOMNUL, REGELE nostru!

noiembrie 07, 2008

Cumpătare

O piatră dată la o parte-
Atunci a biruit mormântul.
Atunci a început- şi încă
Dă pietre la o parte.

Şi-n drumul meu le simt.
Dar nu întotdeauna văd,
Aceste pietre ce încearcă
De Faţa Lui să mă despartă.

Le pot depăşi, dacă numai le simt?
Le pot opri în a mă-mpiedica,
Fără să văd, să desluşesc
Şi clar să le-nţeleg?

Dar, Tată, Tu vezi, Tu ştii, Tu cunoşti.
Originea, numele , motivul şi scopul ei, al pietrei.
Şi mă cunoşti, mă ştii, mă vezi -
Originea, numele şi materialul meu.

Din Tine ştii că sunt.
Şi ştiu şi eu.
În mine ştii că vreau să fii.
În faţa mea, motivul, ţinta- Tu.

Şi nu cuvinte- multe,
Nu pagini scrise-n vânt;
Ci tot ce fac, prin foc să treacă,
Iar eu, mai sfânt, cu-orice cuvânt.

Înţelepciune toarnă, dragoste- din plin.
Şi s-o împart cât trebuie- nu puţin,
Dar nici prea mult.
Tu ştii cât, cum şi cui.

Şi ceea ce Tu mi-ai răspuns,
E ceea ce tocmai învăţ:
E cumpătul- în tot ce spun,
În tot ce fac, în tot ce simt.

Pentru că şi în dragoste...
Îmi trebuie cumpătare, atunci când o arăt.
Şi în cuvânt şi în visat şi în gândit,
Atunci când le exprim.

Şi să m-ajuţi să-ncalc această cumpătare,
Numai când Te iubesc pe Tine.
Şi -atunci când Te caut pe Tine,
Atunci să fiu necumpătat.


6 noiembrie 2008

noiembrie 03, 2008

Psalmul 73 empiric

PSALMUL 73, din experienta...

Da, bun este Domnul cu cei cu inima curată.

Da, o putem afirma şi noi.

O pot spune şi eu.

Da, bun este Domnul cu mine.

Nici nu îmi dau seama cât de bun.

Numai câte văd şi le conştientizez eu că sunt rele la mine, şi nu merit bunătatea Lui asupra-mi, revarsată. În fiecare dimineaţă. Mă trezesc în bunătatea Lui, datorită bunătăţii Lui.

De ce este bun cu mine ?

Pentru iubirea ce-mi poartă. Pentru scopul pe care îl are pentru mine. Pentru obiectivele finale. Pentru că , poate în primul rand, nu datorită mie sau a ceva legat de mine. Ci, în primul rand, Domnul este bun cu mine pentru că El este bunătatea.

Totuşi, din nou, ca şi Asaf, autorul acestui psalm, pot spune şi eu… « Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi erau să-mi alunece paşii. »

Era să şi s-a întâmplat. Am alunecat şi eu…şi m-am trezit în noroiul frustrării şi în bălţile deprimării. În groapa adancă a necredinţei şi a nesperanţei aruncată peste ea. M-am trezit cu mâinile murdare şi cu ochii periculos de pierduţi, cu mintea rătăcită şi cu dorinţele transfigurate. « Căci ma uitam cu jind la cei nesocotiţi »….sau mă uitam la altceva decât fericirea lor…mă uitam la propria-mi lipsă. Îmi era de ajuns să mă uit în oglindă. Nu mai ajungeam să-i văd şi pe ei. Mă durea destul cât vedeam în viaţa mea. Să văd că nu sunt cum aş vrea eu să fiu…cum să fiu măcar aproape de ce vrea El să fiu ?

Şi faptul că te numeşti creştin nu te mai mulţumeşte, ai vrea să vezi mai mult. Ai vrea ca alţii să vadă mai mult. Ai vrea un cuvânt din partea lui Dumnezeu care să-ţi vorbească aşa cum un om vorbeşte altui om, pe care să-l auzi şi să-l înţelegi aşa cum înţelegi cele ce le citeşti acum. Ai vrea un semn, un indiciu clar, din care să pricepi unde te afli, în raport cu unde ar trebui să te afli. Ca o grilă pe care ai vrea s-o pui peste propria-ţi viaţă şi să vezi cât de concordante sunt

Şi te simti « prost şi fără judecată », ca un dobitoc înaintea lui Dumnezeu şi poate înaintea oamenilor, pentru că nu ştii unde ar trebui să fii şi ce ar trebui să faci, din perspectiva lui Dumnezeu.

Dar uneori, cu toate dubiile acestea şi cu toată dorinţa ta de a auzi un răspuns clar de la Cine îl are, nu primeşti nimic.

Şi atunci nu îţi rămâne decât să te hotărăşti să faci ceva, orice. Să cauţi mai mult, să stai mai mult cu El în părtăşie, să slujeşti mai mult, să zâmbeşti mai mult, să crezi mai puternic şi să speri. La cea din urmă am stat eu prost acum ceva timp, nu mult.

Să reînveţi să speri şi să crezi, să îţi pui încrederea…nu e o lecţie uşoară, dar atunci când o înveţi, este însăşi soluţia. Să ridici iar ochii spre cer, de unde-ţi vine Ajutorul. Să te linişteşti chiar dacă nu Îl auzi sau nu Îl înţelegi, să redevii convins că El este acolo.

Şi , în ciuda a toate, să declari : « Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă, mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă » !!!

Zilele acestea am devenit şi eu conştientă de frumuseţea acestei afirmaţii şi de puterea ei….o viaţă pe pământ, în care treci prin multe, grele, dar nu singur, ci ţinut de mâna dreaptă, călăuzit de Însuşi Dumnezeu. Şi apoi, la sfârşit, dincolo de o piatră de mormânt din marmură neagră sau nişte simple pietre în jurul unei bucăţi de pământ, tu eşti primit în slavă ! Şi îţi este întinsă chiar Mâna care te-a condus de-a lungul pământului şi pe care câteodată nu o simţeai, deşi era acolo.

Lasă-te în continuare dus de Mâna Aceasta de Dumnezeu…dă-I Lui mâna ta dreaptă ; e cel mai bun lucru pe care îl poţi face. Să Îi dai mâna. Şi să te laşi condus prin toate încercările, probele, să înveţi toate lecţiile, să te bucuri de toate, să suporţi toate durerile…de mână cu El.

Interesaţi de pagina de viaţă