ianuarie 26, 2012

Chemare la introspecţie

Dacă te-ai descrie vreodată într-un singur cuvânt? Care ar fi? Un cuvânt pe care îl simţi tu în tine; care, dacă priveşti în urmă, pluteşte în aerul trecutului şi prezentului tău, în personalitatea ta, în fiinţa ta întreagă?

ianuarie 24, 2012

Poate că ...

Poate că nu trebuie neapărat să ai un loc de muncă pentru ca să fii valoros. 
Poate că pot ajuta lumea asta şi în alt fel decât prin forţa mea de muncă.
Poate că ar trebui să mă opresc din a-mi mai dori ceva ce nu mă doreşte pe mine. 
Poate că ar trebui să mă bucur....
 

ianuarie 23, 2012

În căutarea pierduţilor din noi

Miros de file de carte nouă. Nemaisimţit de mult, poate prea mult timp...
Mă duce înapoi, dar nu ştiu unde.

Ştiu că uitarea este bună, dar, o, ce multe lucruri sunt pe care ei spun că trebuie să mi le amintesc, pentru a mă elibera de ele...şi nu pot.

Îmi amintesc când am căzut pe scări, când m-am lovit la spate, când era să mor, când dispreţuitul de toţi m-a ajutat, când am pierdut controlul, când am dat o palmă, când am râs, când am plâns pe drum spre casă, când intram pe sub garduri, săpând şanturi asemenea câinilor prin zăpadă...Îmi amintesc jocul prin şi printre copăcei....şi mă întreb acum de ce toate sunt legate între ele. Îmi pot aminti toate astea şi multe altele. Dar nu pot vedea dincolo de ele, dincolo de timp, dincolo de eu...

Cine sunt cei care mi-au ştirbit identitatea? Cine mi-a muşcat din suflet şi a scuipat apoi? Cine a născut teama în mine? Cine mi-a sădit nesiguranţa? Cine m-a adus până acolo unde să mă simt străină faţă de mine însămi? Cine sau ce ma înstrăinează de tot ce mi-e drag şi iubesc? Ce nu ma lasă să mă apropii? Ce anume păzeşte câinele  inconştiintei mele, de nu-i om care să poată trece limita?

...Suntem un cor care strigăm, însă tot puţini din cei care recunoaştem şi care înţelegem şi ne dorim vindecaţi, proaspeţi şi-n întunecimea fiinţelor noastre.

Spre sănătate, spre integritate, spre eliberare, în căutarea leacului pentru sufletele noastre vătămate!
În căutarea pierduţilor d(e)in noi...

ianuarie 02, 2012

Transformare- în ce?

Un gând din seara aceasta vreau să împărtăşesc cu voi.

A fost vorba despre transformare- un proces prin care ar trebui să trecem toţi cei ce ne numim creştini, începând din momentul în care am fost făcuţi drepţi în ochii lui Dumnezeu.
Printr-un material informativ citit astăzi Duhul m-a conştientizat de lucrarea lui Satan pe care încearcă să o lucreze în vieţile noastre, în cele mai subtile si banale forme. Nu degeaba Cuvântul îl numeşte viclean...
Auzind despre transformarea care ar trebui să aibă loc permanent în noi, mi-a dat Duhul seama că o transformare este inerentă: noi ne transformăm mereu: ori că în chipul lui Dumnezeu, ori că în chipul satanei. Nu există cale de mijloc sau un cuvânt mai milos pe care l-aş putea folosi pentru aceasta. Dacă nu ne lăsăm transformaţi după Chipul Făcătorului nostru, dacă nu ne silim şi dacă nu luptăm, automat firea noastră, duhul veacului şi toate forţele întunericului ne transformă, pe nesimţite, în chipuri satanice. Dacă nu folosim neîncetat, regulat şi corect Oglinda Adevărului, vom sfârşi prin a fi purtători ai altui chip decât cel care ne-am dori.

Din plin astăzi am realizat asta, într-un mod practic. Şi ce trebuie făcut este să ne oprim şi să ne cercetăm, să ne căutăm: unde suntem cu adevărat, cum arătăm de fapt, în lumina divină şi unde ne-am dori să fim, cu cine visăm să ne asemănăm. Şi să luăm direcţia care se cere. Este imperios necesar.

Interesaţi de pagina de viaţă