decembrie 28, 2009

Anu' ăsta...

Mi-a trecut într-o zi prin minte o idee. Am pus-o repede într-un text document, căci era prima cu privire la ceva de scris pentru sfârşit de an.
Gândul începea cu cel mai/ cea mai şi continua după cum urmează:

-cel mai problematic aspect de la începutul anului: este (în continuare, ca în alte vremuri) o binecuvântare şi bucurie.
-cea mai mare realizare: vezi aici:1) Când e vremea de cules; 2) Am urcat singură pe Parângu Mare. Aveam şi un plan legat de asta:

"Mi-ar mai plăcea un vârf. Să-l urc. Singură. Şi după vârful ăsta urcat singură, mai vreau unul pe care să nu îl mai urc singură. Mai este , dupa ideea mea, cale de un vârf...:-) Dar nu ideea mea contează. Ci a Lui. Care pe toate le ştie şi le pregăteşte. Şi mulţumesc că îmi va pregăti şi mie la momentul potrivit." Asta scriam în 21 noiembrie 2008.

-cel mai frumos moment: de câte ori L-am înţeles pe Dumnezeu şi am receptat mesajul Lui prin Duhul
-cel mai în premieră moment din cea mai în premieră seară: când m-am dat cu sacu' pe pârtioara dintre copaci
-cel mai îmbucurător şi entuziast moment: aflarea veştii despre gemenii Tamarei şi ai lui Elvis
-cea mai frumoasă perioadă: zilele de la munte din ianuarie
-cel mai frumos post pe blog: nu mă pot hotărî, poate mă ajuţi tu :)
-cântăreţul cel mai ascultat: Hawk Nelson; Don Moen; Tenth Avenue North
-cartea cea mai marcantă: Confuzie de identitate, Van Ryn&Cerak, Mark Tabb;
-cartea cea mai la momentul potrivit: Come thirsty, Max Lucado.
-filmul care mi-a plăcut cel mai mult: A beautiful mind; Music and lyrics; Magdalena
-cel mai frumos serial: H2O, Just add water. :p
-cea mai irealizabilă dorinţă: să fiu sirenă :)) (în urma serialului :P )
-cel mai stresant şi înfricoşător moment: noaptea cu ursu'
-cea mai frumoasă învăţare: dezintoxicarea de vise, sub cerul Lui cu stele
-cel mai frumos gând: Uneori, binecuvântarile lui Dumnezeu intră spărgând în bucăţele toate vitraliile. - din Paulo Coleho, Brida
-cel mai frumos gând adresat de cineva: "Mă uitam în seara asta pe cer şi se vedea luna aşa clar şi m-am gândit la tine :)"

Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.
Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.
Vei fi aşezat iarăşi la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.

Am şi mulţumiri de spus, pentru unele din cele de mai sus şi nu numai:
-pentru cele mai multe cântece, mulţumesc amicului.
-pentru urcatul pe vârf, pentru roadele aduse, pentru nota întreagă, pentru împlinirea promisiunilor, pentru fiecare zi, pentru fiecare stea, pentru fiecare om, pentru fiecare îmbrăţişare dată, pentru toată lumina vazută, pentru tot ce ştiu şi mai ales pentru ce nu ştiu, Îi mulţumesc lui Dumnezeu.
-pentru posturile de blog pe care le-ai citit şi la care ai dat un feedback, mulţumesc ţie. Şi pentru când m-ai încurajat.
-pentru sac, pentru că m-ai asociat cu luna, pentru că te-ai gândit, pentru culorile trecute şi viitoare, pentru că ai fost mândru de mine, pentru cuvintele tale ca stelele de grele, să mai fie şi să ajungă.
-pentru cartea de la momentul potrivit, mulţumesc, cretzulina mea.
-pentru filmul cel mai frumos şi învăţător, mulţumesc că mi l-ai recomandat, Alex. Şi chiar şi pentru timpurile de sub stele şi pentru toate celelalte lecţii învăţate de la tine şi prin tine.
-pentru noaptea cu ursu', mulţumesc Celui ce e mai tare decât ursul şi decât întunericul. Şi mulţumesc Silviu, Ado şi Bogdan pentru că v-a păsat şi aţi lucrat cu înţelepciune.
-pentru Paulo Coelho prin Brida, mulţumesc Timeea.
-pentru susţinere de toate felurile, apreciez şi mulţumesc tuturor celor care se ştiu. Nu mai vreau să scriu nume. La categoria asta preţioasă te găseşti tu. Da, tu, care m-ai ascultat, mi-ai vorbit, nu ai uitat că exist şi care nu te vei întrista că nu ţi-am scris numele.
Cele mai importante nume nu se scriu.
Cele mai importante momente nu se fotografiază.
Cele mai plăcut de grele cuvinte nu se uită.
Cele mai grele lecţii învăţate nu îmi mai permit greşeli.
Cele mai ştiute şi crezute lucruri nu trebuie neapărat să se şi simtă întotdeauna.
Cel mai potrivit cuvânt de încheiere se găseşte greu. Dar şi cel de la începuturi...
Ne recitim din nou, prin mila şi îndurarea Lui, la anu'.

Să fie cu folos şi să ajungă şi la tine.

decembrie 16, 2009

Lecţie în zăpadă

E mai mult o poveste ruptă dintr-un tablou de iarnă în utimele zile, dar ...

...realitatea este că inundată de albul zăpezii, copleşită de mii de fulgi ai cerului şi chiar de greutatea poveştii, îmi imaginez că mă uit înapoi şi urmele în zăpada pură le văd negre, pline de noroi.

Binecuvântarea e că altcineva de langă mine mă opreşte şi îmi zice serios să mă uit înapoi, la urme: sunt surprinsă de duritatea vocii lui cu care nu sunt obişnuită şi de seriozitatea pe care o citesc în ochii lui: opreşte-te şi uită-te în spate. Execut ordinul, fără alternative şi rămân şi mai uimită: nici urmă de noroi.

Nu întotdeauna lăsăm urme de murdărie pe unde călcăm, mă învaţă el lecţia.

decembrie 11, 2009

El este, eu sunt prin El

"Încredete-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie." Psalm 37:3

Încrede-te în Domnul şi fă binele, chiar dacă spre tine ajunge mult, prea mult rău din partea unora care ar trebui să lucreze spre zidirea ta; locuieşte în ţară- nu pleca, oricât de mult ai simţi şi ai avea motive să faci asta. Rămâi unde şi când e mai greu, poate după această greutate se va deschide o portiţă; umblă în credincioşie- independent de ei, tu fă-ţi treaba şi lucrarea ta, pe care ai primit-o pentru a o duce la capăt, în credincioşie şi în iubire pentru ei. Umblă în credincioşie faţă de Dumnezeul tău şi crede, crede cât poţi şi după ce nu mai poţi. Căci El e în control, cel puţin asupra vieţii tale , în cazul în care te întrebi dacă mai e şi în ale lor.

Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: "Pace!Pace!" Şi totuşi...pace nu este!
Ieremia 8:11

Aşteptam pacea, şi nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, şi iată groaza!
Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan şi de vuietul nechezatului lor se cutremură toată ţara; vin, mănâncă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi pe cei care o locuiesc.

"Căci iată trimit între voi nişte şerpi, nişte basilici, împotriva cărora nu este niciun descântec, şi vă vor muşca", zice Domnul.

Aş vrea să-mi alin durerea, dar mă doare inima în mine.

"Iată, strigătele fiicei poporului Meu răsună dintr-o ţară îndepărtată."

"Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este în ea împăratul ei?"

"Pentru ce M-au mâniat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?"

Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mântuiţi!

"Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului Meu, mă doare, mă apucă groaza.
Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doftor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului Meu?"

Ieremia 8:15-22

"Totuşi, Domnul este viu! Lăudat să fie în veci, am văzut mâna Lui la lucru", mi-a scris o altă fiică în dimineaţa aceasta.
O voi vedea şi eu, trebuie să cred...
O voi vedea şi eu...!

decembrie 01, 2009

Pentru totdeauna.

« În prezenţa Ta să mă-nchin pentru totdeauna »

Aşa sunau, ca idee, versurile din seara asta care m-au împins la scris.

Pentru totdeauna. Sunt cuvinte mari. Totdeauna e un cuvânt mare. E greu.
Sunt câteva lucruri în viaţă pe care le facem pentru totdeauna : spunem DA în faţa ofiţerului stării civile, în faţa oamenilor, dar mai ales în faţa lui Dumnezeu ; unii jură credinţă patriei pentru totdeauna. De fapt, tot ce facem, cred ; fiecare decizie legată de viaţa noastră şi/sau a celor din jur are repercursiuni pentru totdeauna, pentru că nu putem şterge cu buretele fapte, vorbe, decizii, comportamente. Ce e făcut, e bun făcut, chiar dacă nu e aşa de bun.

Nu suntem conştienţi si nu luăm în calcul acest totdeauna, decât de foarte puţine ori.

Am luat fiecare dintre noi (dacă nu, e timpul !) decizia să Îl urmăm pe Domnul Isus, să ne numim Fii ai Tatălui pentru totdeauna. Am luat în acelaşi timp hotărârea să ne închinăm, să trăim spre lauda Numelui Său, pentru totdeauna.

Totdeauna e pe două planuri : un plan pământesc, ceea ce înseamnă « până la moarte ». Unii cred că asta înseamnă pentru totdeauna. Dar pentru totdeauna înseamnă mai mult, înseamnă până la moarte şi dincolo de ea- planul veşnic. Ce minunat că suntem ai Lui pentru totdeauna ! Până la moarte El e nădejdea noastră, şi dincolo de moarte, El e împlinirea noastră veşnică, reală.

Am cântat astăzi « Mă-nchin pentru totdeauna » şi mi-a spus Domnul că nici nu ştiu ce spun. Şi aşa este. Spun pentru totdeauna, dar nu ştiu ce înseamnă asta. Pot sa fiu sigură doar de planul veşnic, ceresc. Dar nu ştiu când va începe, pentru că nu ştiu când se va termina planul pământesc. Nu ştiu cât înseamnă, de fapt, pentru mine, pentru totdeauna. Poate să însemne doar câteva ore de acum incolo ; poate câteva zile, săptămâni. Sau poate încă zeci de ani.

Nu ştiu cât durează pentru totdeauna în plan fizic. Nu ştiu cât va ţine totdeauna al meu, dar l-am asigurat, l-am încredinţat Celui care ştie şi care hotărăşte ce înseamnă pentru totdeauna pentru mine, pentru tine.

E izbitoare, prea dureros de bruscă apariţia finalului planului fizic al lui totdeauna. Spunea cineva în seara asta memorabilă că « se întâmplă deodată şi nu îţi cere nimeni acordul ». Aşa este. Dar noi, ca unii care suntem răscumpăraţi şi avem o nădejde care trece dincolo, în planul veşnic, am semnat deja acordul, atunci când am spus « Pentru totdeauna facă-Se voia Ta în viaţa mea, Părinte. »

Când suntem şocaţi de încercări imprevizibile, să facem ce scrie la Carte.

Două mesaje- unul al fratelui Emil Bartoş şi unul al cărţii « Confuzie de identitate », scrisă de oamenii care s-au aflat în centrul evenimentelor descrise în carte- m-au făcut în ultimele săptămâni să mă gândesc şi să mă pregătesc pentru clipa încercării. M-au marcat. Amândouă aveau în centru nu suferinţa din faţa încercării imprevizibile, ci inchinarea omului care se afla în acea suferinţă. Să te închini Dumnezeului Celui Preaînalt în cele mai dureroase momente din viaţă, aşa cum Iov ne dă exemplu.

Tot ce mai vreau să spun este că respect durerea celor aflaţi în suferinţă- la orice nivel- în seara aceasta. Şi L-am rugat pe Dumnezeu să primească închinarea noastră, în numele lor, al acelora care de câteva ore trăiesc ...nici nu îmi pot imagina ce suferinţe, ce sentimente, ce gânduri...Pentru că am hotărât ca atunci când cineva nu poate să faca acest lucru datorită stării în care se află, să o fac eu, în numele lor, pentru gloria lui Dumnezeu. E un alt fel de a sta în spărtură.

Toată cinstea, toată lauda, toate meritele sunt ale Tale, Stăpân al vieţilor noastre. Pentru totdeauna, orice ar însemna aceasta.

Fără alte comentarii din partea-mi.

Interesaţi de pagina de viaţă