noiembrie 29, 2009

În culori, care mai de care.

Mâinile-mi sunt pline de culorile cu care am încercat să zugrăvesc ceea ce vreau, ceea ce tânjesc după, pe pereţii aspru pregătiti ai inimii mele.

De colorat, i-am colorat ; dar stau printre unelte ajutătoare, mă uit şi nu înţeleg : culorile, formele, însemnătăţile. Din culorile folosite, care s-au îmbinat şi combinat, s-au format altele, pe care nu le-am intenţionat; culori despre care mi-ai vorbit şi pe care te-ai mirat că nu le am şi nu ştiu dacă le vreau.


În culori.


M-am pictat în culori de cer senin, pentru ca să mă bucur de galbenul solar ce am nevoie să îmi încălzească zâmbetul.

Din acestea două- albastrul cerului şi galbenul soarelui- s-a format verdele, pe care îl credeam trecut o dată cu vara iubirii învăţate.

M-am pictat în culori de roşu inchis, pentru că îl simt siguranţă, siguranţa de care am nevoie şi stabilitate, pe care mi-o doresc.

M-am pictat în albul zăpezii şi al minunii pe care o aştept să se întâmple.

M-am pictat în negrul uitării, pentru că el acoperă cel mai bine ce-i mai dureros.

S-au îmbinat- speranţa cu uitarea- şi a apărut gri- incertitudinea, o culoare mult prea folosită pe pereţii ce mă formează, pe care nu o doream acum, nu o intenţionam, dar s-a întâmplat. O să mă bucur şi de ea.


O să mă bucur de toate culorile cu care m-am pictat. O să mă bucur de toate urmele ce le vei lăsa pe pereţii proaspeţi ai fiinţei mele, de toate culorile şi nuanţele ce le vei aduce în viaţa mea, vrând sau nevrând.

O să mă bucur, pentru că multe culori înseamnă bucurie, înseamnă trăire, înseamnă experienţă, înseamnă învăţarea răbdării, înseamnă că o să ştiu cum să fiu alături de tine când o să îţi doreşti sau o să ai pereţii tăi pictaţi în culorile care sunt şi ale mele.

[...]

Aş putea fi în cădere, liberă cădere; dar nu vreau să recunosc că sunt în pericol.

Cert este că acum frumosul nu se mai naşte din urât şi durere, ci din ceea ce ar putea fi, dar nu este.

Se poate şi aşa, dar nu vreau să înot la suprafaţă. Totuşi, nici adâncurile nu mă mai cheamă aşa cum o făceau. Aceasta este, de fapt, o veste bună : un semn de vindecare !

noiembrie 09, 2009

Chipul Lui. Se vede?

Mi-a plăcut şi m-a pus pe gânduri unul din punctele cuvântării pastorului Emil Bartoş, aseară.
Tema era Imago Dei, din Psalmul 8. Sau Despre demnitatea fiinţei umane.

Punctul despre care vorbesc, ultimul:
Chipul lui Dumnezeu în noi înseamnă că suntem fiinţe relaţionale.

Iubeşte-te pe tine însuţi, pentru a şti şi a putea să îi iubeşti şi pe ceilalţi. Dar niciodată nu vei găsi împlinire prin tine însuţi.

Această idee am regăsit-o săptămâna care a trecut în Portret în oglindă, Josh McDowell:
După ce devenim creştini, nu mai suntem, niciunul dintre noi, o insulă.
Nu mai eşti o insulă. De atunci, ai devenit peninsulă. :)

Libertatea elimina constrângerea, dar implică dăruirea.

Termenul grecesc prosopon înseamnă faţa care caută altă faţă.
Din el a derivat persona, care suntem noi- persoana.
Aşa ne definim: feţe care caută alte feţe; ne defineşte dialogul.

Dialogul defineşte Cerul.
Monologul defineşte Iadul.

Nu există creştin izolat; creştin- insulă.

Mântuirea exprimă şi o trecere de la individ la persoană.
Trebuie să treci de la stadiul individual la cel interpersonal, pentru a găsi împlinire, salvare, regăsire.

Recuperează relaţiile pierdute. Totul este un dar.

Un dar ce ţi-a fost dat o dată, nu îţi mai este luat. Ceea ce a fost odată binecuvântare, nu poate fi acum un spin în coastă, ca să spun pe româneşte, şi nu în engleză. (gândurile mele)

Viaţa-i scurtă. Preţuieşte relaţiile. Salvează-le. Fă orice pentru asta! (imperativele lui)
...pentru că vreodată, te vei mai întâlni cu ceea ce a fost cândva, o relaţie. Una după chipul lui Dumnezeu, o relaţie care poate fi restaurată, recuperată prin şi numai prin Isus Cristos.

Zici că semeni cu El. Se vede lucrul acesta şi în relaţiile tale? În toate relaţiile tale?

Ai grijă de relaţiile tale, pentru că te vei mai întâlni cu ele.

...

Poate şi tu ai stricăciuni prin relaţii, poate şi tu ai uitat de vreun prieten. Poate şi tu ai făcut greşeli sau eşti cel care suferă de pe urma vreunei relaţii care s-a dovedit a nu fi ceea ce te aşteptai. Poate că ţi-a fost greu, poate încă îţi mai este. Dar întoarce-te acolo unde ai lăsat lucrurile "aşa" şi în Numele Celui care ţi-a dăruit acea relaţie, lasă lucrurile să continue, lasă iertarea să îşi facă loc printre frustrări, cioburi de vise şi de bucurii împrăştiate în toate cele patru zări. Iubeşte cum a făcut-o Isus, când a restaurat chipul lui Dumnezeu în noi, la cruce. Hai să-L lăsăm să se vadă în noi şi în toate relaţiile noastre. :)
Eu asta o să încerc. Şi cu ajutorul şi puterea Lui, voi şi birui natura-mi încăpăţânată, rănită şi obosită.

Interesaţi de pagina de viaţă