septembrie 04, 2008

Cand nu te poti obisnui...

1 Samuel 17....
Parca o aud cum imi canta- bunica mea draga de care am avut parte doar 5 ani din viata-mi....un sfert din viata, dar ce sfert!

Cantecul despre David micul biruitor asupra marelui invins Goliat...

1 Samuel 17:1 Filistenii şi-au strâns oştile ca să facă război, şi s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărât între Soco şi Azeca, la Efes-Damim.
1 Samuel 17:2 Saul şi bărbaţii lui Israel s-au strâns şi ei; au tăbărât în Valea terebinţilor, şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva Filistenilor.
1 Samuel 17:3 Filistenii se aşezaseră pe un munte deoparte, şi Israel pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărţea.
1 Samuel 17:4 Atunci a ieşit un om din tabăra Filistenilor şi a înaintat între cele două oştiri. El se numea Goliat, era din Gat, şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă.
1 Samuel 17:5 Pe cap avea un coif de aramă, şi purta nişte zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă.
1 Samuel 17:6 Avea nişte turetci de aramă peste fluierele picioarelor, şi o pavăză de aramă între umeri.
1 Samuel 17:7 Coada suliţei lui era ca un sul de ţesut, şi fierul suliţei cântărea şase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui.
1 Samuel 17:8 Filisteanul s-a oprit; şi, vorbind oştilor lui Israel aşezate în şiruri de bătaie, le-a strigat: "Pentru ce ieşiţi să vă aşezaţi în şiruri de bătaie? Nu sunt eu Filistean, şi nu sunteţi voi slujitorii lui Saul? Alegeţi un om care să se pogoare împotriva mea!
1 Samuel 17:9 Dacă va putea să se bată cu mine şi să mă omoare, noi vom fi robii voştri; dar dacă-l voi birui şi-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă şi ne veţi sluji."
1 Samuel 17:10 Filisteanul a mai zis: "Arunc astăzi o ocară asupra oştirii lui Israel! Daţi-mi un om, ca să mă lupt cu el."
1 Samuel 17:11 Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului, şi s-au înspăimântat şi au fost cuprinşi de o mare frică.
1 Samuel 17:12 Şi David era fiul Efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul el era bătrân înaintat în vârstă.
1 Samuel 17:13 Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întâiul născut din cei trei fii ai lui, care porniseră la război, se numea Eliab, al doilea Abinadab, şi al treilea Şama.
1 Samuel 17:14 David era cel mai tânăr. Şi când cei trei mai mari au urmat pe Saul,
1 Samuel 17:15 David a plecat de la Saul şi s-a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său.
1 Samuel 17:16 Filisteanul înainta dimineaţa şi seara, şi s-a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile.
1 Samuel 17:17 Isai a zis fiului său David: "Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grâu prăjit şi aceste zece pâini, şi aleargă în tabără la fraţii tăi;
1 Samuel 17:18 du şi aceste zece caşuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sunt bine, şi să-mi aduci veşti temeinice.
1 Samuel 17:19 Ei sunt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în valea terebinţilor, în război cu Filistenii."
1 Samuel 17:20 David s-a sculat dis-de-dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat lucrurile, şi a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război.
1 Samuel 17:21 Israel şi Filistenii s-au aşezat în şiruri de bătaie, oştire către oştire.
1 Samuel 17:22 David a dat lucrurile pe care le avea în mâinile celui ce păzea calabalâcurile, şi a alergat la şirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate.
1 Samuel 17:23 Pe când vorbea cu ei, iată că Filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oştiri, ieşind afară din şirurile Filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte ca mai înainte, şi David le-a auzit.
1 Samuel 17:24 La vederea acestui om toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui, şi i-a apucat o mare frică.
1 Samuel 17:25 Fiecare zicea: "Aţi văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogăţii, îi va da de nevastă pe fiica sa, şi va scuti de dări casa tatălui său în Israel."
1 Samuel 17:26 David a zis oamenilor de lângă el: "Ce se va face aceluia care va omorî pe Filisteanul acesta, şi va lua ocara deasupra lui Israel? Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea Dumnezeului celui viu?"
1 Samuel 17:27 Poporul, spunând din nou aceleaşi lucruri, i-a zis: "Aşa şi aşa se va face aceluia care-l va omorî."
1 Samuel 17:28 Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins de mânie împotriva lui David. Şi a zis: "Pentru ce te-ai pogorât tu, şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai pogorât ca să vezi lupta."
1 Samuel 17:29 David a răspuns: "Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?"
1 Samuel 17:30 Şi s-a întors de la el ca să vorbească cu altul, şi i-a pus aceleaşi întrebări. Poporul i-a răspuns ca şi întâiaşi dată.
1 Samuel 17:31 Când s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute.
1 Samuel 17:32 David a zis lui Saul: "Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el."
1 Samuel 17:33 Saul a zis lui David: "Nu poţi să te duci să te baţi cu Filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui."
1 Samuel 17:34 David a zis lui Saul: "Robul tău păştea oile tatălui său. Şi când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă,
1 Samuel 17:35 alergam după el, îl loveam, şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam, şi-l omoram.
1 Samuel 17:36 Aşa a doborât robul tău leul şi ursul; şi cu Filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui viu."
1 Samuel 17:37 David a mai zis: "Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui Filistean." Şi Saul a zis lui David: "Du-te, şi Domnul să fie cu tine!"
1 Samuel 17:38 Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă, şi l-a îmbrăcat cu o platoşă.
1 Samuel 17:39 David a încins sabia lui Saul peste hainele lui, şi a vrut să meargă, căci nu încercase însă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: "Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obişnuit cu ea." Şi s-a dezbrăcat de ea.
1 Samuel 17:40 Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârău cinci pietre netede, şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva Filisteanului.
1 Samuel 17:41 Filisteanul s-a apropiat puţin câte puţin de David, şi omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui.
1 Samuel 17:42 Filisteanul s-a uitat, şi când a zărit pe David, a râs de el, căci nu vedea în el decât un copil, cu păr bălai şi cu faţa frumoasă.
1 Samuel 17:43 Filisteanul a zis lui David: Ce! sunt câine, de vii la mine cu toiege?" Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui,
1 Samuel 17:44 a adăugat: "Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor câmpului."
1 Samuel 17:45 David a zis Filisteanului: "Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o.
1 Samuel 17:46 Astăzi Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî, şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei Filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu.
1 Samuel 17:47 Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre."
1 Samuel 17:48 Îndată ce Filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea Filisteanului.
1 Samuel 17:49 Şi-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră, şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe Filistean în frunte, şi piatra a intrat în fruntea Filisteanului, care a căzut cu faţa la pământ.
1 Samuel 17:50 Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare decât Filisteanul; l-a trântit la pământ şi l-a omorât, fără să aibă sabie în mână.
1 Samuel 17:51 A alergat, s-a oprit lângă Filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât şi i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriaşul lor a murit, au luat-o la fugă.
1 Samuel 17:52 Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote, şi au pornit în urmărirea Filistenilor până în vale şi până la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim până la Gat şi până la Ecron.
1 Samuel 17:53 Şi copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea Filistenilor, şi le-au jefuit tabăra.
1 Samuel 17:54 David a luat capul Filisteanului şi l-a dus la Ierusalim, şi a pus armele Filisteanului în cortul său.
1 Samuel 17:55 Când a văzut Saul pe David mergând împotriva Filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: "Al cui fiu este tânărul acesta, Abner?" Abner a răspuns: "Pe sufletul tău, împărate, că nu ştiu."
1 Samuel 17:56 "Întreabă dar al cui fiu este tânărul acesta", a zis împăratul.
1 Samuel 17:57 Şi când s-a întors David după ce omorâse pe Filistean, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul Filisteanului.
1 Samuel 17:58 Saul i-a zis: "Al cui fiu eşti, tinere?" Şi David a răspuns: "Sunt fiul robului tău Isai, Betleemitul."


Doua ore s-au implinit de cand in parcare o masina a inceput sa cante. De la ora 7 la ora 9, in dimineata asta, masina nu a tacut deloc.
Si cum sa mai dormi? Poate te gandesti ca in doua ore deja nu o mai auzi...dar nu. Cu unele lucruri nu te poti obisnui. Cu unele lucruri ce nu sunt inscrise in legile normalitatii. Nu este normal ca alarma unei masini sa fie neoprita timp de doua ore. Nu este normal si nu te poti obisnui cu suntetul.
Nu te poti obisnui cu asta, nu te poti obisnui cu multe.
Sunt situatii, lucruri in viata care nu apar pentru ca sa te obisnuiesti cu ele.
Nu te poti obisnui cu un picior care nu mai functioneaza corect de doua luni; nu te poti obisnui cu un nas vesnic infundat; nu te poti obisnui cu vorbe grele in fiecare zi cu oamenii din casa; nu te poti obisnui cu simtamantul absentei lui Dumnezeu din scopurile tale si din visele tale; nu te poti obisnui cu un urias care timp de patruzeci de zile coboara in valea dintre tabere si ocaraste Numele Dumnezeului tau drag; nu te poti obisnui cu relatii nefunctionabile timp de trei luni; nu te poti obisnui sa treci pe langa cineva si sa intrebi doar de vreme, cand altadata erati prietenele cele mai bune; nu te poti obisnui sa te inchini cu niste oameni care sunt separati din punct de vedere relational. Nu ma pot obisnui ca tot felul de nimicuri sa se puna in calea bucuriei mele. Nu ma pot obisnui ca masina sa inceapa din nou sa cante!!!- tocmai se intampla...:-<

Ce este de facut atunci? Lucrurile cu care nu te poti obisnui, ce faci cu ele?
Este o vorba..."cand nu poti rezolva o problema, trebuie sa inveti sa traiesti in prezenta ei."- valabila unoeri, nu intotdeauna.
Atunci cand problema nu poate fi rezolvata, obstacolul nu poate fi depasit, datorita FRICII, datorita sentimentului neputintei si inutilitatii, cel mai neindicat lucru este sa stai cu mainile in san si sa astepti ca ceva sa se intample.
Dupa cum citeam ieri...
"...cand te retragi, refuzand sa faci un pas dificil sau sa spui un cuvant greu de spus- mori cate putin. Si daca acest lucru devine un obicei, in timp te vei vedea ca unul care nu poate sa faca fata provocarilor vietii. Acolo unde ar trebui sa gasesti putere si hotarare, vei experimenta frica si anxietate. Vei invata sa traiesti cu teama si evitare.
Si chiar daca lucrurile vor arata bine in exterior si daca cei din jur vor fi impresionati de viata ta, in sinea ta vei sti ca ai o datorie pe care va trebui sa o platesti tot restul vietii."(John Ortberg, 2004).
Si uite asa, uriasii din viata ta de care te-ai ascuns, de care ai fugit, pe care nu ai indraznit sa-i infrunti, se vor aduna in spatele tau unul cate unul si vor fi o amenintare continua.
Pentru ca ei se vor intoarce cand te astepti mai putin...

Textul de mai sus este perfect in a ilustra acest fenomen.
Daca Iosua ar fi terminat cu tot poporul filistean la vremea potrivita, nu ar mai fi venit ziua razboiului cu ramasita din Gat. Dar a ramas ceva....o samanta care acum isi aduce la inaintare uriasul.
Stia poporul Israel ca trebuie sa lupte...dar tot ce faceau ei era sa stea fata in fata cu el, neindraznind nimic.
Si tu te cofrunti cu un fel de urias? Cu un obstacol care nu iti da pace si nu te lasa sa traiesti, sa dormi, sa zambesti...? Este foarte puternic si inarmat din cap pana in picioare? Chiar are dovezi impotriva ta, care te-ar acuza? Esti inspaimantat si nu poti cobori in vale pentru a-l infrunta?
El nu ataca. Goliat chema...in fiecare zi chema un om. In vale avea sa se dea batalia....nu sus. Va trebui sa cobori , chiar daca drumul e anevoios, greu, dureros, te vei rani, va fi intuneric, vant, curenti de aer care vor parea ca biruiesc inainte ca tu sa faci ceva...Trebuie sa mergi inaintea lui, inaintea ei- a problemei, a obstacolului, a durerii. Spune-i pe nume si las-o sa te doara.
Ocaraste si uriasul tau? Te batjocoreste? Te ameninta? Te face sa te indoiesti de puterea Dumnezeului tau?
Asa facea si Goliat.
Si....chiar atunci cand cea mai necurajoasa parte din tine isi da seama ca nu te poti obisnui cu asta...si te hotarasti sa faci ceva, dai semne ca esti pe gata...apare Eliab?
"Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai pogorât ca să vezi lupta."
:) Suferinta, tu, dureros de dulce...
Fratele tau mai mare. Modelul tau, prietenul tau, cel care altadata te proteja si se juca cu tine, cel care se juca cu mainile in parul tau balai si iti spunea ca vei fi un luptator, un barbat puternic si viteaz; cel care iti incuraja talentul si care te iubea...
El. Chiar el, iti cunoaste" rautatea inimii".
Si te doare. Te intrebi cand si unde au avut loc aceste schimbari in atitudinea fratelui tau. Te intrebi ce-l face sa vorbeasca asa...si doar cand a plecat la razboi v-ati despartit cu o imbratisare lasandu-va unul pe altul in grija Domnului vostru. Nu intelegi, David, ce se intampla.
David cel cu parul balai a calcat peste durerea provocata de cuvintele fratelui sau...si s-a intors la altul, sa-l intrebe si sa obtina informatii.
De ce? De ce a facut asta? Pentru ca el nu se putea obisnui cu ocarile aduse de filistean, nu se putea obisnui sa-l vada si auda in fiecare zi cum face pe atotputernicul...
A luat atitudine, a indraznit. S-a prezentat exact in prezenta imparatului. "Vreau sa ma duc."
Si Domul, care m-a iazbavit pana acum de fiare salbatice, El, care m-a intarit pana acum, de ce nu o va face si de acum incolo? De ce nu imi va da biruinta si acum? "Vreau sa ma duc, in Numele Lui, caci in El sta puterea mea."

Nimic nu-l opreste. Se duce simplu si umil, cu prastia lui de toate zilele.
Nu incerca sa iti pui o armura sofisticata, cuvinte pompoase, aparatori pentru toate cele, cand iti infrunti uriasul; nu vei putea face fata situatiei. Du-te asa cum esti, asa cum esti obisnuit sa fii: robul Domnului, baietelul neinfricat. Nu lua atitudini superioare, pentru a parea ceea ce nu esti. David nu s-a dus la Goliat sa-l impresioneze. S-a dus sa-l doboare.
In numele Domnului ostirilor!

Si stiti continuarea...David a biruit!
Ce a facut dupa? S-a dus langa Goliat si i-a taiat capul! Sa fie sigur ca nu se mai ridica. A terminat cu el o data pentru totdeauna.

Este timpul si pentru mine sa fac asta. Pentru a nu ma uita inapoi toata viata, de teama ca ma va prinde din urma.
Poate este si timpul tau.
Este timpul Dumnezeului ostirilor, sa-Si faca lucrarea prin noi.
Este timpul ca noi sa ne lasam folositi.
Este timpul sa pornim impotriva lucrurilor cu care nu ne putem obisnui, pentru ca exista si alt mod de a-ti trai viata- la maxim.
Sa invatam de la David.
Sa invatam din Cuvant.

Si sa traim teoria invatata, asa sa ne dea Domnul biruinta.

P.S. Orice asemanare cu vreo intamplare din realitate este pur intamplatoare, sau, cel putin, nu intentionata.
Asta mi-a spus sa scriu inca de cum am deschis ochii mintii, asta am scris.
Sa ne fie de folos.

6 comentarii:

hisdaughter spunea...

Pentru orice problemă este o soluţie, chiar dacă soluţia este să ne obişnuim cu acea problemă...

agape_girl spunea...

Da, am mentionat asta...dar aici totul este vorba despre cand NU TE POTI OBISNUI, pentru ca nu este normal, corect, nu este menit, sa te obisnuiesti cu unele lucruri.
Avem nevoie de indrumare sfanta, pentru a sti cnd trebuie sa ne obisnuim si cand nu.

Anonim spunea...

K sa intimidezi o problema trebuie mai intai sa o identifici din toate si in toate formele ei.ce-ai zice prima dak ti-as spune k de fapt ceea ce canta de dimineatza nu era o mashina ci un magazin:).ahaaaa acum deja cred k tre' sa scrii o noua meditatie.abia astept sa te recitesc dintr-un alt unghi.da' stii ceva io tot te iubesc....imi vine sa mai bag niste ganduri de gradul doi intre paranteze dar mai intai tre' sa cer licentza de la broky:))

agape_girl spunea...

:) Nu cred ca schimba esentialul ce canta si ce nu :P Am aflat si eu intre timp ca magazinul canta:)
Si inca de pe la 3 noaptea;)) Io l-am auzit la 7 dimineata...atunci a fost momentul:)
Da' si asa....tot nu as fi acceptat sa ma obisnuiesc cu el...si si daca in altele mi-ai spune ca altele sun sursele "anormalitatii", tot nu m-as putea obisnui.

Anonim spunea...

...nu schimba esentialul ci doar perspectiva...pt. mai multe amanunte ne vedem jos la bank:)

megapower4him spunea...

Intr-adevar, sunt circumstante atat de incomode, de necunoscute, de nepotrivite, chiar neintentionate de Arbitru sa ramana pentru un timp indelungat in orarul vietii noastre, dar aprobate de catre Acesta pentru o perioada tocmai ca sa ne intareasca al nostru caracter, a noastra incredere in El, ca sa ne invete mai mult: cum e El de frumos, intelegator, milos, indurator, plin de compasiune si intelegere, drept si in acelasi timp plin de bunatate, El fiind dragostea desavarsita, locul nostru de adapost , Fiinta in care simtim ca ne putem refugia de sagetile care inca mai zboara spre inima noastra...Turnul de scapare in care descoperim ca ne putem adaposti, sub aripile LUi primind - foarte important - Intelgere, apoi iertare, apoi dragoste , apoi binecuvantare.

Iar dupa ce si-au implinit menirea...nu te teme...vor zbura - acele circumstante care cu adevarat nu au ce cauta si nici nu sunt planificate pentru a ramane acolo pe termen indelungat!

So, don't loose hope! Sa mergem la Invatator sa ne invete ce avem de invatat!

M-am identificat cu aceste cuvinte din articol mai mult decat poate iti vine sa crezi...m-au intarit si m-au avantat in a face ceea ce credeam ca nu pot! Si , sustinuta de El, impreuna am reusit!

Multumesc pt ca Il lasi pe El sa Isi implineasca planurile Lui prin tine...si...stai linistita...mai tii minte un articol postat de mine mai demult pe blog: nu trebuie neaparat sa sti cum sau cand (lucreaza El in altii)...tu trebuie sa faci ce iti cere El. Vei fi vasul lui Dumnezeu din care se va turna in inimile altora binecuvantare in modurile cele mai tainuite si mai minunate decat ai putea vreodata sa'ti imaginezi. Asa ca...CONTINUA! :)

Comentariu de la Ana-Maria,
care te asteapta sa vi cat mai repede la Sibiu! (na' c-am zis-o din nou) ;) >:D<

Interesaţi de pagina de viaţă