DUPĂ FETE ŞI DUPĂ AUTOBUZE SĂ NU FUGI NICIODATĂ CĂ VIN ALTELE ...se zice.
Zicea Denisa vorba asta şi i-a învăţat şi pe băieţii din jurul nostru. Foarte rău! Aşa că, drept pedeapsă, i-am dat tema asta de scris. Citiţi şi băgaţi la căp'şor:) Şi fete şi băieţi:)
Oare aşa să fie? Oare contează doar să mergi cu autobuzul ? Oare nu contează ora la care trebuie să ajungi la destinaţie? Important este doar să ajungi?
Sunt fată, aşa că nu sunt nevoită să fug după alte fete. Totuşi aş vrea să "vorbesc” despre "fuga după autobuze”. Autobuzele sunt prietenele mele. Mă întâlnesc cu ele de cel puţin 2-3 ori pe zi. Fug după ele atunci când s-ar putea să pierd o cursă. De ce? Pentru că chiar dacă ele vin la un interval destul de mic (12 minute) dacă am ieşit din casă la acel autobus înseamnă clar că cu acela doresc să merg. Dacă doream să merg mai devreme ieşeam mai devreme, iar dacă doream mai târziu, atunci mai zăboveam în casă. Dar NU. Am ieşit la autobuzul de "si 15”, înseamnă că acela este PERFECT pentru mine.
Nu contează doar să ajung la destinaţie cu unul dintre multele autobuze, contează să ajung LA TIMP la destinaţia propusă. 12 minute sunt esenţiale. Nu vreau să intru în sala de curs după prof, nu vreau ca biserica să înceapă fără mine (deşi spre ruşinea mea o spun că s-a mai întâmplat), nu vreau să-mi las prietena să aştepte atâta timp. Pentru ce? Pentru că nu am depus puţin efort de a fugi? Sau poate secretul nu este în a fugi, ci este în a ieşi mai devreme din casă astfel încât să aştepţi autobuzul, nu să fugi după el? Poate, dar mie îmi place să valorific fiecare minut (sau să-l tărăgănez mai bine zis) şi aşa se face că uneori mai trebuie să fug după el.
Dar îmi place!!! Satisfacţia pe care o simţi atunci când gâfâind şi transpirată pui piciorul pe treapta autobuzului este net superioară sentimentului de regret care mă încearcă atunci când îl privesc plecând în departare...fără mine.
Autobuzele- prietenele mele. De câte ori nu mi-au simţit ele entuziasmul când mergeam spre locul unde trebuia să fiu. De câte ori nu m-au purtat când mă întorceam plină de bucurie, de tristeţe sau de regret. De câte ori nu mi-ai auzit gandurile...de câte ori nu m-au învăţat lecţii de viaţă. Da. M-au învăţat lucruri esenţiale, cum ar fi:
1. Transportul costă. Nu poţi beneficia de serviciul lor fără un contra cost. E imposibil, sau mai bine zis, e riscant. Şi am văzut oameni care au riscat. Unii au plătit scump pentru aceasta, alţii nu au fost prinşi, dar cred totuşi că o conştiinţă încărcată este un cost destul de ridicat (pentru cei care mai au conştiinţă). E frumos să te ştii în siguranţă. Este un cost, da, în comparatie cu avantajele este acceptabil. => m-au învăţat că transportul vieţii mele costă: efort, timp, energie, dedicare, dragoste, acceptare, sacrificiu... Nimic nu este gratis, totul presupune un cost...dar SE MERITĂ.
2. Oamenii vin şi pleacă. Într-un autobus nu poţi ţine o persoană în loc langă tine, NU. Este o perioadă lângă tine, împărtăşeşte cu tine aceeaşi experienţă, dar nu ştii niciodată la care dintre staţii va coborî. În autobuzul vieţii mele am întâlnit astfel de persoane. Pe unele nu le-am cunoscut deloc, pe altele am reuşit doar să le salut , altele au stat lângă mine în picioare ca semn că se grăbesc şi puţine au fost acelea care s-au aşezat lângă mine pentru o perioadă. Le mulţumesc că au fost alături de mine. Unii o staţie, alţii două, alţii nouă. Uneori am crezut că vom rămâne în acelasi autobuz, dar nu a fost aşa. Partea bună a constat în faptul că de la toţi am învăţat câte ceva şi atunci când o persoană dragă cobora într-o anumită staţie, o alta îi lua locul. Şi aşa am învăţat că singurul care rămâne constant este ŞOFERUL şi DOAMNE, vreau ca TU să fii şoferul autobuzului meu.
3.Autobuzele au capăt de linie. Autobuzele fac o cursă dus după care se opresc, una întors şi din nou se opresc. Oprirea e de răgaz. De analiză. Capăt de linie = o perioadă a vieţii. E nevoie de analiză înaintea de a pleca din nou la drum. Trebuie analizat ce s-a intamplat în această "cursă”. Ce oameni au "coborat” din viaţa mea şi ce oameni "au urcat”? Ce am învăţat de la fiecare; care a fost costul? Am ajuns în timp util la destinaţie? Ce frumos e să ştii că ai o destinaţie şi mai presus de destinaţiile astea mărunte să ştii că cea finală e CERUL. Şi nu vreau să ajung acolo doar eu. Tocmai de aceea vreau ca viaţa mea să dea de gândit şi celorlalţi care se află în acelas autobus cu mine, deşi poate nu au acceaşi destinaţie finală.
Deci...de ce să fugi după un autobus dacă la 12 minute vine altul? Pentru că, după cum am mai spus: satisfacţia e mai plăcută ca regretul + ajungi la timp la destinaţia propusă + pentru că următorul autobuz poate fii o rablă şi niciodată nu vei putea trăi experienţa pe care ai fii avut-o în autobuzul în care TREBUIA să fii dar n-ai fost pentru că te-ai mulţumit să mergi agale şi să spui, spre propia-ţi consolare:”Vine altul!”
Eu una prefer să fug după autobuzul cu care mi-am propus să merg. Dacă tu ai altă opinie, atunci îţi doresc din toată inima: AŞTEPTARE PLĂCUTĂ !!!
Scris de Denisa, inima mea lipită:P
8 comentarii:
fain
profund
complex
bine gandit, simtit
cine simte analogia din titlu si pe parcursul scrierii are multe de invatat!
Multumim Dede!
nu pot sa nu zic nimic :D
si eu sunt unu din cei care au invatzat lectzia asta de la Denisa (si e chiar tare) :P
In primu rand cu autobuzul nu mergi numa la soala sau la biserica; Cu autobuzul te potzi si intoarce de la scoala sau de la biserica sau de oriunde... si nu e o crima dak mergi mai lejer pe strada in loc sa fugi dupa autobuz, si ajungi cu 5 minute mai devreme in statzie k sa prinzi urmatorul autobuz. Si oricum, acele 12 minute pe care le castigi fugind dupa autobuz, sigur le pierzi prin casa facand nimic.
In al doilea rand: prefer sa merg civilizat pe strada si sa urc in autobuz lafel de civilizat si sa pierd 12 minute din viatza mea, decat sa alerg ca disperau pe strada strigand dupa sofer sa ma astepte (asa cum ii vad pe multzi calatori ca procedeaza) si sa urc in autobuz transpirat tot si sufland de park au fugit dupa mine totzi comunitarii din oras...
Apoi la partea cu costurile... ce sa zic.. ai dreptae. Dar nu potzi sa te opresti doar la afirmatzia ca "Transportul costă" si trebe sa te conformezi cu asta. Eu cred ca Dumnezeu neo dat minte sa o folosm. Si dak un mijloc de transport e mai scump decat altu, dar am ajuns prima oara la el, nu inseamna ca trebe sa il si iau pe ala. E normal sa trebuiasca sa platesti ceva, dar trebuie sa vezi si dak ai atatzia bani sau dak merita.
Mai ziceai tu ca: "următorul autobuz poate fi o rablă" .. dar dak urmatorul e un autobuz mai fain? La asta nu te-ai gandit? :D
Si dak e sa filozofam... dak pierd un autobuz (si nu numai) este posibil ca Domnul sa vrea sa il prind pe urmaorul, poate ca in acel autobuz vrea sa ma foloseasca, sau pur si simplu sa fie mai bine pentru mine sa merg cu urmatorul.
Lafel ca Eliza zic si eu: cine simte analogia din titlu e tare!
...nu sa fugi dupa toate, ci dupa cea pentru care te simti pregatit de Domnul. Daca te-ai pregatit pentru 5-ul de si un sfert, fa bine sa-l prinzi, nu mai conteaza cum.
Numai ca e mai greu de extrapolat la fete (respectiv ceilalti) pentru ca nu stiu daca poti sa ai siguranta ca pentru "dra X" te-ai pregatit tu si te-a pregatit Domnul. Asta e singura dificultate. In rest , cred ca e la fel.
13. Baietii cred ca se pot atinge de orice fata dar ei vor gasi o fata neatinsa. - Marius Cruceru
23.Fetele din generatia noastra traiesc o minciuna crezand ca daca sunt accesibile vor fi fericite. -Marius Cruceru.
http://nazireat4him.blogspot.com/2008/09/de-ce-este-necesar-sa-ne-facem-portret.html
Agreez si eu plecatul mai devreme si la Tinta.
Multumim pentru interventie si link ;)
Deşi per total este superb articolul, am totuşi o mică reţinere :D Şi anume la fraza "Partea bună a constat în faptul că de la toţi am învăţat câte ceva şi atunci când o persoană dragă cobora într-o anumită staţie, o alta îi lua locul."
Mie, personal, nu-mi place cum sună "alta îi ia locul". Poate alta se aşează pe locul pe care mai stătuse cineva înainte, dar consider că o persoană, mai ales dacă o consideri prietenă, nu poate fi înlocuită aşa de uşor doar pentru că drumurile voastre nu se mai continuă în aceeaşi direcţie, nu? Adică bine, e chestie de nuanţă, dar eu asta am înţeles şi a trebuit să obiectez, pentru că până la urmă orice persoană este unică în felul ei şi efectul ei asupra noastra este la rându-i unic.
ca sa va mai scot din starea de melancoblegie:>...
..''ce bine ca n-a venit timpul sa alerg dupa autobuze'' :))
Hehe soro...da' alearga ele demult dupa tine...:))
Cat despre Dutzu, sunt de acord. Nimeni nu ii va putea inlocui pe vechii camarazi pierduti. Nimeni, niciodata.
Sa-i pastram in amintiri asa cum s-au desenat pe zidurile sufletelor noastre, caci alta culoare ca a lor, alta mina ca a lor, alta poezie ca a lor si alt cantec ca al lor nimeni, niciodata, nu va mai folosi la fel- pe aceste ziduri.
Multumesc de interventie si de vizita, care stiu ca a fost mai lunga:)
La re-auzire!
Trimiteți un comentariu