Blestem

• 
  
• Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” (Geneza 3:16)
• 
  

Nu este prea plăcut auzul acestor cuvinte...Vai, dar cum ar putea fi când....e un blestem? 

Mă refer deocamdată numai la cea de-a doua parte a versetului, pe care o am în minte de azi dimineaţă. 

Ca şi când Duhul mi-ar fi şoptit: Nu mai bombăni în mintea ta şi nu te mai lamenta, căci a fost scris. Maktub. Şi cu asta, nu ai decât să ai dorinţe care să îi placă şi lui. 

Mie îmi vine să traduc, deşi sună foarte dur şi extrem, dar îmi pare un foarte apropiat "vei fi la cheremul lui". 

Că tot vorbeam zilele trecute despre dependenţă....

Dacă cineva mă contrazice, aş fi curioasă ce are de spus....

Chemare la introspecţie

Dacă te-ai descrie vreodată într-un singur cuvânt? Care ar fi? Un cuvânt pe care îl simţi tu în tine; care, dacă priveşti în urmă, pluteşte în aerul trecutului şi prezentului tău, în personalitatea ta, în fiinţa ta întreagă?

Poate că ...

Poate că nu trebuie neapărat să ai un loc de muncă pentru ca să fii valoros. 

Poate că pot ajuta lumea asta şi în alt fel decât prin forţa mea de muncă.

Poate că ar trebui să mă opresc din a-mi mai dori ceva ce nu mă doreşte pe mine. 

Poate că ar trebui să mă bucur....

 

În căutarea pierduţilor din noi

Miros de file de carte nouă. Nemaisimţit de mult, poate prea mult timp...
Mă duce înapoi, dar nu ştiu unde.

Ştiu că uitarea este bună, dar, o, ce multe lucruri sunt pe care ei spun că trebuie să mi le amintesc, pentru a mă elibera de ele...şi nu pot.

Îmi amintesc când am căzut pe scări, când m-am lovit la spate, când era să mor, când dispreţuitul de toţi m-a ajutat, când am pierdut controlul, când am dat o palmă, când am râs, când am plâns pe drum spre casă, când intram pe sub garduri, săpând şanturi asemenea câinilor prin zăpadă...Îmi amintesc jocul prin şi printre copăcei....şi mă întreb acum de ce toate sunt legate între ele. Îmi pot aminti toate astea şi multe altele. Dar nu pot vedea dincolo de ele, dincolo de timp, dincolo de eu...

Cine sunt cei care mi-au ştirbit identitatea? Cine mi-a muşcat din suflet şi a scuipat apoi? Cine a născut teama în mine? Cine mi-a sădit nesiguranţa? Cine m-a adus până acolo unde să mă simt străină faţă de mine însămi? Cine sau ce ma înstrăinează de tot ce mi-e drag şi iubesc? Ce nu ma lasă să mă apropii? Ce anume păzeşte câinele  inconştiintei mele, de nu-i om care să poată trece limita?

...Suntem un cor care strigăm, însă tot puţini din cei care recunoaştem şi care înţelegem şi ne dorim vindecaţi, proaspeţi şi-n întunecimea fiinţelor noastre.

Spre sănătate, spre integritate, spre eliberare, în căutarea leacului pentru sufletele noastre vătămate!
În căutarea pierduţilor d(e)in noi...

Transformare- în ce?

Un gând din seara aceasta vreau să împărtăşesc cu voi.

A fost vorba despre transformare- un proces prin care ar trebui să trecem toţi cei ce ne numim creştini, începând din momentul în care am fost făcuţi drepţi în ochii lui Dumnezeu.
Printr-un material informativ citit astăzi Duhul m-a conştientizat de lucrarea lui Satan pe care încearcă să o lucreze în vieţile noastre, în cele mai subtile si banale forme. Nu degeaba Cuvântul îl numeşte viclean...
Auzind despre transformarea care ar trebui să aibă loc permanent în noi, mi-a dat Duhul seama că o transformare este inerentă: noi ne transformăm mereu: ori că în chipul lui Dumnezeu, ori că în chipul satanei. Nu există cale de mijloc sau un cuvânt mai milos pe care l-aş putea folosi pentru aceasta. Dacă nu ne lăsăm transformaţi după Chipul Făcătorului nostru, dacă nu ne silim şi dacă nu luptăm, automat firea noastră, duhul veacului şi toate forţele întunericului ne transformă, pe nesimţite, în chipuri satanice. Dacă nu folosim neîncetat, regulat şi corect Oglinda Adevărului, vom sfârşi prin a fi purtători ai altui chip decât cel care ne-am dori.

Din plin astăzi am realizat asta, într-un mod practic. Şi ce trebuie făcut este să ne oprim şi să ne cercetăm, să ne căutăm: unde suntem cu adevărat, cum arătăm de fapt, în lumina divină şi unde ne-am dori să fim, cu cine visăm să ne asemănăm. Şi să luăm direcţia care se cere. Este imperios necesar.

Mulţumesc 2011

Şi pentru că am dat sugestia, dau şi tonul.
Sunt datoare să fac acest lucru, faţă de mine.
Pentru că, într-adevăr, sfârşitul este mai bun decât începutul.
Şi mă uit înapoi şi spun aşa:

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot. Şi când zic tot, cuprind tot. Doar datorită Lui astăzi pot fi mulţumitoare şi plină de încredere, deşi din faţă vine un viitor incert.
Îi mulţumesc pentru că nu mi-a dat voie să mă lepăd de El, în nopţile în care îmi vedeam credinţa murind. Îi mulţumesc că mi-a dat puterea să strig către El, chiar şi când vântul şi furtuna m-au întors cu spatele la El. Şi Îi mulţumesc că nu s-a prefăcut surd şi mi-a păzit viaţa în El.
Îi mulţumesc pentru că dorinţa anului 2010, Let's make this year a love song, a fost împlinită şi întărită şi în 2011.
Îi mulţumesc pentru partenerul de cântat acest cântec şi pentru că prin el, mereu mi se dezvăluie pe Sine.
Mulţumesc, Radu, pentru că eşti sub talpa Lui şi Îi porţi chipul în umblarea ta prin lume.
Îţi mulţumesc pentru dragoste, grijă, siguranţă şi toate celelalte.
Mulţumesc familiei mele pentru atâta înţelegere şi suport emoţional, spiritual, financiar şi pentru că mă suportă aşa ...cum sunt.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că suntem toţi şi sănătoşi, acasă, acum, în sfârşit.
Mulţumesc pentru prietenii care au fost neîncetat acolo, şi anume Irina. Mulţumesc că m-ai susţinut când era să cad, că mi-ai hrănit inima cu Cuvânt când era aşa de slăbită că nu putea mânca singură. Mulţumesc că în unele clipe m-ai obligat să rămân în prietenia noastră, deşi vedeai bine că eu mă trăgeam departe de oameni.
Mulţumesc pentru că şi la bine şi la greu nu ai încetat să fii înge!
Mai sunt mulţumitoare şi pentru că mi-am terminat studiile, după 5 ani, cu izbândă.
Sunt recunoscătoare pentru cele şase luni de muncă şi odată cu ele, pentru toate sutele de oameni ce le-am cunoscut şi cărora am putut dărui bucăţici din mine. Uneori iubirea lor m-a copleşit, iar alteori, era tot ce aveam nevoie pentru a mă reface emoţional după toată greutatea primei jumătăţi de an.

Cam astea sunt. Nu sunt singurele, dar sunt cele mai importante. De la fiecare în parte se desprind încă alte multe mulţumiri şi bucurii.
Atât vreau să îmi amintesc în anul ce urmează: tot binele pe care Domnul mi l-a făcut, în ciuda mea.

Sfârşit, dar bun!

Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui., scrie înţeleptul în oda închinată înţelepciunii, prin inspiraţie divină.

Trăim un sfârşit. Trăim, de fapt, mai multe, la nivel global, general, dar şi la nivel individual.
Sfârşitul cel mai evident azi şi mâine este sfârşitul unui an. Cum- necum, a trecut. Pentru fiecare altfel, pentru toţi la fel. Evenimente sociale, economice, fenomene natural- geografice, politice, religioase s-au întâmplat şi au cuprins fiecare individual în parte. Diferenţa este dată chiar de acest individual. Pentru că individualul sunt eu şi eşti tu. Cum le-am răspuns, cum le-am făcut faţă? Cum am reacţionat, ce atitudine am avut sau am uitat a avea?

Întrebări, multe întrebări. Atâtea despre anul ce trece, cu atât mai multe despre cel ce vine. Răspunsuri cu privire la trecut trebuie să îndrăznim să căutăm, să le găsim şi să le analizăm. Analizele nu sunt fără rost. Mă ajută să văd mai clar, să ştiu ce trebuie schimbat, făcut altfel. Dar de atâta timp de când obişnuiesc să fac analize, am învăţat şi că pot fi inutile, dacă nu le şi foloseşti spre învăţare, spre practicare, spre transmiterea lor mai departe.

Aşa că te încurajez în acest sfârşit la analize doar dacă eşti dispus să le foloseşti mai departe.
Însă la ceva tot te încurajez: la o analiză a lucrurilor pentru care îţi poţi exprima bucuria, mulţumirea, satisfacţia, recunoştinţa în anul ce trece. Aceasta o consider o analiză constructivă, cu atât mai mult cu cât este o poruncă: Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. (1 Tesaloniceni 5:18) O poruncă de toate zilele, de altfel, nu doar de sfârşit de an. Dar te provoc, te încurajez să iei o foaie de hârtie şi să aşterni binecuvântările din acest an, reuşitele, biruinţele, oamenii, momentele frumoase, tot ce consideri pozitiv şi îţi poţi aminti. Apoi, mulţumeşte, după caz. Ţi-aş recomanda şi cui, dar te las pe tine să transferi meritele şi gloria  Cui si cui i se cuvine. Şi pentru că tot prin Duhul Sfânt a fost scris Voi povesti lucrările Tale, spune-le şi altora. Prea mult ne povestim doar necazurile şi greutăţile, prea mult considerăm mândrie sau laudă de sine atunci când cineva îşi povesteşte bucuriile şi victoriile.
Astăzi şi mâine, îţi spun: Povesteşte tuturor ce mult bine ţi-a fost făcut anul acesta!
Mi-ar plăcea să mă bucur şi eu împreună cu tine, deci poţi chiar aici să îşi aşterni bucuriile din 2011!

Înlocuind.

Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut. 

Pe Fiul ei, care nici măcar nu era al ei. Era al lui Dumnezeu, era al întregii omeniri. Dar omenirea nu L-a recunoscut.
L-a născut, pentru ca El să trăiască o viaţă care nu era a Lui. Cum ar putea să fi fost aşa, când El este Însăşi Viaţa?
Pentru ca El să poarte o vină care nu era a Lui. Pentru ca să plătească pentru nişte păcate care nu erau ale Lui. Erau ale noastre.
Şi pentru ca să biruiască moartea, care nu era meritul Lui, ci al nostru, al tuturor.
Pentru ca să ne dea o viaţă care nu meritam să fie a noastră, căci era demnă numai de El, Fiul lui Dumnezeu.
Ca urmare, urmaşii Lui adevăraţi au trăit o viaţă care nu mai era a lor: "Căci nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine."
Pentru ca azi, urmaşii Lui adevăraţi să iubească cu o dragoste care nu este a lor, ci este a Lui.
Pentru ca azi eu să spun, dacă pot: "Căci nu mai iubesc eu, ci Cristos iubeşte-n mine!"

Sărbătoare deplină, în dragostea care să ne strângă!

"Din afară întotdeauna se vede mai frumos, dar important este ca cei dinăuntru să fie bine, mulţumiţi."
Am ajuns la gândul acesta contemplând o imagine văzută din Turn a Pieţei Mari. După ce în această seară am trecut pe acolo.
Am văzut din afară după ce am fost în.
Numai aşa poţi evita păcăleala despre ceva ce se vede minunat din afară, sau tot ce şi-ar dori cineva: dacă ai fost prima dată în.
Spunea o minte inspirată că iarba vecinilor mereu e mai verde, până îţi dai seama că e gazon artificial.

Un vizor spre altă lume

Spre-o eternă dimineaţă, Doamne, aprinde a mea viaţă!

Înseamnă că e noapte acum. şi o aprindere a vieţii mele ar însemna o fărâmă reprezentantă a eternei dimineţi ce va să vie: un vizor spre altă lume!
Să fiu aici şi, totuşi, să arăt spre dincolo.
Să am trup şi, totuţi, să trăiesc în duh.
Să lucrez pentru oameni şi, totuşi, să fiu supusă lui Dumnezeu.
Să trăiesc printre oameni şi, totuşi, să mă influenţeze Cerul.
Să mă ţină pământul şi, totuşi, gândul şi dorinţa mea să fie libere de gravitaţie.
Să vuiască furtuna în jur şi, totuşi, să dorm liniştită.
Să mă atragă magneţi de ce-i pământesc şi, totuşi, să rămân credincioasă.

Spre-o eternă dimineaţă, Doamne, aprinde a mea viaţă!