martie 25, 2009

Nu pot, dar dorul plânge.


Acum nu pot să scriu...
Doar gândul la Tine-mi înalţ
Şi ruga mea nespusă

Te rog ca Tu s-asculţi.


Sunt unele momente când
Eu să tac pot doar.

Şi să-Ţi închin tăcerea

Pe-al dragostei altar.


Acum eu nu sunt tristă,
Nici greutăţi nu văd.
Dar duhul meu Te caută-
Alin, totuşi, să-i dai.


Căci nu de circumstanţe
Depinde al meu dor.

Şi până-n clipă-n care

Pe Tin' Te voi vedea,


El tot aşa va arde,
Va cere, va dori
Ca al Tău să se simtă

Şi-acum, ca-n veşnicii.


Te rog, deci, o , Isus,

Ca-n mine să cobori

A Duhului prezenţă

Ca să Te simt deplin.

Şi chiar în încercare
Tare să mă ţin,
Simţind deplin cum Duhul
În mine-i pus şi-i viu.

Să scriu am zis că nu pot.
Dar uite, cum, adânc,
Un dor în mine plânge
Şi glas găseşte, -oricând.

Fii binecuvântat

Acum şi-n veşnicie

Că-n a Ta măreţie

Tu ai timp pentru mine...!


22 martie 2009

2 comentarii:

disa spunea...

Amin, Doamne ajuta!

briz-briza spunea...

sincer, profund, autentic, fara repros.

Interesaţi de pagina de viaţă