martie 18, 2009

De-odată 'ncoace...

M-am jucat cu vântul...
pentru că nu era nimeni care să mai vrea să zboare.
Am petrecut timp cu luna....
pentru că niciunul din cei care aş fi avut nevoie să fie lângă mine, nu era.
Am râs cu ploaia şi ea mi-a asigurat buna dispoziţie, dintr-o zi încoace,
pentru că m-a văzut plângând şi şi-a confundat stropii cu lacrimile mele.
Am plâns cu frigul,
căci mi-aş fi dorit îngheţată toată firea, până când el mi-a intrat adânc în oase şi nu mai vrea să iasă.
Am căutat lumina,
fiindcă nu am mai vrut să merg singură prin întuneric.
Am stat seri de-a rândul înconjurată de cărţi,
până ele au devenit parte din mine, iar autorii lor, prieteni apropiaţi.
Am stat aproape de un poet
şi am început să iubesc poezia.
Am fugit de lume,
căci am simţit că vrea să mă despartă de vânt, de lună, de soare şi de lumină.
Şi am ajuns în mâinile Celui ce le-a creat pe toate acestea, care mi-au devenit , între timp, prieteni.
L-am privit în faţă, iar ochii Lui mi-au spus:
"Toate sunt pentru tine. Dar ai grijă...ca nu cumva, din prea multă prietenie cu ele, să-i îndepărtezi pe oameni, pe cei pe care i-am pus lângă tine; ca nu cumva, împlinită de ele, să nu mai rămână nimic de făcut cu prietenii tăi oameni; ca din prea multă atragere din partea lor, să rămâi singură. Şi, mai ales, ai grijă ca nu cumva să le pui pe vreuna din ele înaintea Mea, care le-am creat - şi pe ele şi pe tine.
Întâi , Eu să -ţi fiu desfătarea. Şi după ce Eu te voi împlini, te vei putea bucura: şi de oameni şi de lună şi de ploaie şi de vânt şi de cuvânt. "

7 noiembrie 2008

P.S. Dedic scrierea aceasta omului cu lentile, pentru că sub lună, în vânt şi în ploaie nu contează dacă ne cunoaştem, cine suntem şi de unde venim. Contează doar unde mergem. Şi acesta e singurul lucru care ne poate despărţi. Dar să sperăm că totuşi până la urmă...nu :)

6 comentarii:

Silviu Sh spunea...

Foarte frumos. Nu ti-am spus niciodata, dar iti spun acum. Scri asemenator cu Max Lucado. Nu stiu de ce, dar semeni. Cand citesc aici, parca citesc intr-o carte de-a lui. Fain. Iti dedic versetele astea doua: 1 Petru 3:3-4

P.S. - deja devi un webdesigner, bravo. Frumoasa imagine pentru "pagina de viata"

Eliza spunea...

:) Pe la sfarsitul anului trecut am citit doua carti de Max Lucado. Si la un moment dat mi s-a parut si mie ca seamana stilul:) Dar am zis ca numai mi se pare. Oricum, cred ca au fost primele carti ale lui citite, deci nu cred ca el m-a influentat in stilul meu, ci , mai degraba, acelasi Duh ne influenteaza pe amandoi:P Slava Domnului, caci numai Lui i se cuvine lauda.

Si in legatura cu P.S. tau, Silviu, cand am terminat "noua aratare" a acestei pagini...m-am gandit: "Ce-ar fi sa fac un master in webdesign?"
:))

Si multumesc pentru versete. Si fie ca duh bland si linistit sa fie al meu si sa stea inaintea lui Dumnezeu, intr-o curatie nepieritoare. Amin.

Lady Bug. spunea...

Foarte frumos ;;)

Eliza spunea...

:)Multumesc ca ai trecut pe aici, Lady:)

pety spunea...

Intr-adevar, frumos!

migdala spunea...

ne leaga situatii pe care le pot denimii "sablon", trairi mai putin vesele, alergare impotriva vantului, lupte cu ganduri amare, retragere in carapacea proprie si cufundare in fenomene si lucruri ce ar putea substituii adevarati prieteni. Si tot la fel de similare sunt si constientizarile ca fara cei pe care El i-a asezat special langa noi, si anume prietenii reali, nu avem cum sa crestem si sa inaintam spre eterna implinire.
Binecuvantarii mii si mii si cateva hug-uri de la mine:)

Interesaţi de pagina de viaţă