martie 02, 2009

Vine, vine....cine?

Hmm...e primăvară.
Azi dimineaţă am auzit strasinile curgând. Se topeşte şi ultima încercare forţată a iernii de a mai zăbovi pe la noi.
Ieri nu prea am simţit spirit de primăvară, deşi centrul era plin de mărtişoare(sunt sigură că mai puţin la Sibiu decât la Târgu Jiu), oameni grăbiţi căutând "nimic", "doar să se uite" sau "ceva anume".
Primăvara a fost doar amintită, pentru că deşi nu se simte încă prea mult, oamenii ştiu că este, adică începe să fie. Asta doar pentru că aşa spune calendarul.
Asta mă duce cu gândul la cei care nu cred şi nu simt pe Dumnezeu, dar care ar trebui să ştie, să creadă că El este şi că este ceea ce spune că este şi că va face ceea ce a spus că va face.
Reîntorcându-mă la cum vorbeau despre primăvară....îmi aduc aminte doar că a spus că primăvara este culoarea lui preferată. Frumos spus. Cel mai frumos de până acum.
Pentru mine, primăvara , ce este?
La câteva minute după ce am deschis ochii azi dimineaţă m-am gândit şi eu la ea. Şi la cum anul trecut pe vremea asta credeam aşa: Iarna este anotimpul cunoaşterii şi primăvara, cel al iubirii.
Yeah, right. Auzisem asta undeva (sau citisem, ce contează?) şi încercam să fac aplicaţie la propria mea existenţă, aşteptând ca primăvara să urmeze ceea ce toată iarna cunoscusem.
Nonsense.
Acum, ce cred acum despre primăvară? E curios...iarna asta mi s-a spus aşa:
"Când gerul vieţii îţi înfioară inima, răspunde-i cu bucurie şi aşteaptă primăvara".
Contextul spunerii, reacţiile oamenilor şi alte lucruri au fost o izbucnire de entuziasm şi :->. Nu găsesc alt cuvânt decât acest semn. Trist.
M-aş fi putut lăsa în voia acestui cuvânt , dar am ales să nu.
Adevărul este că primăvara pe care o aştept nu este cea calendaristică. Gerul pe care îl trăiesc nu este cel abstractizat de temperatura aerului.
Primăvara pe care o aştept este primăvara vieţii, când , după o viaţă în care am încercat să Îl cunosc pe Isus, iubirea se va consuma în eternitate.
Gerul care îmi îngheaţă inima (am spus îngheaţă şi nu înfioară) este acest pământ care m-ar secătui de toate puterile dacă nu aş trăi prin puterea Duhului Sfânt.
Şi acum trebuie să plec, mă duc să văd ce primăvară e afară şi să îmi fie şi mai dor de mirosul adevăratei primăveri .
Bucuraţi-vă de ceea ce va să vină şi aşteptaţi , fiind gata pentru veşnica primăvară.
Maranata!

4 comentarii:

Silviu Sh spunea...

Aud cum Te canta pasrile-n cor
Te cauta vulturii in zbor
Te vad cerbii in izvoare
Iar eu te-astept privind cu dor in zare

Ma scol cantand spre cer cu dor
Te laud cu natura-n cor
Te simt arzand in pieptul meu
Parfumul dragostei Ti-l cer si eu.

... e o cantare.

Totul spre gloria lui Dumnezeu.

Eliza spunea...

Amin. Si gerul, si primavara care nu e inca, si cunoasterea, si iubirea, si noi , si ei.

disa spunea...

frumoasa metafora: "Primăvara pe care o aştept este primăvara vieţii, când , după o viaţă în care am încercat să Îl cunosc pe Isus, iubirea se va consuma în eternitate."

Sa ai parte de-o primavara minunata, atat in plan real cat si spiritual!

Eliza spunea...

Multumesc, Disa. Sa dea Dumnezeu la mine statornicie adancire- in El. Si la tine la fel:)

Interesaţi de pagina de viaţă