martie 28, 2009

Despre autobuze si ce legatura au ele cu fetele.

DUPĂ FETE ŞI DUPĂ AUTOBUZE SĂ NU FUGI NICIODATĂ CĂ VIN ALTELE ...se zice.

Zicea Denisa vorba asta şi i-a învăţat şi pe băieţii din jurul nostru. Foarte rău! Aşa că, drept pedeapsă, i-am dat tema asta de scris. Citiţi şi băgaţi la căp'şor:) Şi fete şi băieţi:)

Oare aşa să fie? Oare contează doar să mergi cu autobuzul ? Oare nu contează ora la care trebuie să ajungi la destinaţie? Important este doar să ajungi?

Sunt fată, aşa că nu sunt nevoită să fug după alte fete. Totuşi aş vrea să "vorbesc” despre "fuga după autobuze”. Autobuzele sunt prietenele mele. Mă întâlnesc cu ele de cel puţin 2-3 ori pe zi. Fug după ele atunci când s-ar putea să pierd o cursă. De ce? Pentru că chiar dacă ele vin la un interval destul de mic (12 minute) dacă am ieşit din casă la acel autobus înseamnă clar că cu acela doresc să merg. Dacă doream să merg mai devreme ieşeam mai devreme, iar dacă doream mai târziu, atunci mai zăboveam în casă. Dar NU. Am ieşit la autobuzul de "si 15”, înseamnă că acela este PERFECT pentru mine.
Nu contează doar să ajung la destinaţie cu unul dintre multele autobuze, contează să ajung LA TIMP la destinaţia propusă. 12 minute sunt esenţiale. Nu vreau să intru în sala de curs după prof, nu vreau ca biserica să înceapă fără mine (deşi spre ruşinea mea o spun că s-a mai întâmplat), nu vreau să-mi las prietena să aştepte atâta timp. Pentru ce? Pentru că nu am depus puţin efort de a fugi? Sau poate secretul nu este în a fugi, ci este în a ieşi mai devreme din casă astfel încât să aştepţi autobuzul, nu să fugi după el? Poate, dar mie îmi place să valorific fiecare minut (sau să-l tărăgănez mai bine zis) şi aşa se face că uneori mai trebuie să fug după el.
Dar îmi place!!! Satisfacţia pe care o simţi atunci când gâfâind şi transpirată pui piciorul pe treapta autobuzului este net superioară sentimentului de regret care mă încearcă atunci când îl privesc plecând în departare...fără mine.
Autobuzele- prietenele mele. De câte ori nu mi-au simţit ele entuziasmul când mergeam spre locul unde trebuia să fiu. De câte ori nu m-au purtat când mă întorceam plină de bucurie, de tristeţe sau de regret. De câte ori nu mi-ai auzit gandurile...de câte ori nu m-au învăţat lecţii de viaţă. Da. M-au învăţat lucruri esenţiale, cum ar fi:
1. Transportul costă. Nu poţi beneficia de serviciul lor fără un contra cost. E imposibil, sau mai bine zis, e riscant. Şi am văzut oameni care au riscat. Unii au plătit scump pentru aceasta, alţii nu au fost prinşi, dar cred totuşi că o conştiinţă încărcată este un cost destul de ridicat (pentru cei care mai au conştiinţă). E frumos să te ştii în siguranţă. Este un cost, da, în comparatie cu avantajele este acceptabil. => m-au învăţat că transportul vieţii mele costă: efort, timp, energie, dedicare, dragoste, acceptare, sacrificiu... Nimic nu este gratis, totul presupune un cost...dar SE MERITĂ.
2. Oamenii vin şi pleacă. Într-un autobus nu poţi ţine o persoană în loc langă tine, NU. Este o perioadă lângă tine, împărtăşeşte cu tine aceeaşi experienţă, dar nu ştii niciodată la care dintre staţii va coborî. În autobuzul vieţii mele am întâlnit astfel de persoane. Pe unele nu le-am cunoscut deloc, pe altele am reuşit doar să le salut , altele au stat lângă mine în picioare ca semn că se grăbesc şi puţine au fost acelea care s-au aşezat lângă mine pentru o perioadă. Le mulţumesc că au fost alături de mine. Unii o staţie, alţii două, alţii nouă. Uneori am crezut că vom rămâne în acelasi autobuz, dar nu a fost aşa. Partea bună a constat în faptul că de la toţi am învăţat câte ceva şi atunci când o persoană dragă cobora într-o anumită staţie, o alta îi lua locul. Şi aşa am învăţat că singurul care rămâne constant este ŞOFERUL şi DOAMNE, vreau ca TU să fii şoferul autobuzului meu.
3.Autobuzele au capăt de linie. Autobuzele fac o cursă dus după care se opresc, una întors şi din nou se opresc. Oprirea e de răgaz. De analiză. Capăt de linie = o perioadă a vieţii. E nevoie de analiză înaintea de a pleca din nou la drum. Trebuie analizat ce s-a intamplat în această "cursă”. Ce oameni au "coborat” din viaţa mea şi ce oameni "au urcat”? Ce am învăţat de la fiecare; care a fost costul? Am ajuns în timp util la destinaţie? Ce frumos e să ştii că ai o destinaţie şi mai presus de destinaţiile astea mărunte să ştii că cea finală e CERUL. Şi nu vreau să ajung acolo doar eu. Tocmai de aceea vreau ca viaţa mea să dea de gândit şi celorlalţi care se află în acelas autobus cu mine, deşi poate nu au acceaşi destinaţie finală.

Deci...de ce să fugi după un autobus dacă la 12 minute vine altul? Pentru că, după cum am mai spus: satisfacţia e mai plăcută ca regretul + ajungi la timp la destinaţia propusă + pentru că următorul autobuz poate fii o rablă şi niciodată nu vei putea trăi experienţa pe care ai fii avut-o în autobuzul în care TREBUIA să fii dar n-ai fost pentru că te-ai mulţumit să mergi agale şi să spui, spre propia-ţi consolare:”Vine altul!”
Eu una prefer să fug după autobuzul cu care mi-am propus să merg. Dacă tu ai altă opinie, atunci îţi doresc din toată inima: AŞTEPTARE PLĂCUTĂ !!!

Scris de Denisa, inima mea lipită:P

martie 25, 2009

Cum e cu tăiatul răului din rădăcină

Statusuri imperative azi:
Nu întotdeauna trebuie să întoarcem pagina, uneori trebuie să o rupem! - Claus
Nu vopsi peste rugină! -Radu Trufin

Doi oameni străini- de mine, unul de altul; dar fraţi în Dumnezeu. Aceeaşi idee.
Îmi aminteşte de un punct. Care a fost pus la sfârşitul unei propoziţii de viaţă.
Dar nu a fost de ajuns.
A trebuit întoarsă pagina.
Apoi a trebuit închis caietul.
A trebuit să-i pun un lacăt , să încui şi să distrug cheia.
Apoi caietul l-am împachetat frumos. Şi l-am pus într-un cufăr , pe care cufăr l-am încuiat şi am aruncat cheia.
Apoi cufărul l-am dus în cel mai întunecat colţ din podul de viaţă. Acolo unde să mai pun şi alte lucruri peste el şi să nu îl mai amintesc.
Apoi am închis uşa podului şi cheia am aruncat-o de pe un munte în jos. S-a rostogolit şi nu mai ştiu nimic de ea. Fundul mării i-a fost mormânt.
Cu ceva timp în urmă.

După ce am făcut toate astea, mă gândesc(după ce am citit gândurile de mai sus ) că cel mai simplu ar fi fost să rup pagina respectivă şi să o ard în focul iertării, al uitării şi al împăcării cu mine şi cu Dumnezeu.

Dar, chiar dacă am ales să folosesc calea cea mai lungă, s-a terminat.
Şi acum...."clinging to a promise of a lifetime", trăiesc bucuria
de a fi fost reaşezată la locul meu, în urma alungării fărădelegii din cortul meu.
Cum s-a întâmplat asta?
Am incendiat podul cu totul. Şi , astfel, am distrus şi ultima
urmă de întuneric, de cufăr, de pachet, de caiet, de pagină, de punct, de propoziţie.
Sau de orice altă legătură cu acea lecţie de viaţă.
Pentru că, acum, atâta a mai rămas: ce am învăţat.

Rămâne ca o piatră de aducere-aminte pentru mine, pentru oameni şi ca o jertfă adusă lui Dumnezeu, ca o lăuda la adresa Numelui Său Sfânt şi Atotputernic!

P.S. Mulţumesc băieţi (Claus şi Radu ) pentru ce trăiţi(pentru că din experienţă am învăţat că statusurile sunt legate de viaţă). E de folos şi altora. :)

Nu pot, dar dorul plânge.


Acum nu pot să scriu...
Doar gândul la Tine-mi înalţ
Şi ruga mea nespusă

Te rog ca Tu s-asculţi.


Sunt unele momente când
Eu să tac pot doar.

Şi să-Ţi închin tăcerea

Pe-al dragostei altar.


Acum eu nu sunt tristă,
Nici greutăţi nu văd.
Dar duhul meu Te caută-
Alin, totuşi, să-i dai.


Căci nu de circumstanţe
Depinde al meu dor.

Şi până-n clipă-n care

Pe Tin' Te voi vedea,


El tot aşa va arde,
Va cere, va dori
Ca al Tău să se simtă

Şi-acum, ca-n veşnicii.


Te rog, deci, o , Isus,

Ca-n mine să cobori

A Duhului prezenţă

Ca să Te simt deplin.

Şi chiar în încercare
Tare să mă ţin,
Simţind deplin cum Duhul
În mine-i pus şi-i viu.

Să scriu am zis că nu pot.
Dar uite, cum, adânc,
Un dor în mine plânge
Şi glas găseşte, -oricând.

Fii binecuvântat

Acum şi-n veşnicie

Că-n a Ta măreţie

Tu ai timp pentru mine...!


22 martie 2009

martie 20, 2009

Alergare

De-aici de jos;
de-acum încep
să-mi iau avânt,
cu ţinta : Cer!
Când pe poartă voi intra,
Şi ochiul Tău Îl voi vedea,
să pot să sar, s-ajung
direct în al Tău braţ, Isus.
Căci orice-aici mă-mpiedica
spre ceruri a înainta,
atunci le voi fi biruit
prin Duhul Tău, definitiv.
Suflet împiedicat am fost
Cam multă vreme, aici, jos.
Dar de azi vrea a birui
prin Duhul Tău, ce-oi întâlni
în alergarea mea spre Cer;
căci nu vreau jos, aici, să pier.
Cu ochiul ţintă către cer
de-acum rămân.
Căci saltul a fost început
şi doar puţin mai este
până să-nvat să zbor,
să termin saltul şi-n al Tău braţ
loc să-mi găsesc pe veci;
în al dragostei deplin popas,
cu Tine, sus, e tot ce vreau.

martie 18, 2009

De-odată 'ncoace...

M-am jucat cu vântul...
pentru că nu era nimeni care să mai vrea să zboare.
Am petrecut timp cu luna....
pentru că niciunul din cei care aş fi avut nevoie să fie lângă mine, nu era.
Am râs cu ploaia şi ea mi-a asigurat buna dispoziţie, dintr-o zi încoace,
pentru că m-a văzut plângând şi şi-a confundat stropii cu lacrimile mele.
Am plâns cu frigul,
căci mi-aş fi dorit îngheţată toată firea, până când el mi-a intrat adânc în oase şi nu mai vrea să iasă.
Am căutat lumina,
fiindcă nu am mai vrut să merg singură prin întuneric.
Am stat seri de-a rândul înconjurată de cărţi,
până ele au devenit parte din mine, iar autorii lor, prieteni apropiaţi.
Am stat aproape de un poet
şi am început să iubesc poezia.
Am fugit de lume,
căci am simţit că vrea să mă despartă de vânt, de lună, de soare şi de lumină.
Şi am ajuns în mâinile Celui ce le-a creat pe toate acestea, care mi-au devenit , între timp, prieteni.
L-am privit în faţă, iar ochii Lui mi-au spus:
"Toate sunt pentru tine. Dar ai grijă...ca nu cumva, din prea multă prietenie cu ele, să-i îndepărtezi pe oameni, pe cei pe care i-am pus lângă tine; ca nu cumva, împlinită de ele, să nu mai rămână nimic de făcut cu prietenii tăi oameni; ca din prea multă atragere din partea lor, să rămâi singură. Şi, mai ales, ai grijă ca nu cumva să le pui pe vreuna din ele înaintea Mea, care le-am creat - şi pe ele şi pe tine.
Întâi , Eu să -ţi fiu desfătarea. Şi după ce Eu te voi împlini, te vei putea bucura: şi de oameni şi de lună şi de ploaie şi de vânt şi de cuvânt. "

7 noiembrie 2008

P.S. Dedic scrierea aceasta omului cu lentile, pentru că sub lună, în vânt şi în ploaie nu contează dacă ne cunoaştem, cine suntem şi de unde venim. Contează doar unde mergem. Şi acesta e singurul lucru care ne poate despărţi. Dar să sperăm că totuşi până la urmă...nu :)

martie 17, 2009

Când lumina doare

Ultimul post...
Mă încăpăţânam să cred.
Poate că un pas concret de credinţă ar fi fost să mă şi apuc de treabă în ceea ce privea "planurile" ce le aveam.
Azi mă gândesc aşa...Azi, când aflu că nu mai trebuie să pun punctul, când propoziţia poate continua.
I rejoice in the Lord. He makes no mistakes.
Cu câteva zile în urmă mărturiseam:
"Nu mai mi-e teamă, nu mă mai îngrijorez pentru ce mă aşteaptă, pentru că Domnul este deja acolo. Acum mă aşteaptă şi pe mine să ajung. "
Şi aseară Dede mi-a amintit ce am zis:
"Nu-ţi face griji. Domnul e deja acolo."
M-a "bătut" cu propriile-mi cuvinte.
Într-adevăr, El a fost şi este. Şi este în toate biruitor. Şi eu, o dată cu El , prin El.
Astăzi, după ce mi s-a luat pietroiul de pe inimă, mi-a venit în întâmpinare cu cântecul care spune aşa:

"În inima mea să ai Tu control
Dinăuntrul meu, condu-mă Tu."

Am simţit un nou "Bang!"
Acum câteva zile ceream şi Îl rugam să-mi scrie cu Mâna pe perete; clar- să înţeleg.
Dar acum...am auzit:

"Eliza, niciodată nu o să-ţi scriu pe perete(Nu pentru că nu aş putea, ci pentru că nu aşa lucrez Eu cu tine.) Ţi-am dat Duhul Meu care să te călăuzească; L-ai cunoscut pe El pentru a cere îndrumare. Te voi călăuzi dinăuntrul tău; îţi voi ghida paşii, gândurile, sentimentul. Asta nu înseamnă că toate câte la faci, gândeşti şi simţi sunt de la Mine. Lumina Mea e vie întotdeauna în inima ta, în orice situaţie, în orice lucru, dar trebuie să îţi ţii şi ochii deschişi pentru a o vedea şi pentru a o urma."

Lumina nu dispare, doar noi închidem ochii...

"Întotdeauna, Lumina Ta va lumina
A Ta slavă în veci de veci va triumfa"

Ochii îi închidem...când?
--> Când suntem obosiţi.
Doamne, dă-ne odihnă permanentă din Tine, pentru a nu obosi în urmarea Ta în lumina Cuvântului; pentru a nu obosi în facerea binelui; pentru a nu obosi în alergarea pentru cunună...!
-->Când ne e somn, când suntem plictisiţi.
Nu ne lăsa, Părinte, să ne plictisim să ne dorim Cerul; nu ne lăsa să ne plictisim de Cuvânt, de aplicarea Lui; nu ne permite să ieşim din Har şi să căutăm amuzamentul şi plăcerea lumii sau împlinirea prin altceva decât prin Tine. Să rămânem activi, perseverenţi, în alertă, căci Împărăţia Ta se ia cu năvală.
-->Când ne dor, de la stimuli prea puternici, pe care îi resimţim ca fiind periculoşi.
Când Lumina devine prea tare pentru noi, periculoasă...înseamnă că e de vină păcatul, fărădelegea, nelegiuirea! Ne ştim întinaţi şi închidem ochii, nu vrem să mai vedem Adevărul , vrem să intrăm puţin în umbră, pentru a nu mai simţi Lumina arzătoare care devine dureroasă când avem păcat.

Slavă Ţie, Dumnezeu, căci Lumina Ta nu se stinge, nu dispare, nu pierde din intensitate. Ea este constantă şi permanentă, ca şi Tine- pentru cei care , în Har, sub autoritatea sângelui şi Cuvântului Tău, pot să ţină ochii deschişi şi astfel, să se lase călăuziţi.
Doar noi ne schimbăm şi resimţim în moduri diferite intensitatea Luminii şi ea ne influenţează diferit de la o stare la alta.


Pentru statornicie zi de zi să stăruim, dragii mei. Statornicie şi constanţă în alergarea către premiul care ne-a fost pregătit. Stăruinţă în alergare, pentru că Cerul pentru noi a fost creat şi pregătit.
Şi pe pământ, în Lumină , caluziti de Duhul să ne lăsăm, pentru a plăcea Tatălui.

"...să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte."



martie 14, 2009

Cand pui punct inainte sa se termine

I'm a possibility.

...e atunci când îţi schiţezi o modalitate în care lucrurile se vor desfăşura într-un anumit domeniu, când, în sfârşit, pare că piesele se aranjează la locul lor, când treaba începe să prindă contur.
Mi-am suflecat mânecile, m-am înarmat cu curaj , am inspirat aer şi m-am apucat de treabă.
Deodată, totul nu mai e. Tot ce mi-am planificat, toate schiţele , toate ideile deja canalizate într-o anumită direcţie au întâmpinat un zid mai mare decât mine. Nu o dată în viaţă, dar acum.
M-a oprit puţin să mă gândesc. Înainte de a face cale întoarsă, înainte de a pune punctul, să verific? Oare mai poate fi vreo uşă secretă, vreun punct slab al zidului pe unde m-aş putea strecura , şi astfel să nu trebuiască să pun punct? Ci să pot continua cu ce mi-am propus?
...nu ar fi prima dată când pun punctul înainte de vreme. Dar poate de data asta ar fi cel mai periculos.
...când pui punctul şi e prea târziu pentru o nouă propoziţie; când e prea devreme poate pentru păreri de rău şi regrete...
...dar de asta există scrisul.
Şi, precum tocmai spun,
I'm a possibility. :-> High hopes is stupidity sometimes. Not this time. I will make it. We will.

Singură nu pot. Dar Domnul şi al altor puncte puse ne-la vreme , care a mai putut scrie propoziţii cu înţeles după ele, o va face şi de data asta. Trebuie. Pentru că poate.
Şi nu o să spun "Dacă aş fi făcut altfel,...; dacă m-aş fi gândit; dacă..."
O să spun "Chiar dacă am făcut aşa, chiar dacă e târziu, chiar dacă pare imposibil, ştiu că El poate. Şi chiar dacă mâna Lui nu îmi va scrie pe perete, tot voi înţelege. La momentul potrivit. Pentru că...El face toate lucrurile frumoase la vremea lor, nu? Şi chiar dacă pare că acum e vremea cercetării, poate că ...încă nu este. După părerea şi planul Lui."

Q & A. Let the winamp answer

Am preluat o leapsa din nou:P De la fata cu lipici.
E distractiv; iar unele raspunsuri mi-au chiar placut si se chiar potrivesc.

1. Cum te simti astazi?
Clinging to the cross- Tim Hughes feat. Brooke Fraser
2. Vei ajunge departe în viata? Por esta ciudad- Alex Ubago
3. Cum te vad prietenii tai? Decean- Venim, Tie lauda-Ti cantam
4. Te vei casatori vreodata? Switchfoot- Adding to the noise
5. Care e tema preferata a celui mai bun prieten? O zi cu Tine...nu-stiu-cine
6. Care e povestea vietii tale?
Steppin' on the clouds- The Inspirations Quartet
7. Cum este/a fost în liceu? Perfect world - Simple Plan :)) Indeed.
8. Cum poti avansa în viata?
Sleep- Plumb. =))
Incepe sa imi placa.
9. Care este cel mai fain lucru la prietenii tai? Isus e Soarele meu- Vitamina C
10. Ce se preconizeaza pentru weekend? Lasa-ti inima si buzele sa cante- Speranta
11. Ce cântec te descrie cel mai bine? La vida sin amor- Il Divo.
(E pe bune. Serios ca nu am trisat)
12. Dar pe bunicii tai? Boys don't cry- Plumb
13. Cum îti merge în viata? Ploaie in luna lui Marte- Nicu Alifantis
14. Ce melodie îti va cânta la înmormântare? God of wonders- Delirious
15. Cum te vede restul lumii? It came out of the sky- Creedence Clearwater
16. Vei avea o viata fericita? Traiesc -Paul Muresan
17. Sunt persoane care te doresc în secret?
I can't take my eyes off of you- Highschool musical :))
18. Ce ar trebui sa faci cu viata ta? Missing person - Michael W. Smith


Care mi se par cele mai semnificative? Mai jos urmeaza explicatii:)

1. Ma simt azi "clinging to the cross". Am cautat clinging in dictionar si iata rezultate:
a rămâne credincios (+D), a adera la, a se ţine de, a se apuca, a nu lăsa din mâna (+A).
Intr-adevar, nu vreau sa se termine in nicio zi credinciosia mea fata de ...nu de cruce, ci de Cel care pe cruce mi-a redat viata inapoi, mi-a redat sensul de a trai, mi-a dat dovada dragostei si Absolutului. Azi ma simt asa si in fiecare zi a vietii mele sunt dependenta , ma tin ca scaiul de ea, de El, de Domnul meu. Foarte buna descriere.

2. La intrebarea aceasta nu stiu ce sa zic :)) Nu stiu ce sa insemne; ca voi ramane prin orasul acesta? :-?

5. Intr-adevar, cei mai buni prieteni ai mei traiesc aceasta melodie:
"O zi cu Tinei-i atat de bine;
Inima mi-e plina de iubirea Ta;
Tu esti aproape, Tu esti in toate
Si nu ma tem orice s-ar intampla."

6.Asta imi place cel mai mult.
ONE OF THESE DAYS I'M GONNA LEAVE
ONE OF THESE DAYS I'M GOING HOME.
I'M GONNA TAKE MY FINAL JOURNEY
I'M GONNA REST "NEATH HEAVEN'S BLUE DOME."

GOING PAST THE MOON THE STARS AND THE PLANETS
I'M GONNA WALK ON THE MILKY WAY.
WHEN OLD GABRIEL GIVES THE SIGNAL
I'M GONNA LEAVE FOR HEAVEN TO STAY.

STEPPING ON THE CLOUDS WE'LL SEE JESUS
RISE TO MEET HIM IN THE AIR
STEPPING ON THE CLOUDS HE WILL GREET US
OH THE JOY TOGETHER WE'LL SHARE
I'M GONNA LEAVE THIS WORLD BEHIND ME
GOING WHERE THE DEVIL CANNOT FIND ME
I'M GOING HIGHER, HIGHER, HIGHER
STEPPING ON THE CLOUDS.
Ii puteti si auzi , aici.

7. Este adevarat raspunsul :) Viata mea din liceu a fost o lume...nu perfecta, dar frumoasa. Pentru ca "imperfectiunea constituie frumusetea aproape in totalitate" .

8. Cat despre intrebarea numarul 8, imi place tare mult modul meu de a avansa in viata, in gluma luand lucrurile :)) Daca s-ar putea si in serios, ce bine ar fi :)

9. Si, da. Acesta este cel mai fain lucru la prietenii mei si asta imi place cel mai mult la ei: ca soarele lor este Isus si ca se hranesc cu lumina din El, ca se umplu cu energie de la El, ca se lasa incalziti si iubiti de El.

10. Si intrebarea cu weekendul este valabila. Let your heart sing and rejoice, girl. The best it's on the way:P

11.Si "viata fara dragoste" e raspunsul la intrebarea care cantec ma descrie cel mai bine :)) Dar nu e adevarat. Daca un fel de dragoste nu e, nu inseamna ca nu e deloc. Am exact atata dragoste cata am nevoie in acest moment :)

12.Asta cu bunicii...nu stiu ce sa zic de ea. Intr-adevar, nu i-am vazut pe niciunul din cei doi bunici ai mei plangand- sau nu imi amintesc:D

14.Si, da, sunt de acord cu cantecul de la inmormantare. Poate daca ne gandim in loc de inmormantare la momentul in care voi parasi Pamantul, voi canta chiar eu cantecul , impreuna cu corul de ingeri : God of wonders, above the galaxies; The universe declares Your majesty: Lord of heaven and earth!

15. Imi place cum ma vede- ca venind din cer ;;) Dar mi-ar parea si mai bine sa ma si vada mergand inspre acolo:) Si sa vina si ...restul lumii dupa mine!

16. Da, voi avea o viata fericita. Si o am, caci "traiesc un vis ce s-a implinit" :)

17. E clar. Ca cineva nu isi poate lua ochii de la mine:)) In secret, dupa cum pune si intrebarea problema. Sigur ca da:))

18. Ce ar trebui sa fac cu viata mea?
Ma uit acum ce spun versurile...si cred ca ar trebui sa am o credinta maxima. Credinta maxima = cat un graunte de mustar. Si , ca un copil, sa cred, chiar fara niciun motiv temeinic. Chiar daca, spune credina. Si nu daca....

Interesanta si leapsa asta. O dau si eu mai departe cui ii place.
Sa fiti sanatosi.

martie 11, 2009

This is for my creţu'

...şi azi am uitat.
Chiar ieri am scris în introspecţie că RAR uit vreo dată de naştere.
Ei bine, azi e un RAR.
Acum am văzut (nici măcar amintit ) că şi aniversarea cretulinei. - Asta am zis-o numai ca să vedeţi ce fel de "prietenă" sunt. Şi ca să văd şi eu. Câtă nemeritare din partea mea să am prieteni aşa de dragi şi apropiaţi ca ea. Nu mă justific în niciun fel- nu merit scuze.
Îmi pare rău şi îmi cer iertare, cretu'.
Atâta pot să spun în alineatul acesta.

Şi acum să vă spun despre ea.

Prietena mea cea cretulina.
Ana-Maria pe numele dat de părinţii ei, acum...şi ceva de ani:)

Ana mi-a fost a doua cea mai bună prietenă de când am venit la Sibiu. Şi este între cele trei prietene cele mai bune şi acum.

O bucurie necontenită, energie şi chef de viaţă- asta am văzut întotdeauna la ea.
O mică perfecţionistă, care nu se teme să se apuce să se lupte cu unele lucruri umane, de altfel , dar care ar putea sta în calea împlinirii ei depline în Cristos.
Multe lecţii de la o drăguţă aşa mică am învăţat. Şi teoretic şi practic.


Şi ce îţi doresc, micuţă domnişoară, este să nu renunţi niciodată - aşa ca mine:P- la ceea ce vrei şi să nu renunţi la luptă nu cu una, cu două.
Şi să rămâi în continuare încredinţată că ce Dumnezeu începe, întotdeauna, dar întotdeauna , duce la bun sfârşit.
Şi El poate şlefui şi înfrumuseţa toate lucrurile şi toţi oamenii din viaţa ta, chiar şi pe o prietena aşa imperfectă şi greu de dus ca mine.
Mulţumesc Domnului pentru tine şi ţie pentru toate minunatele momente ce le-ai împărţit cu mine.
Să fii iubită şi să nu laşi nimic să îţi fure bucuria ce o ai în Domnul tău, oricât ar fi de greu- şi ştim că este.
Cât pot, alături de tine sunt.
Dar eşti încredinţată pe braţul Domnului. Sunt convinsă şi mulţumită din cauza asta.


Hugs.

This is for my cousin



This is for you, as you celebrate your birthday:)

Este pentru tine, care ai găsit deja Viaţa, care ai găsit pe Domnul şi ai gustat din bunătăţile Lui.
Pentru tine, care te ridici în fiecare dimineaţă prin puterea Lui. Pentru tine, care faci lucrul unui evanghelist , pentru popularea Împărăţiei şi pentru gloria lui Dumnezeu.
Fie-ţi fiinţa binecuvântată şi tot mai deplină în Cristos.
Fie-ţi căminul binecuvântat şi întărit tot mai spre slava Lui arătată în voi.
Claudiu, Dumnezeu îţi netezeşte cărările, când stai în El şi umbli în neprihănire.
Îţi doresc un an în care să vezi Pacea Lui coborâtă spre noi toţi; să auzi Cuvântul Lui în fiecare minut cum te îndeamnă şi te învaţă; să simţi Mâna şi iubirea Lui cum te cuprind şi nu te lasă neprotejat.
Şi , împreună cu Eliza ta, să mergeţi tot înainte. Până când veţi zbura.
Amin

martie 10, 2009

Midnight wish



"Nu-i neagră noaptea, că-i albastră."
:)
Cu astea cuvinte m-am despărţit de cavalerii "conducareti" în seara asta.
Nu, noaptea asta frumoasă , cu luna încununată şi Luceafărul-planetă(după cum am aflat cu o săptămână în urmă) veghind-o, nu sunt opera lui Edison. Sunt opera lui Dumnezeu. Frumoasa Lui operă de care se poate bucura copilul Lui, fiica Lui , aşa cum e ea.
Mai văzută, mai nevăzută de alţii; mai iubită, mai neiubită; mai dragă, mai nedraga...dar aşa , simplu şi fără ...fără:P, eu pot să mă bucur de El şi de creaţia Lui- de la oameni până la ...dobitoace:P şi altele create în diferite zile ale săptămânii creaţiei.

Atât am vrut să spun. Că e frumoasă noaptea asta- o splendoare.
Şi, că în ciuda faptului că m-am "trezit deodată între mulţi oameni şi cred că mi-a plăcut"(citat din amicul, că a fost la fel), mă simt aşa de singură cum demult nu m-am mai simţit. Si ce e frumos este ca nici nu simt nevoia sa ma intrerupa cineva de la a fi singura:P
Şi de asta o să închid pe aici şi o să îmi petrec singurătatea. Sau ea pe mine, mă va petrece dincolo- în lumea în care nu mai contează. :)
Noapte bună.

martie 09, 2009

Introspectie

Am rasfoit azi niste bloguri cel putin interesante. Aici si aici .
Si am trecut pe sub o leapsa ce se arunca de la unul la altul.
Mi-a placut si , in drum de la unul la altul, mi-am autotrimis-o. Mi se pare o provocare- o provocare de a ma gandi la cine sunt si ce vreau. Sa vad, cat de repede ma pot hotari?:P
De trimis mai departe...inca ma gandesc daca sa o trimit.

Lucrurile stau in felul urmator: Sunt niste cuvinte prestabilite si eu trebuie sa continui privind cum stau lucrurile in ceea ce ma priveste. Numai ca am o dilema: sa scriu trasaturi sau stari? Adica cum e in general sau cum e in momentul acesta? :-??

Pe parcurs ma hotarasc si despre asta.

Sunt implinita atunci cand pot sa fac ceva pentru cei din jur.
Mi-aş dori sa fac o diferenta pentru cei din jurul meu.

Nu-mi place cand ma simt legata de maini si de picioare.
Orice s-ar intampla, nimeni si nimic nu ne va desparti, Isus! :)

Nu uit cine mi-au fost prieteni adevarati.
Nu pot sa stau acasa cand se deruleaza Vox Dei sau Alege Viata.
Pot sa iubesc neconditionat.
Urasc pisicile.
Imi plac oamenii.
Joc teatru numai daca vreau cu tot dinadinsul sa par neafectata-de unele , de altii...
Putini oameni citesc blogul meu.:))
Pregatesc o lucrare de licenta.
Imi place sa scriu; sa bat campii "cu gratie" ;;)
Nu suport BUZZ-urile in loc de SALUT! (tocmai am primit unul /:) )
Apreciez statornicia .
As vrea sa scriu o carte.
Ma tem sa lupt pentru ceea ce imi doresc.
Imi pare rau ca viata m-a despartit de cativa oameni.
Aud durerea lumii si vaietele lipsei de seminificatie in viata unor oameni.
Vad cum totul devine tot mai gri...
Nu imi place de mine cand nu ma tin de cuvant fata de mine.
Rar uit un nume sau o data de nastere:)
Pastrez distanta fata de cine mi-o cere- prin vorbe sau prin ne-vorbe.
Nu sunt multumita cand dau mai putin decat ar trebui din resursele mele.
Sunt confuza daca cineva vrea sa ma faca sa devin asa.
Ar trebui sa am inca un joc deschis, cu cartile pe masa. Ultimul.
Am nevoie de o intalnire care sa faca si visul sa orbeasca in fata stralucirii realitatii.

Mi-a luat mai mult decat as fi crezut.
Este un exercitiu interesant de autoanaliza, introspectie, autocunoastere; cum vrei sa il numesti. Incearca-l si tu:)

martie 08, 2009

Eu nu

Tocmai am citit ce aţi scris mulţi despre mame azi.
Eu mi-am petrecut la nuntă.
Am şi uitat ce zi este, mi-a amintit azi dimineaţă cântecul prin ploaie :
"E ziua ta, mămico..." :)
Şi am sunat-o repede pe mamichula mea.

Acum nu o mai lungesc, doar închei ziua asta plină de destule rime, câteva prime, jocuri "pe mese", lacrimi inghtite şi gânduri negândite, viziuni şi alte cele...

Domnul să binecuvânteze pe Andreea şi pe Cătă şi pe noi să ne vedem Visul cu ochii, chiar dacă celelalte viziuni nu vor mai avea timp să devină realitate.

Iubiţi-vă unii pe alţii.

martie 06, 2009

Daruri dinainte


6 martie...o zi în care Domnul a dat multe daruri pentru mine, chiar înainte ca eu să mă fi născut:)
Întâi îi numesc şi apoi dezvoltăm. În ordinea apariţiei pe scena pământească:
Bunicul, Irina, Dani, Adina.
Trei înainte şi unul după: personaje importante şi mult iubite.

Despre bunicul...
O viaţă trecută de 80 cu câţiva ani...trăind cu binecuvântarea de a-şi putea ţine strănepoţii în braţe.
Nepoţi a avut doar 8, dintre care am fost a cincea. Era personajul din poveştile care îmi erau spuse în ungureşte în primii ani de viaţă. Luând în considerare ceea ce spune psihologia despre primii ani de viaţă ai copilului şi impactul lor asupra întregii vieţi, acuma mă gândesc că mult din ceea ce sunt îi datorez şi lui, nu numai bunicii mele, pe care am iubit-o prea mult, dar am pierdut-o prea devreme...Îi mulţumim cu toţii lui Dumnezeu că am avut măcar bunic şi ne-a mai colorat şi el copilăria aşa cum a ştiut.
El nu va citi ce scriu eu aici, dar merită ca voi să citiţi despre el :)
Viaţă veşnică este tot ce îţi mai pot dori , alături de Domnul vieţii!

Next...: verişoara mea dragă şi mult iubită. Irina. Sau Irys, cum îi place ei. Pumpkin cum îmi plăcea mie şi Sissy, cum este încă pentru mine:P Dacă punem la socoteală şi numele american, she's....Rina;))
Îmi spunea azi că în partea cealaltă a pământului eşti mai aproape de cer.
Poate că mai aproape de cer eşti , pe pământ, când eşti iubit. Când iubeşti. Şi acum s-ar putea să te fac să plângi...da'...ne mai permitem câteodată, nu?
Ieri îmi spuneai că luna e altfel acolo, ca un zâmbet. Mă bucur că de câte ori visez că ai venit acasă tot zâmbeşti. Şi în visele tale şi în ale mele numai eu sunt cea care plâng;))
Asta e bine. Pentru că, în realitate , şi eu mă descurc- uneori mai greu, alteori mai uşor.
Dar acum vreau să vorbesc despre tine. Dar ce ţi-aş putea spune nou? Ce să îţi spun şi să nu îţi mai fi spus înainte? Doar că nu mai prea ştiu să scriu frumos. Poate inspiraţia mea a plecat cu voi;)) Ia să o cauţi şi dacă o găseşti să o foloseşti tu pentru mine:)
De ziua ta...o să ai amintiri, o să râzi şi plângi în acelaşi timp, o să te bucuri, o să îţi numeri binecuvântările, o să fii recunoscătoare, o să îţi doreşti să fi fost acasă...dar ...capul sus, girl! I believe in you...remember?!? And when I'll hold you close, I'll know that it's true. Vom fi NOI din nou. :) Până atunci, mai avem fiecare treburi de făcut. Planuri divine de împlinit. Şi voi sunteţi doi. Do not forget this. And I am alone. But I can handle it; I am never alone, in fact:)
Şi mult din tine a rămas aici, în locul nostru.
Numără-ţi binecuvântările azi şi uită eşecurile. Lasă regretele şi priveşte luna ca un zâmbet.
Ţi-am zis când ai plecat să te uiţi la lună şi să mă vezi pe mine. De unde să ştiu eu că în SUA semiluna este în formă de zâmbet? :) Didn't know. But I am there, with you. SMILING:)
Smile şi tu şi bucură-te de minunea care zace în tine şi de minunile din jurul tău(de exemplu, Christian:) )
Love you SOOOO!

P.S. Acum îmi dau seama , după ce mi-am mărturisit neputinţa de a sta acasă miercurea la orele 19,00, că e moştenire de la tine;)) Mulţuuuumesc!
Şi, după cum tocmai zice Raduc, Slavă Domnului că moştenesc drumul spre Alege Viaţa şi nu spre alte locuri :) Şi "alte locuri" se poate traduce America ;)) Slavă Domnului? Nu-i totul pierdut, încă;))
Voia Lui. Să fie.

Acum schimb atmosfera şi trec la Dani:) Primul meu prim, na că am zis-o şi aici;))
Dani e cel mai vechi prieten al meu. Prin tot ce vrei am trecut împreună. Adică nu chiar prin tot, da' prin multe.

De asta şi multe.
E bine să simţi câteodată că faci o diferenţă pentru cineva. Dani nu e frumos, da' are talent. Adică aşa zice el. Bineînţeles că nu se pune ce zice el;)) Dar talent tot are. Are talent de prieten adevărat. Şi nu doar unul de ocazie. Unul de lungă durată- a dovedit-o:) şi de multe ocazii- ocazii triste, ocazii din cele mai vesele, din cele serioase...
Dani, tot îmi zici de cum te faci tu copil în diferite situaţii.
Cine nu ştie să aprecieze asta nu vede crampeia de cer din ţine. Cine se foloseşte de asta în folosul lui , ocazional şi apoi dispreţuieşte, nu ştie...multe nu ştie :) Şi de multe încă nu are parte.
Eu azi cam atât vreau să îţi zic : Mulţumesc pentru multele ce le-am învăţat de la tine, mulţumesc pentru multele ce mi le dăruieşti şi care nu se văd, doar se simt şi să ştii : contează foarte mult.
Şi acum, ca să nu trec limita din statusul amicului, îţi doresc ...să ne dai startul, omule! Ştii despre ce vorbesc:) Hai tu întâi şi primele te vor urma;)) Nici asta nu e sigur, dar măcar tu vei fi făcut-o:P Şi primele se vor bucura pentru tine şi cu tine, ca încă de atâtea ori :)

În numele primelor , îţi zic: Să ne trăieşti şi să simţi că eşti iubit. Pentru că eşti:)
Sănătate şi la re-vederea aia când te vei face ca un copil:P

De la Dani mergem o scară mai departe şi bat la uşa primicăi. :)
Adinuţa noastră.
Şi tu , ca şi ceilalţi, ai avut perioada ta în viaţa mea:) Perioada "grea" , ca să zic aşa, în sensul pozitiv. Şi continui să faci parte din viaţa mea, chiar dacă nu se vede. O primică am şi ea are rolul ei. Să priveşti în zare,
cu ochii-n depărtare;
să aştepţi Iubirea ,
să nu regreţi nimica.
:P
În zare se simte venind Cel ce mult ne-a iubit şi Cel ce ne-a învăţat iubirea.
Şi tot El ne va învăţa cu adevărat, să zburăm, fără să trebuiască să mai punem piciorul înapoi pe pământ, ca în acea zi de 19 aprilie 2008:)
Să ai un an împlinit în Domnul şi să simţi iubirea Lui şi prin mine, pentru că...ea este.
>:D<


La ani spre gloria Numelui lui Dumnezeu va doresc pe acest pământ la toţi şi la ani de lumină veşnică în eternitate, alături de Scumpul Mire al fiecăruia dintre voi.
Sunteţi iubiţi şi speciali.
Pentru mine, dar nu numai.

Şi tu, care citeşti, să ai parte de aşa oameni ca oamenii aceştia pentru mine. Şi vei avea mult.
Urează-le şi tu ceva din inimă , căci într- o veşnică zi vei cânta cu ei pe acelaşi norişor sau veţi face parte din aceeaşi partidă vocală în corul ceresc;)

martie 02, 2009

Vine, vine....cine?

Hmm...e primăvară.
Azi dimineaţă am auzit strasinile curgând. Se topeşte şi ultima încercare forţată a iernii de a mai zăbovi pe la noi.
Ieri nu prea am simţit spirit de primăvară, deşi centrul era plin de mărtişoare(sunt sigură că mai puţin la Sibiu decât la Târgu Jiu), oameni grăbiţi căutând "nimic", "doar să se uite" sau "ceva anume".
Primăvara a fost doar amintită, pentru că deşi nu se simte încă prea mult, oamenii ştiu că este, adică începe să fie. Asta doar pentru că aşa spune calendarul.
Asta mă duce cu gândul la cei care nu cred şi nu simt pe Dumnezeu, dar care ar trebui să ştie, să creadă că El este şi că este ceea ce spune că este şi că va face ceea ce a spus că va face.
Reîntorcându-mă la cum vorbeau despre primăvară....îmi aduc aminte doar că a spus că primăvara este culoarea lui preferată. Frumos spus. Cel mai frumos de până acum.
Pentru mine, primăvara , ce este?
La câteva minute după ce am deschis ochii azi dimineaţă m-am gândit şi eu la ea. Şi la cum anul trecut pe vremea asta credeam aşa: Iarna este anotimpul cunoaşterii şi primăvara, cel al iubirii.
Yeah, right. Auzisem asta undeva (sau citisem, ce contează?) şi încercam să fac aplicaţie la propria mea existenţă, aşteptând ca primăvara să urmeze ceea ce toată iarna cunoscusem.
Nonsense.
Acum, ce cred acum despre primăvară? E curios...iarna asta mi s-a spus aşa:
"Când gerul vieţii îţi înfioară inima, răspunde-i cu bucurie şi aşteaptă primăvara".
Contextul spunerii, reacţiile oamenilor şi alte lucruri au fost o izbucnire de entuziasm şi :->. Nu găsesc alt cuvânt decât acest semn. Trist.
M-aş fi putut lăsa în voia acestui cuvânt , dar am ales să nu.
Adevărul este că primăvara pe care o aştept nu este cea calendaristică. Gerul pe care îl trăiesc nu este cel abstractizat de temperatura aerului.
Primăvara pe care o aştept este primăvara vieţii, când , după o viaţă în care am încercat să Îl cunosc pe Isus, iubirea se va consuma în eternitate.
Gerul care îmi îngheaţă inima (am spus îngheaţă şi nu înfioară) este acest pământ care m-ar secătui de toate puterile dacă nu aş trăi prin puterea Duhului Sfânt.
Şi acum trebuie să plec, mă duc să văd ce primăvară e afară şi să îmi fie şi mai dor de mirosul adevăratei primăveri .
Bucuraţi-vă de ceea ce va să vină şi aşteptaţi , fiind gata pentru veşnica primăvară.
Maranata!

Interesaţi de pagina de viaţă