octombrie 29, 2008

Vânător de greşeli~Acceptare în dragoste

Greşim pentru că suntem oameni sau suntem oameni, deci greşim.
Oricât de mult ne-am strădui să fim perfecţi, să excelăm într-un domeniu sau altul, oricât am tânji după o viaţă perfectă, tot va veni un moment în care vom claca, un moment în care din neatenţie sau din prea multă concentrare ne va da peste cap toate realizările de până atunci.
Este destul de greu să facem faţă acestor momente singuri, dar atunci când avem alături oameni care ne "încurajează" cu "Nu m-am aşteptat de la tine la aşa ceva."
O singură greşeală şi te-a vânat. Aceşti vânători de greşeli nu se gândesc la mine sau la tine, ci doar la ei. Se simt bine atunci când cu un aer de superioritate te corectează în ceea ce ai spus sau ai făcut. Stau cu urechile ciulite şi cu ochii larg deschişi pentru a vedea încă o greşeală pentru care să-l sancţioneze pe cel care a greşit, iar atunci când li se dă dreptate, li se umflă pieptul de mândrie că un vânător ce are în mână un mare şi minunat trofeu. ...
Cred că asta mă doare cel mai tare. Nu faptul că mă corectează, pentru că este nevoie de îndreptare, ci modul în care o face mă răneşte adânc, pentru că, de fapt, nu doreşte îndreptarea mea, ci doar că el/ea să iasă mai presus!
Doamne, ajută-mă ca niciodată să nu fiu un vânător de greşeli, iar atunci când Tu mă faci să văd o greşeală în viaţa aproapelui meu, să-mi dai înţelepciune să ştiu cum să abordez persoană CU şi ÎN dragostea care vine de la Tine, Tatăl meu.
Cât despre vânătorii mei de greşeli, binecuvântează-i cu multe trofee spirituale, astfel încât să nu mai alerge după cele pieritoare; iar mie dă-mi o inimă să Te slujesc şi să înaintez pe cărarea Ta indiferent de cât de vânată voi fi, căci Îţi mulţumesc că Tu vei fi întotdeauna cu mine!

by His Dede.

octombrie 26, 2008

Gânduri din afara potecii

...să îmi scot din urechi căştile îngrijorării, căştile viselor, ale dorinţelor, căştile cu înregistrarea trecutului, căştile cu amintiri.
...şi să Îl aud pe Dumnezeu, căci El vorbeşte.
Vreau eu să-L aud?

Gânduri pe margine de pildă.[Pilda semănătorului]

...cărarea bătătorită printre rândurile cu seminţe.
Oricâtă sămânţă ai arunca acolo, tot degeaba.
Cărarea bătătorită este cărarea preumblată, des folosită, preagândită -îngrijorare, ambiţie, încăpăţânare, persistare în "printre rânduri".
Sămânţa- Cuvântul, nu poate pătrunde într-o inimă bătătorită, desensibilizată, dezvăţată de vocea Domnului.
Şi acest lucru nefiind valabil doar pentru cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu, ci şi pentru noi, cei din El, care preumblăm cărări şi tocim sentimente şi nu mai suntem sensibili la Cuvântul Lui, care este dat; vocea Lui, care încă vorbeşte.
Persistam în mândrie, frică, amărăciune. Ne facem o cărare[un şablon] din care nu vrem să ieşim.
Mergem pe aceeaşi cărare a sensibilităţii(la Vocea lui Dumnezeu) furate, uitate, lăsată undeva în spate, printre urme de paşi confuzi şi bajbaitori.
Adâncit în rană, zicând că mergi mai departe. Şi mergi, cu capul sus, fără să te uiţi că eşti pe acelaşi drum, din rană rană născând şi sângerând greu; tu continui să mergi. În direcţia greşită.
Nu merge cu rana mai departe. Opreşte-te şi lasă-te îngrijit, vindecat. Dacă e nevoie, întoarce-te, fă paşi înapoi. Dar nu continua pe drumul deschis din rană. Prin rănile lui Isus, poţi fi tămăduit.
Lasă-L să te-atingă şi vei fi eliberat, vindecat.
Părăseşte calea bătătorită şi pune-ţi piciorul pe un teren nou, unde îţi poţi înfige rădăcinile , unde te poţi ancora.
Un sol sigur în vreme (g)rea; un sol de să îţi poţi trage seva , unul ce conţine viaţă în adâncul lui şi care-ţi poate asigura hrana de care ai nevoie pentru a creşte, a te dezvolta frumos, sănătos, spre Cel ce te-a născut o dată şi de două ori. Spre Cel care se de care nu vrea pe bătătorite, ci fertil, Cuvânt ce dă viaţă.

12 octombrie 2008. Sibiu

octombrie 02, 2008

Trăind ce scrie o Mână...

Nu mă tem...De Tine mă alipesc, în ochii Tăi privesc...şi mă regăsesc.
Dincolo de ce cred ei, dincolo şi mult mai departe, mult mai adânc de privirile lor, părerile lor, plăcerile lor...chiar şi mai presus de ce simt eu...acolo, adânc în ochii Tăi, departe, în inima Ta, sunt eu- mai mult decât pot fi, prin Tine. În Tine.
Ei traduc aripi libere în cuvinte de rând, traduc experienţe"must have", menite a te creşte, în păreri comune şi idei vulgare.
Ei nu Te-au înţeles când scriai cu degetul pe pământ, ei nu Te-au înţeles când ai scris IUBIRE între Cer şi Pământ, ei nu Te înţeleg când scrii FRUMOS, CURAT şi IUBIRE în viaţa mea, sau în a lor.
Nu pot deosebi comunul de actul Tău, de mâna Ta.
Nu pot deosebi ce-şi face omul cu mâna lui de ce faci Tu în viaţa omului.
Ca şi Maria Magdalena, n-o să iau în seamă părerea lor, şi pietrele cu care ar vrea să arunce. Ci doar privirea Ta, mâna Ta care scrie viaţa mea, cu "luate" şi "neluate", le voi asculta.
Ceea ce crezi Tu şi nu ceea ce cred ei; ceea ce spui Tu şi nu ceea ce spun ei. Ceea ce mă vezi şi ceea ce mă crezi Tu- contează.
Pentru că viaţa mi-o trăiesc din Tine, prin Tine, pentru Tine. Nu pentru ei, deşi printre ei.
Dar altfel...departe, pierdută de ei, regăsită în Tine, care mă faci.

28 Septembrie 2008, Craiova
...dintr-o cauză ce poartă-un nume, ca şi-al meu.

Interesaţi de pagina de viaţă