Cand nu te poti obisnui...

1 Samuel 17....
Parca o aud cum imi canta- bunica mea draga de care am avut parte doar 5 ani din viata-mi....un sfert din viata, dar ce sfert!

Cantecul despre David micul biruitor asupra marelui invins Goliat...

1 Samuel 17:1 Filistenii şi-au strâns oştile ca să facă război, şi s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărât între Soco şi Azeca, la Efes-Damim.

1 Samuel 17:2 Saul şi bărbaţii lui Israel s-au strâns şi ei; au tăbărât în Valea terebinţilor, şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva Filistenilor.

1 Samuel 17:3 Filistenii se aşezaseră pe un munte deoparte, şi Israel pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărţea.

1 Samuel 17:4 Atunci a ieşit un om din tabăra Filistenilor şi a înaintat între cele două oştiri. El se numea Goliat, era din Gat, şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă.

1 Samuel 17:5 Pe cap avea un coif de aramă, şi purta nişte zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă.

1 Samuel 17:6 Avea nişte turetci de aramă peste fluierele picioarelor, şi o pavăză de aramă între umeri.

1 Samuel 17:7 Coada suliţei lui era ca un sul de ţesut, şi fierul suliţei cântărea şase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui.

1 Samuel 17:8 Filisteanul s-a oprit; şi, vorbind oştilor lui Israel aşezate în şiruri de bătaie, le-a strigat: "Pentru ce ieşiţi să vă aşezaţi în şiruri de bătaie? Nu sunt eu Filistean, şi nu sunteţi voi slujitorii lui Saul? Alegeţi un om care să se pogoare împotriva mea!

1 Samuel 17:9 Dacă va putea să se bată cu mine şi să mă omoare, noi vom fi robii voştri; dar dacă-l voi birui şi-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă şi ne veţi sluji."

1 Samuel 17:10 Filisteanul a mai zis: "Arunc astăzi o ocară asupra oştirii lui Israel! Daţi-mi un om, ca să mă lupt cu el."

1 Samuel 17:11 Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului, şi s-au înspăimântat şi au fost cuprinşi de o mare frică.

1 Samuel 17:12 Şi David era fiul Efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul el era bătrân înaintat în vârstă.

1 Samuel 17:13 Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întâiul născut din cei trei fii ai lui, care porniseră la război, se numea Eliab, al doilea Abinadab, şi al treilea Şama.

1 Samuel 17:14 David era cel mai tânăr. Şi când cei trei mai mari au urmat pe Saul,

1 Samuel 17:15 David a plecat de la Saul şi s-a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său.

1 Samuel 17:16 Filisteanul înainta dimineaţa şi seara, şi s-a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile.

1 Samuel 17:17 Isai a zis fiului său David: "Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grâu prăjit şi aceste zece pâini, şi aleargă în tabără la fraţii tăi;

1 Samuel 17:18 du şi aceste zece caşuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sunt bine, şi să-mi aduci veşti temeinice.

1 Samuel 17:19 Ei sunt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în valea terebinţilor, în război cu Filistenii."

1 Samuel 17:20 David s-a sculat dis-de-dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat lucrurile, şi a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război.

1 Samuel 17:21 Israel şi Filistenii s-au aşezat în şiruri de bătaie, oştire către oştire.

1 Samuel 17:22 David a dat lucrurile pe care le avea în mâinile celui ce păzea calabalâcurile, şi a alergat la şirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate.

1 Samuel 17:23 Pe când vorbea cu ei, iată că Filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oştiri, ieşind afară din şirurile Filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte ca mai înainte, şi David le-a auzit.

1 Samuel 17:24 La vederea acestui om toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui, şi i-a apucat o mare frică.

1 Samuel 17:25 Fiecare zicea: "Aţi văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogăţii, îi va da de nevastă pe fiica sa, şi va scuti de dări casa tatălui său în Israel."

1 Samuel 17:26 David a zis oamenilor de lângă el: "Ce se va face aceluia care va omorî pe Filisteanul acesta, şi va lua ocara deasupra lui Israel? Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea Dumnezeului celui viu?"

1 Samuel 17:27 Poporul, spunând din nou aceleaşi lucruri, i-a zis: "Aşa şi aşa se va face aceluia care-l va omorî."

1 Samuel 17:28 Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins de mânie împotriva lui David. Şi a zis: "Pentru ce te-ai pogorât tu, şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai pogorât ca să vezi lupta."

1 Samuel 17:29 David a răspuns: "Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?"

1 Samuel 17:30 Şi s-a întors de la el ca să vorbească cu altul, şi i-a pus aceleaşi întrebări. Poporul i-a răspuns ca şi întâiaşi dată.

1 Samuel 17:31 Când s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute.

1 Samuel 17:32 David a zis lui Saul: "Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el."

1 Samuel 17:33 Saul a zis lui David: "Nu poţi să te duci să te baţi cu Filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui."

1 Samuel 17:34 David a zis lui Saul: "Robul tău păştea oile tatălui său. Şi când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă,

1 Samuel 17:35 alergam după el, îl loveam, şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam, şi-l omoram.

1 Samuel 17:36 Aşa a doborât robul tău leul şi ursul; şi cu Filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui viu."

1 Samuel 17:37 David a mai zis: "Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui Filistean." Şi Saul a zis lui David: "Du-te, şi Domnul să fie cu tine!"

1 Samuel 17:38 Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă, şi l-a îmbrăcat cu o platoşă.

1 Samuel 17:39 David a încins sabia lui Saul peste hainele lui, şi a vrut să meargă, căci nu încercase însă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: "Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obişnuit cu ea." Şi s-a dezbrăcat de ea.

1 Samuel 17:40 Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârău cinci pietre netede, şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva Filisteanului.

1 Samuel 17:41 Filisteanul s-a apropiat puţin câte puţin de David, şi omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui.

1 Samuel 17:42 Filisteanul s-a uitat, şi când a zărit pe David, a râs de el, căci nu vedea în el decât un copil, cu păr bălai şi cu faţa frumoasă.

1 Samuel 17:43 Filisteanul a zis lui David: Ce! sunt câine, de vii la mine cu toiege?" Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui,

1 Samuel 17:44 a adăugat: "Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor câmpului."

1 Samuel 17:45 David a zis Filisteanului: "Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o.

1 Samuel 17:46 Astăzi Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî, şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei Filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu.

1 Samuel 17:47 Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre."

1 Samuel 17:48 Îndată ce Filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea Filisteanului.

1 Samuel 17:49 Şi-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră, şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe Filistean în frunte, şi piatra a intrat în fruntea Filisteanului, care a căzut cu faţa la pământ.

1 Samuel 17:50 Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare decât Filisteanul; l-a trântit la pământ şi l-a omorât, fără să aibă sabie în mână.

1 Samuel 17:51 A alergat, s-a oprit lângă Filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât şi i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriaşul lor a murit, au luat-o la fugă.

1 Samuel 17:52 Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote, şi au pornit în urmărirea Filistenilor până în vale şi până la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim până la Gat şi până la Ecron.

1 Samuel 17:53 Şi copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea Filistenilor, şi le-au jefuit tabăra.

1 Samuel 17:54 David a luat capul Filisteanului şi l-a dus la Ierusalim, şi a pus armele Filisteanului în cortul său.

1 Samuel 17:55 Când a văzut Saul pe David mergând împotriva Filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: "Al cui fiu este tânărul acesta, Abner?" Abner a răspuns: "Pe sufletul tău, împărate, că nu ştiu."

1 Samuel 17:56 "Întreabă dar al cui fiu este tânărul acesta", a zis împăratul.

1 Samuel 17:57 Şi când s-a întors David după ce omorâse pe Filistean, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul Filisteanului.

1 Samuel 17:58 Saul i-a zis: "Al cui fiu eşti, tinere?" Şi David a răspuns: "Sunt fiul robului tău Isai, Betleemitul."

Doua ore s-au implinit de cand in parcare o masina a inceput sa cante. De la ora 7 la ora 9, in dimineata asta, masina nu a tacut deloc.
Si cum sa mai dormi? Poate te gandesti ca in doua ore deja nu o mai auzi...dar nu. Cu unele lucruri nu te poti obisnui. Cu unele lucruri ce nu sunt inscrise in legile normalitatii. Nu este normal ca alarma unei masini sa fie neoprita timp de doua ore. Nu este normal si nu te poti obisnui cu suntetul.
Nu te poti obisnui cu asta, nu te poti obisnui cu multe.
Sunt situatii, lucruri in viata care nu apar pentru ca sa te obisnuiesti cu ele.
Nu te poti obisnui cu un picior care nu mai functioneaza corect de doua luni; nu te poti obisnui cu un nas vesnic infundat; nu te poti obisnui cu vorbe grele in fiecare zi cu oamenii din casa; nu te poti obisnui cu simtamantul absentei lui Dumnezeu din scopurile tale si din visele tale; nu te poti obisnui cu un urias care timp de patruzeci de zile coboara in valea dintre tabere si ocaraste Numele Dumnezeului tau drag; nu te poti obisnui cu relatii nefunctionabile timp de trei luni; nu te poti obisnui sa treci pe langa cineva si sa intrebi doar de vreme, cand altadata erati prietenele cele mai bune; nu te poti obisnui sa te inchini cu niste oameni care sunt separati din punct de vedere relational. Nu ma pot obisnui ca tot felul de nimicuri sa se puna in calea bucuriei mele. Nu ma pot obisnui ca masina sa inceapa din nou sa cante!!!- tocmai se intampla...:-<

Ce este de facut atunci? Lucrurile cu care nu te poti obisnui, ce faci cu ele?
Este o vorba..."cand nu poti rezolva o problema, trebuie sa inveti sa traiesti in prezenta ei."- valabila unoeri, nu intotdeauna.
Atunci cand problema nu poate fi rezolvata, obstacolul nu poate fi depasit, datorita FRICII, datorita sentimentului neputintei si inutilitatii, cel mai neindicat lucru este sa stai cu mainile in san si sa astepti ca ceva sa se intample.
Dupa cum citeam ieri...
"...cand te retragi, refuzand sa faci un pas dificil sau sa spui un cuvant greu de spus- mori cate putin. Si daca acest lucru devine un obicei, in timp te vei vedea ca unul care nu poate sa faca fata provocarilor vietii. Acolo unde ar trebui sa gasesti putere si hotarare, vei experimenta frica si anxietate. Vei invata sa traiesti cu teama si evitare.
Si chiar daca lucrurile vor arata bine in exterior si daca cei din jur vor fi impresionati de viata ta, in sinea ta vei sti ca ai o datorie pe care va trebui sa o platesti tot restul vietii."(John Ortberg, 2004).
Si uite asa, uriasii din viata ta de care te-ai ascuns, de care ai fugit, pe care nu ai indraznit sa-i infrunti, se vor aduna in spatele tau unul cate unul si vor fi o amenintare continua.
Pentru ca ei se vor intoarce cand te astepti mai putin...

Textul de mai sus este perfect in a ilustra acest fenomen.
Daca Iosua ar fi terminat cu tot poporul filistean la vremea potrivita, nu ar mai fi venit ziua razboiului cu ramasita din Gat. Dar a ramas ceva....o samanta care acum isi aduce la inaintare uriasul.
Stia poporul Israel ca trebuie sa lupte...dar tot ce faceau ei era sa stea fata in fata cu el, neindraznind nimic.
Si tu te cofrunti cu un fel de urias? Cu un obstacol care nu iti da pace si nu te lasa sa traiesti, sa dormi, sa zambesti...? Este foarte puternic si inarmat din cap pana in picioare? Chiar are dovezi impotriva ta, care te-ar acuza? Esti inspaimantat si nu poti cobori in vale pentru a-l infrunta?
El nu ataca. Goliat chema...in fiecare zi chema un om. In vale avea sa se dea batalia....nu sus. Va trebui sa cobori , chiar daca drumul e anevoios, greu, dureros, te vei rani, va fi intuneric, vant, curenti de aer care vor parea ca biruiesc inainte ca tu sa faci ceva...Trebuie sa mergi inaintea lui, inaintea ei- a problemei, a obstacolului, a durerii. Spune-i pe nume si las-o sa te doara.
Ocaraste si uriasul tau? Te batjocoreste? Te ameninta? Te face sa te indoiesti de puterea Dumnezeului tau?
Asa facea si Goliat.
Si....chiar atunci cand cea mai necurajoasa parte din tine isi da seama ca nu te poti obisnui cu asta...si te hotarasti sa faci ceva, dai semne ca esti pe gata...apare Eliab?
"Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai pogorât ca să vezi lupta."
:) Suferinta, tu, dureros de dulce...
Fratele tau mai mare. Modelul tau, prietenul tau, cel care altadata te proteja si se juca cu tine, cel care se juca cu mainile in parul tau balai si iti spunea ca vei fi un luptator, un barbat puternic si viteaz; cel care iti incuraja talentul si care te iubea...
El. Chiar el, iti cunoaste" rautatea inimii".
Si te doare. Te intrebi cand si unde au avut loc aceste schimbari in atitudinea fratelui tau. Te intrebi ce-l face sa vorbeasca asa...si doar cand a plecat la razboi v-ati despartit cu o imbratisare lasandu-va unul pe altul in grija Domnului vostru. Nu intelegi, David, ce se intampla.
David cel cu parul balai a calcat peste durerea provocata de cuvintele fratelui sau...si s-a intors la altul, sa-l intrebe si sa obtina informatii.
De ce? De ce a facut asta? Pentru ca el nu se putea obisnui cu ocarile aduse de filistean, nu se putea obisnui sa-l vada si auda in fiecare zi cum face pe atotputernicul...
A luat atitudine, a indraznit. S-a prezentat exact in prezenta imparatului. "Vreau sa ma duc."
Si Domul, care m-a iazbavit pana acum de fiare salbatice, El, care m-a intarit pana acum, de ce nu o va face si de acum incolo? De ce nu imi va da biruinta si acum? "Vreau sa ma duc, in Numele Lui, caci in El sta puterea mea."

Nimic nu-l opreste. Se duce simplu si umil, cu prastia lui de toate zilele.
Nu incerca sa iti pui o armura sofisticata, cuvinte pompoase, aparatori pentru toate cele, cand iti infrunti uriasul; nu vei putea face fata situatiei. Du-te asa cum esti, asa cum esti obisnuit sa fii: robul Domnului, baietelul neinfricat. Nu lua atitudini superioare, pentru a parea ceea ce nu esti. David nu s-a dus la Goliat sa-l impresioneze. S-a dus sa-l doboare.
In numele Domnului ostirilor!

Si stiti continuarea...David a biruit!
Ce a facut dupa? S-a dus langa Goliat si i-a taiat capul! Sa fie sigur ca nu se mai ridica. A terminat cu el o data pentru totdeauna.

Este timpul si pentru mine sa fac asta. Pentru a nu ma uita inapoi toata viata, de teama ca ma va prinde din urma.
Poate este si timpul tau.
Este timpul Dumnezeului ostirilor, sa-Si faca lucrarea prin noi.
Este timpul ca noi sa ne lasam folositi.
Este timpul sa pornim impotriva lucrurilor cu care nu ne putem obisnui, pentru ca exista si alt mod de a-ti trai viata- la maxim.
Sa invatam de la David.
Sa invatam din Cuvant.

Si sa traim teoria invatata, asa sa ne dea Domnul biruinta.

P.S. Orice asemanare cu vreo intamplare din realitate este pur intamplatoare, sau, cel putin, nu intentionata.
Asta mi-a spus sa scriu inca de cum am deschis ochii mintii, asta am scris.
Sa ne fie de folos.

Timp putin

Father, I’m going through some heavy things
It seems like this world ain’t getting any better
The more we try to get closer to You
The farther we run from Your throne

I’ve spent so many nights wonderin’ when will it end
When will the day come when happiness begins
I’m running the race but it seems too hard to win
I’m sick of mourning my stomach is throwing up in the morning

I’m calling for help and watching it melt away
My heart’s been put on display and put away
In many ways, many times I told myself it was ok
And anger was the price that was paid
While these faded dreams just screamed to bring them home

The burden was too heavy I kept running from the throne
I can’t take it any longer
I can taste my spirit hunger
God please help me get home

Chorus:
Lord though I walk through the valley of the shadow of death
I’m not scared cause You’re holding my breath
I only fear that I don’t have enough time left
To tell the world that there’s no time left, Lord please
Lord though I walk through the valley of the shadow of death
I’m not scared cause You’re holding my breath
I only fear that I don’t have enough time left
To tell the world that there’s no time left

I’ve come to terms that I’m burning both sides of the rope
And I’m hoping that self-control would kick in before I’m choking off
The sin that be destroying every fiber I got
I need the Lord in every way I’ll never make it I’m not
Going back to the way I was before Christ in my life
I couldn’t do it I would lose it there’s no point to the fight
And I’m writing this song, for the people who don’t belong
I pray away the pain you feel from all the things that went wrong
Inside a life that’s filled with anger and disappointment
Cause daddy treated you weaker than all of the other kids
It’s annoying and I feel for all of you who wanna give up
You feel stuck I feel the same way Lord help us stay up
You couldn’t pay me to abandon the idea of true hope
That I could make it through this life into a place where there’s no crying
I’m dying to find You with open arms when I go
Knowing You love me and You waiting to give rest to my soul

Lord I don't know what I'm struggling for
There’s go to be more
Than this life I know
But still I’m here fighting to never give up
I find strength in Your love
And You will see me through

There's no time left...
Nu mai este timp...
Si pe putinul care mai este il irosim...?
Sau ce-i facem?
Cum il folosesc?
Imprastiind ce?
Hranindu-ma cu ce?

Nu o sa las nimic sa ma minta si sa ma indeparteze.
Nimic nu are atata putere asupra mea. Nimeni nu are atata influenta asupra mintii mele.
Nu voi renunta sa cred in oameni. Nu voi lasa la o parte ce am primit sa dau mai departe.
Si chiar si de prost inteleasa, neinteleasa, invinuita...eu una stiu. Calea mea, Visul meu, Puterea mea.
Toate in Unul, Cel care este.

un fel de a sti

Suflet impiedicat-
m-am declarat.
Nu sunt cazut;
ar fi prea crud sa cad si sa raman asa,
cand stiu ca-L am de partea mea.
Nu voi cadea,
nu voi muri;
ci voi trai si-oi povesti
lucrarile-I in viata mea,
pe care, stiu: le voi vedea.
Chiar singur, chiar si parasit,
uitat de voi, dispretuit,
El are grija sa imi dea dovezi
ca-s iubit si valoros:
in ochii Lui, sunt pretios.

Sa stim...

"...si sa stii ca Eu sunt Domnul..."

Sunt cuvinte mult repetate in Vechiul Testament. Uneori adresate dusmanilor lui Dumnezeu, ai poporului Sau; alteori, adresate preaiubitilor Lui.
Ca si cand ar spune: "Atunci ma veti cunoaste mai bine; veti sti ca aceasta putere manifestata nu poate fi decat a unui Dumnezeu viu si adevarat."

Stim noi azi cui ne inchinam? Sau cui ar trebui? Suntem constienti in fiecare minut ca EL ESTE DOMNUL? Si afland asta, putem canta si striga "Aleluia"?

Faptul ca Domnul meu este Domnul, ma face bucuros sau imi produce disconfort, imi displace?

El este Domnul.

Cum ma port eu cu Domnul meu? Cat de mult Il las sa fie Domn peste mine?

El este Domn, Domnul meu si Dumnezeul meu.
Indiferent de ce simt, stiu asta. Nu pe ce simt ma bazez, asa-i de trecator ceea ce simt....
Baza si taria in siguranta este Cuvantul Lui.
Care poate fi spre osanda sau spre zidirea mea.

Eu aleg.
Si fie ca El sa vorbeasca. Pentru mine, pentru tine, Cuvantul dadator de viata si putere.

Si sa stim ca El este Domnul.
Amin.

Raspuns la intrebare

Cum vine El asa la fix si prompt cu raspunsurile cateodata...

Ieri seara si azi noapte si azi dimineata...m-am tot gandit la ceva.

Suntem noi chemati...sunt eu chemata sa-I apar imaginea lui Dumnezeu?
Sa am eu grija ca lumea sa nu-L vorbeasca de rau?
Sa ...fac eu asta?

M-am tot gandit...

Si acum cateva minute iata...Cuvantul lui Dumnezeu pentru azi, primit pe mail:

2 SEPTEMBRIE OPRESTE-TE!

"Uza a intins mana spre chivotul lui Dumnezeu .. si Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru pacatul lui, si a murit acolo.." (2 Samuel 6:6-7)

Cand "era sa-l rastoarne boii iar Uza a intins mana spre chivotul Domnului", intentiile lui erau bune. El nu dorea sa cada chivotul. Dar si-a depasit limitele si s-a atins de ceea ce apartinea in exclusivitate lui Dumnezeu. Uneori taria noastra inseamna sa "ne oprim" (Psalmul 46:10) si sa luam mana de pe lucrurile incredintate in grija lui Dumnezeu. Chiar si cand boii tai se impiedica, iar lucrurile nu merg asa cum crezi ca ar trebui, Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul tau. El intelege situatia mai bine decat ai putea tu vreodata, iar cand vine vremea potrivita, El va face "minuni care n-au avut loc in nicio tara si la niciun neam" (Exod 34:10). Fireste, este frustrant sa ai ceva inaintea ta si sa nu poti pune mana, mai ales cand altii care par a fi mai putin merituosi se bucura de ceea ce tu iti doresti cu disperare. Dar Scriptura ne spune: "Taci inaintea Domnului, si nadajduieste in El" (Psalmul 37:7). Predicatorul canadian A.B. Simpson a spus: "Deseori nu exista nimic mai evlavios din partea noastra decat lipsa activitatii, dar totodata nimic mai daunator decat neobosita truda, caci Dumnezeu a fagaduit ca isi va infaptui vointa suverana".

Pavel scrie: "Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune" (Romani 12:12). Telurile pe termen lung te vor impiedica sa mai devii frustrat de amanarile pe termen scurt. De aceea Dumnezeu a spus: "cel ce o va lua ca sprijin nu se va grabi sa fuga" (Isaia 28:16). In Faptele Apostolilor citim: "Fiindca au fost opriti de Duhul Sfant sa vesteasca Cuvantul in Asia.." (Fapte 16:6). De ce? Pentru ca: a) nu era vremea potrivita; b) Dumnezeu avea nevoie de Pavel si de Barnaba altundeva; c) El dorea ca ei sa fie mai pregatiti inainte de a se imbarca pentru o misiune de o asa mare insemnatate.

Inteleg eu gresit....sau Dumnezeu nu are nevoie de mine ca sa-I apar imaginea? Sa am eu grija de Chivot sa nu cada?
Asa ca stiu ce am de facut de acum inainte.
Multumim Domnului pentru ca ne vorbeste atunci cand stie ca TREBUIE sa stim ceva.

Soon ending...

M-am trezit si e frig.
Am avut o trezire fortata de telefonul sunand, pe care oricum l-am ignorat. Dar visul tot mi-a fost deranjat.
Si m-am hotarat intr-un sfarsit sa ma trezesc, soldat lenes ce sunt, doar pentru ca in seara asta am o batalie. Sau sa o numesc "instructie"? Poate ea va parea asa, dar pentru mine e o noua provocare, incercare.
Scoasa brusc din visu-mi drag cu cald si soare, m-a izbit realitatea -n fata. Frigul.

In cateva zile nu mai recunosc vremea asta. E toamna in toata regula deja. In casa. Afara inca mai sunt semne de vara. Dar deja ma chinuie frigul.
Si acum nu mai stiu ce am vrut de fapt, in afara de a te anunta ca a venit toamna.
Dar poate stii si tu asta.
Asa ca ma retrag cu pasi de vara, in ritm inca de zbor de gaze si tril de pasari.
Pentru toamna cu ritmurile ei mai este timp...destul.
Sau poate nici nu.

..Soon ending summer,
But never ending JOY
:)

1+1+1=1

...am amintit intr-un post anterior de ziua de 30 august 200o...
Iata ca a trecut si ea si toate sunt cum erau si inainte...

Cateva imagini de ieri...
Personajele principale: Claudiu- primo si Eliza :)- prima:)


Timeea cu primul ei cavaler:) Sebastian:)

Doris :X
Primara :) Pentru detalii, contactati-ma:P

Prima. Si despre ea tot pe mine:P

"Hai s-o luam ca atunci cand era mica" :)

Primele cu Claudiu...(a se vedea ce mandru e )

Primele cu Dani-zis Primu':) si cu Doris

"Io dac-as fi mai mare....[...] Da' sa nu mai zici la nimeni! "
Asa ca tac.:)) El e Edi :)

Primara le-a aliniat pe fete ;))

Primele de noi :)

Luati aminte;)

Asta in loc de aruncarea buchetului? :) Premiu de consolare:))
A. Si mijlocul, il vedeti?
Eliza Stefu la patrat de ieri spre ...tot inainte:)

:) Yeah. Cu baietii astia cei mai frumosi:)
Stanga- dreapta: Bogdan, Deli, Edi, Laurentiu.


Asta DUPA. :)

Ovidiu-re la mijloc...n-ar fi trebuit sa se simta singur:) Si nici obosit...n-avea de ce...nici macar tocuri:))


:) Si atat.

:) Tot atat:)

O invartita, asa, de sfarsit de zi:)

"Ovidiu-re! Hai!" :)

Hop! si ele:)

Si gata. :) Asta a fost, si daca nu ar fi poze parca nici nu ar fi fost:)

Da' de n-ar fi fost, nu s-ar mai fi povestit. Postat, pardon.

Si pentru ei doi, ce acum sunt una, ceea ce e cel mai greu...le-am zis-o ieri:)
Va iubim si va binecuvantam in Numele Celui ce vine!

"Sa stam in Iubire, uitand de trecut
Ca sa credem in dragoste-acum.
Stam in Iubire si sa fim azi (si maine) toti impreuna
In Iubire. "
AMIN

Intre ieri si azi

Ieri viata mea era mai usoara, dar azi...e mai frumoasa:)
Ieri nu stiam cate stiu azi, dar poate eram mai fericita.
Ieri plangeam ca sunt uitata si parasita, dar azi...zambesc pentru ca stiu ca am fost iubita.
Ieri eram furioasa cand primeam pedepse. Azi multumesc Cerului pentru ele.
Ieri credeam ca nu sunt destul de buna. Azi ma simt ca o minune:)
Ieri credeam ca nimeni nu ma vede. Azi sunt bucuroasa pentru ca oamenii ma iubesc.
Ieri aveam prietenii toti langa mine. Azi nu ii mai am, dar ii iubesc mai mult.
Ieri imi doream printul. Azi traiesc pentru Regele meu:)
Ieri apreciam popularitatea si frumusetea. Azi dau totul pentru intelepciune, putere si pace.
Ieri trebuia ca eu sa controlez totul. Daca aveam o sarcina, EU trebuia sa o duc la capat, in cel mai bun mod posibil. Azi nu ma mai bizui pe mine, dau credit si altora.
Ieri eram trista si depresiva. Azi cant si dansez de bucurie.
Ieri iubeam fara sa cer nimic in schimb. Azi fac la fel:)
Ieri aveam oamenii mei preferati. Azi vreau sa aplic AGAPE in mod egal , tuturor.
Ieri ...a fost ieri. Dar azi- azi e noua zi daruita de Creator. O zi in care sa ma veselesc si in care totul e nou.
Azi e ziua Domnului. Sa ne veselim in ea!

...scris in 16 august 2007...
M-am plimbat un pic prin memorii si am gasit asta.
Sa iti fie de bine.
:)

...acum stau si imi dau seama ca cineva, ceva, incearca sa ne traga de multe ori inapoi. DIn azi, spre ieri.
Dar avem o mana puternica de partea noastra, care ne tine tari in noua identitate, in noua stare, de copii rascumparati.
Multumesc Acestei maini, Acestei inimi care nu da voie la nimeni sa ma dezlipeasca de El. Si chiar daca, asa impiedicata cum sunt, par ca ma intorc....nu e asa. Stiu cine sunt si stiu unde stau. Imi cunosc identitatea- In Cristos- si nimeni si nimic nu are atata putere asupra inimii si mintii mele incat sa ma faca sa cred altceva, sa ma convinga de neadavar. Cel ce e-n mine e mai tare decat duhul acestui veac.
Si raman in El. Tare si cu privirea inainte, alergand spre premiu si tinta.

Ramai si tu in El.

O zi

"Vine ziua de vrei sau de nu vrei
Cand vesnicia iti va cere vama ei...."

Sunt versurile ce tocmai le ascult. Legate in mod "coincidential" [:))] de ce aveam de gand sa scriu.
Vine o zi pentru toate.
De exemplu...
Pentru tanti Aura a venit cu 13 ani in urma...


Pentru mamaia, exact acum 5 ani.

Pentru nenea Ion, acum 5 luni aproape.

Toti trei, rude, frati in Domnul Isus, impart acelasi loc, acelasi cimitir mic, "de familie".
Liniste si pace. Ca si dincolo, in cel mare. Loc unde mi se face dor si vreau mai repede acasa.

Cine se gandea in acea zi de durere familiala ca peste exact 5 ani, in aceeasi zi de 30 august, aceeasi familie largita va fi intr-o zi de bucurie?
Nimeni nu se gandea.
Cine s-ar fi gandit ca eu voi scrie despre asta?
Nimeni.
Nu ne gandim si nu putem planifica sau anticipa. Nimic. Ziua de maine....ce spun zi?!? Clipa urmatoare nu-i a mea. Si daca mi-e ingaduit sa scriu post-ul acesta....este un motiv.



Este o zi a nasterii, pe care unii o sarbatoresc de 13, 23, 25 sau 30 de ani.
Este o zi a mortii fizice, pe care cu durere trebuie sa o traiasca cei din jur.
Este o zi a adevarului in toate, precum si o zi a incercarii in toate.
Este o zi de bucurie negraita, dar este si o zi a ursuzeniei. :)
Sunt zile si zile, prin care suntem chemati sa trecem, alergand fara sa pierdem tinta din gand.

"Faptul ca nu stim ce-i la urmatorul pas, nu ne impiedica din alergat."- scrie Roxy la status.
Imi suna cunoscut.....
A, da. Eu am spus asta.
Ieri cand eram praf si m-am dus sa intaresc o armata de soldatei.
Si au fost intariti. Ei, dar mai ales eu. Si nu prin puterea mea, ci prin Cel ce e cu mine mereu si care are in control urmatorul meu pas, are clipa si ziua urmatoare in vedere, ori de care ar fi ea.
Da, El stie. Si simte, cu mine o data. Si inca o data imi valideaza simtamantul si starea. Si inca o data trimite Cuvant.

Plangerile lui Ierem 3:17 Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

Plangerile lui Ierem 3:18 Şi am zis: "S-a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul."

Plangerile lui Ierem 3:19 "Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!"

Plangerile lui Ierem 3:20 Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.

Plangerile lui Ierem 3:21 Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

Plangerile lui Ierem 3:22 Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,

Plangerile lui Ierem 3:23 ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!

Plangerile lui Ierem 3:24 "Domnul este partea mea de moştenire", zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

Plangerile lui Ierem 3:25 Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.

Plangerile lui Ierem 3:26 Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

Plangerile lui Ierem 3:27 Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui.

Plangerile lui Ierem 3:28 Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;

Plangerile lui Ierem 3:29 să-şi umple gura cu ţărână, şi să nu-şi piardă nădejdea;

Plangerile lui Ierem 3:30 să dea obrazul celui ce-l loveşte, şi să se sature de ocări.

Plangerile lui Ierem 3:31 Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Plangerile lui Ierem 3:32 Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare:

Plangerile lui Ierem 3:33 căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

E ciudat...nu numai voi care sunteti aici langa mine ma simtiti.
De la sute de kilometri departare, si ea ma simte.
De unde?
Ma intreb si cum.
Dar tac, pentru ca stiu:)
Si doar multumesc pentru ziua in care ma aflu, chiar de voua va pare ca-i cu gust de noapte.
Eu stiu ca si de pare noapte, e o zi...cu un scop si o lectie, cu o treapta si-un urcus. Si doar astept sa trec si de tunelul prezent, incredintata ca desi nu stiu ce-i, e pentru modelarea-mi.

Si noaptea are stele
Si cerul negru are Luna.
Si eu Il am pe Domnul meu
Chiar daca afara e cer negru
Sau zi senina.
Asa ca zambiti toate, fetelor care va ingrijorati pentru mine....
e doar o zi :)

Va iubesc.
>:D<

"...desi credinta mi-am pastrat,
Marturisesc acum, nu ma mai simt ascultat..."

Da. Sunt versurile din cantecul de dimineata. Ele sunt primele.

Ni se intampla, mie si tie, sa nu ne mai simtim ascultati? Sau ma intreb daca nu cumva noi suntem cei care nu mai ascultam; din lipsa de timp, dorinta, pasiune, dragoste...?
Dumnezeu nu va inceta niciodata sa ne auda , sa asculte ce avem de spus, de dorit, de visat, ce vrem ...
Noi suntem aceia care nu-L mai ascultam pe El. Nu-L vrem auzi si daca-L auzim, nu-i dam ascultare. Nu facem dupa Cuvantul Lui. Avem un plan mai sigur, o solutie mai buna, avem un drum mai scurt si cu peisaje mai frumoase. Si alegem sa mergem pe acesta, neluand in seama calea Lui.
Numai ca la sfarsitul drumului ne dam seama ca ne-a dus unde nu vroiam sa ajungem. "Dar de ce se intampla asta?!? Nu asta vroiam sa iasa. Sunt inteles gresit. Ce-i asta?"
Si o voce raspunde: "E drumul tau; ai ales sa o faci in felul tau. Mi-ai nesocotit statutul de Dumnezeu-fara sa stii, fara sa iti dai seama; dar asta ai facut."
"Doamne, asta am facut? .....Poti sa repari cumva? Poti sa ma intorci in planul Tau? Poti sa ma reasezi pe carerea ta?" Si El poate. Dar uneori consecintele vor aparea oricum. Consecintele comportamentului tau, ale faptelor tale, ale cuvintelor grele poate spuse prea usor...Si poate va durea.
Va fi greu, dar asa poate vom invata sa nu mai iesim din plan. Sa nu ne mai credem mai capabili decat Dumnezeu. Sa nu credem ca noi insine stim ce este cel mai bine pentru noi. Pentru ca nu stim nici pe departe.
Lasa-L sa faca lucurile in felul Lui. Asculta. Si atunci te vei simti si tu ascultat.

O zi plina de ascultare iti doresc, in care sa deschizi bine urechea la ce are sa iti spuna, prin toate lucrurile. Sa-L lasam sa vorbeasca, sa auzim ce are de spus, ce crede El si care este pozitia Lui fata de anumite aspecte ale vietii noastre.
Si rugaciunea noastra sa fie:

"Vorbeste, Doamne, caci robul Tau asculta."

Amin