Introspectie

Am rasfoit azi niste bloguri cel putin interesante. Aici si aici .
Si am trecut pe sub o leapsa ce se arunca de la unul la altul.
Mi-a placut si , in drum de la unul la altul, mi-am autotrimis-o. Mi se pare o provocare- o provocare de a ma gandi la cine sunt si ce vreau. Sa vad, cat de repede ma pot hotari?:P
De trimis mai departe...inca ma gandesc daca sa o trimit.

Lucrurile stau in felul urmator: Sunt niste cuvinte prestabilite si eu trebuie sa continui privind cum stau lucrurile in ceea ce ma priveste. Numai ca am o dilema: sa scriu trasaturi sau stari? Adica cum e in general sau cum e in momentul acesta? :-??

Pe parcurs ma hotarasc si despre asta.

Sunt implinita atunci cand pot sa fac ceva pentru cei din jur.
Mi-aş dori sa fac o diferenta pentru cei din jurul meu.
Nu-mi place cand ma simt legata de maini si de picioare.
Orice s-ar intampla, nimeni si nimic nu ne va desparti, Isus! :)
Nu uit cine mi-au fost prieteni adevarati.
Nu pot sa stau acasa cand se deruleaza Vox Dei sau Alege Viata.
Pot sa iubesc neconditionat.
Urasc pisicile.
Imi plac oamenii.
Joc teatru numai daca vreau cu tot dinadinsul sa par neafectata-de unele , de altii...
Putini oameni citesc blogul meu.:))
Pregatesc o lucrare de licenta.
Imi place sa scriu; sa bat campii "cu gratie" ;;)
Nu suport BUZZ-urile in loc de SALUT! (tocmai am primit unul /:) )
Apreciez statornicia .
As vrea sa scriu o carte.
Ma tem sa lupt pentru ceea ce imi doresc.
Imi pare rau ca viata m-a despartit de cativa oameni.
Aud durerea lumii si vaietele lipsei de seminificatie in viata unor oameni.
Vad cum totul devine tot mai gri...
Nu imi place de mine cand nu ma tin de cuvant fata de mine.
Rar uit un nume sau o data de nastere:)
Pastrez distanta fata de cine mi-o cere- prin vorbe sau prin ne-vorbe.
Nu sunt multumita cand dau mai putin decat ar trebui din resursele mele.
Sunt confuza daca cineva vrea sa ma faca sa devin asa.
Ar trebui sa am inca un joc deschis, cu cartile pe masa. Ultimul.
Am nevoie de o intalnire care sa faca si visul sa orbeasca in fata stralucirii realitatii.

Mi-a luat mai mult decat as fi crezut.
Este un exercitiu interesant de autoanaliza, introspectie, autocunoastere; cum vrei sa il numesti. Incearca-l si tu:)