I'm a possibility....e atunci când îţi schiţezi o modalitate în care lucrurile se vor desfăşura într-un anumit domeniu, când, în sfârşit, pare că piesele se aranjează la locul lor, când treaba începe să prindă contur.
Mi-am suflecat mânecile, m-am înarmat cu curaj , am inspirat aer şi m-am apucat de treabă.
Deodată, totul nu mai e. Tot ce mi-am planificat, toate schiţele , toate ideile deja canalizate într-o anumită direcţie au întâmpinat un zid mai mare decât mine. Nu o dată în viaţă, dar acum.
M-a oprit puţin să mă gândesc. Înainte de a face cale întoarsă, înainte de a pune punctul, să verific? Oare mai poate fi vreo uşă secretă, vreun punct slab al zidului pe unde m-aş putea strecura , şi astfel să nu trebuiască să pun punct? Ci să pot continua cu ce mi-am propus?
...nu ar fi prima dată când pun punctul înainte de vreme. Dar poate de data asta ar fi cel mai periculos.
...când pui punctul şi e prea târziu pentru o nouă propoziţie; când e prea devreme poate pentru păreri de rău şi regrete...
...dar de asta există scrisul.
Şi, precum tocmai spun,
I'm a possibility. :-> High hopes is stupidity sometimes. Not this time. I will make it. We will.
Singură nu pot. Dar Domnul şi al altor puncte puse ne-la vreme , care a mai putut scrie propoziţii cu înţeles după ele, o va face şi de data asta. Trebuie. Pentru că poate.
Şi nu o să spun "Dacă aş fi făcut altfel,...; dacă m-aş fi gândit; dacă..."
O să spun "Chiar dacă am făcut aşa, chiar dacă e târziu, chiar dacă pare imposibil, ştiu că El poate. Şi chiar dacă mâna Lui nu îmi va scrie pe perete, tot voi înţelege. La momentul potrivit. Pentru că...El face toate lucrurile frumoase la vremea lor, nu? Şi chiar dacă pare că acum e vremea cercetării, poate că ...încă nu este. După părerea şi planul Lui."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu