Astazi.

"Din clipa cand in viata noastra pacea a intrat
Cantam intruna Mielului ce ne-a rascumparat!"

Asa cantam.
Dar ma intreb. Chiar intruna cantam? Neincetat? In plans si-n bucurii? In bine si-n necaz? In mijlocul furtunii sau intre pomii infloriti?
Sau ma gandesc ca ne mai oprim din cand in cand din cantat- pentru a ne ingrijora putin sau mai mult; sa ne mai temem de unele sau altele ce s-ar putea intampla.
Ne mai oprim pentru a schimba o "vorba" cu cel de langa noi, care vorba...pe cine contine? Ne mai oprim pentru a ne mai si odihni...de atata cantat(?!?).
Intruna.
In pace si cu bucurie, cu dorinta si pasiune, din dragoste.
Asa spunem in unele versuri. Asa ar trebui, asa ar fi normal, pentru niste oameni schimbati, ce nu mai apartin lumii acesteia. Ale caror doruri sunt departe de pamantul acesta. Asa ne numim a fi, asa ne vrem, asa ne credem. Dar cum sunt de fapt?
Astazi...acesta a fost cuvantul ce mi-a ocupat mintea in primele secunde de trezie.
Astazi.
Astazi ce?
Si acum spun, dupa ce I-am auzit glasul:

Astazi, trezeste-te, tu, care dormi!
Astazi, ridica-te si umbla!
Astazi, crede.
Astazi, Il aud pe Isus spunand, ca odinioara:
"Ridica-te din/ de langa orice te tine , orice te trage in spate de la a trai din plin viata imbelsugata pe care ar trebui sa o traiesti, din si prin Cuvantul Lui Dumnezeu!"

Si astazi hotarasc ca e de ajuns cat a fost. Si astazi vreau sa fiu incredintata si increzatoare ca al Lui Cuvant se implineste, ca promisiunile Lui nu sunt vorbe goale. Si vreau sa ies din temeri si grijuri; vreau sa uit de neajunsuri, vreau sa evadez din mine insami si sa traiesc prin El.

"Sa fug, sa uit de mine.
Sa stiu ca totul va fi bine."

Astazi. Tu ce trebuie sa alegi azi? Ce trebuie sa parasesti?
De ce trebuie sa te scuturi si sa pornesti inainte, fara sa te uiti inapoi?