septembrie 24, 2008

Racorire

In ultimul timp…
Ma pierd mereu si ma regasesc dormind, pentru putin timp, pentru ca apoi sa revin la starea de nestiinta a unde ma aflu si de ce.
Incerc sa repar una-alta si mai rau le stric.
Ma joc cu ce nu trebuie, fara sa stiu de ce.
Caut in scrinul cu amintiri si cand plec de acolo astept sa le regasesc langa mine, ca altadata.
Intreb si astept raspuns, dar nu primesc.
Vorbesc ca sa ma auda.
Tac ca sa Il aud.
Astept inarmata cu incredere si speranta ; dar cred ca le-am cumparat de proasta calitate….nu-si fac efectul.
Vreau sa am un Dumnezeu mare , cred ca este mare, dar nu stiu ce mai vrea El sa cred.
Ma las observata, citita, gasita. Pentru ca ei sa rada de mine, pentru ca voi sa credeti ca ma cunoasteti si ca aveti dreptate sa spuneti ceea ce veti spune.
Nu ma inarmez si raman vulnerabila si inca va iubesc, in ciuda a ceea ce veti crede sau spune, pentru cei mai putini dintre voi.
Ma las judecata, sfatuita, trimisa la Centrul de Reabilitare. De voi, bineinteles.
De voi , care traiti mereu pe culmi si nu va gasiti deseori in adancuri…si atunci cand cadeti, nu cadeti chiar asa de jos ca mine. Si va ridicati repede. Stiti ce trebuie sa faceti, aveti solutii si idei ; aveti viziune si scop ; faceti treaba buna chiar si acolo in adancuri, in vale ; pentru ca atunci cand veti fi din nou pe culmi sa mai urcati una, datorita a ceea ce ati mesterit in adanc.
Asa ca acum deja va ganditi la sursa a ceea ce simt eu si va ganditi deja si la solutii. Va ganditi si la motiv si considerati previzibila aceasta vale in care ma gasesc.
Va astept sa veniti cu solutii superficiale si usor de rumegat…va astept cu idei noi si mai tari ca cele de data trecuta ; va astept cu ochii vostri neintelegatori si cu mainile preastranse la piept si cu mintea si inima preaocupate sa gandeasca si sa gaseasca o solutie, un verset, o experienta, o carte…ceva, orice, cu care sa imi sariti in ajutor, prieteni buni ce nu-mi sunteti. Eu va astept, ca sa le iau pe toate si sa le var undeva de unde sa stiu sa le iau cand veti avea voi nevoie.
Si va astept sa spuneti, desi stiu ca cei mai multi veti fi oarecum socati si veti pleca mai departe.
Sau veti da compatimitor din cap la gandul ca « Nu e bine cu ea »

….
Si acum ca m-am racorit….poti sa uiti ca ai citit asta. Treci peste. Treci mai departe.
Asta incerc si eu sa fac….sa tot merg mai departe, cu ochii-n orizont, pana voi vedea ceea ce astept. Pentru ca eu tot cred ca inca mai cred. Si inca mai vreau sa sper. Si inca Mana care ma va ridica exista si inca poate.

5 comentarii:

Bia spunea...

Sunt şi fiice ale Lui care pică la fel de jos ca şi tine...poate chiar mai jos...
Dar pe care Dragostea Lui le înalţă..şi le înalţă ...şi le înalţă..pentru ca mai apoi să le izbească din nou cu blugii de Terra şi...să le înveţe o lecţie:D
Ce mai poţi face ca să te răcoreşti când cimentul înfierbântat pe care ai căzut se dezintegrează, odată cu încrederea ta în ceea ce ai fost şi ce îţi doreşti a fi?
Doar aruncă-te în gol, pe Braţele Lui...fără paraşută...căci El te prinde...şi mireasma Cerului te va copleşi...
asta e răcorirea noastră...a fiicelor Lui, compătimite de ceilalţi, nebune pentru Hristos...
"Căci dacă aş căuta să plac oamenilor, nu aş fi robul lui Hristos."
Fii binecuvântată,minune :)

drobul de sare spunea...

Bia spunea .... "Doar aruncă-te în gol, pe Braţele Lui...fără paraşută...căci El te prinde...şi mireasma Cerului te va copleşi..."

Doar increde-te in Isus Hristos Salvatorul tau ca intr-o parasuta. Daca te uiti la o parasuta si te increzi in ea nu te ajuta la nimic, trebuie sa o pui si sa te increzi in ea.

Asa este increderea in Dumnezeu - Doar El mai este.

Anonim spunea...

Sfaturi? nu iti dau sfaturi ... e doar ADEVARUL si ADEVARUL va va face liberi spune Isus.

Tu te increzi in trupul acesta muritor mai mult decat in Cuvantul Adevarului. Si acum crezi k te jignesc ca spun asta, dar nu... e ADEVARUL. Isus e Calea adevarul si Viata.

De ce zic ca te increzi mai mult in trupul acesta? Pentru ca tu SIMTI ca esti in vale. Si lasi ca SENTIMENTELE sa te invaluiasca. Dai importanta acestei inimi INSELATOARE? ACESTUI TRUP FIRESC mai mult decat CELUI care spune ca este langa tine???? Arunca trupul acesta si increde-te cu mintea in CUVANT.

ADEVARUL este ca Dumnezeu este mai aproape decat tine decat camasa de pe tine.

MINCIUNA este a lui Satan care incearca din rasputeri sa te minta si poate reuseste sa crezi o minciuna.

"Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta"

agape_girl spunea...

Anonim person, nu ma simt jignita, orice mi-ai spune; pentru ca in momentul asta poate fi adevarat, sau poate sa nu fie.
Stiu si eu despre sentimente versus Adevar. Stiu diferenta si nu ma las dusa de ele. Ci Cuvantul este Stanca si baza mea.
Si faptul ca sunt in vale nu este doar o plasmuire de sentimente.
Vaile exista cu adevarat si sunt facute ca noi sa fim trecuti prin ele. Si mai stiu si ca nu sunt singura, caci "chiar daca ar fi sa trec prin valea umbrei mortii, nu ma tem de niciun rau, caci TU ESTI CU MINE".
Intr-adevar, versetul ultim nu e de dispretuit, caci e Cuvant, si nu sfat.
Sa ma incred in Domnul din toata inima mea si sa nu ma bizui pe intelepciunea mea.
Incep cu a doua parte, de care sunt sigura. Nu ma bizui pe intrelepciuena mea, pentru ca ar fi ca si cum m-as bizui pe nimic.
Caci nimic este ceea ce nu exista.
Tot ce am este El; si intr-adevar, dupa cum spunea si Bia, in momentul acesta, tot unde sunt este intre avionul din care am sarit(sau am fost aruncata) si deschiderea parasutei, prinderea de catre Mana Lui a inimii mele.Si cred ca ma va prinde. Ce am scris mai sus e ca un strigat de ajutor catre El, pentru ca ma speriu pentru ca nu Il mai aud, fara sa realizez ca in acest moment in care cad, si pana la deschiderea parasutei, poate nu e nimic de auzit. poate ca tace si asteapta timpul sa se implineasca.Asteapta sa fiu sigura chiar si cand nu vorbeste.

...si...da. Multumesc anonim, multumesc Bia si Claudiu.
A stiut ce sa imi spuna prin fiecare dintre voi si a stiut ce sa imi spuna si prin altii.
"...daca voi lua aripile zorilor si ma voi duce sa locuiescla marginea marii, si acolo mana Ta ma va calauzi, si dreapta Ta ma va apuca...!"
Asa este, slava Lui, cel care implineste Cuvantul.

ac0loetaramea spunea...

...nu am plecat chiar mai departe...am citit...si am vazut ca suntem cam in aceeasi stare...si doare..."Si inca Mana care ma va ridica exista si inca poate"...Domnul cu tine, sora mea!

Interesaţi de pagina de viaţă