Nu pot, dar dorul plânge.

Acum nu pot să scriu...
Doar gândul la Tine-mi înalţ
Şi ruga mea nespusă
Te rog ca Tu s-asculţi.

Sunt unele momente când
Eu să tac pot doar.
Şi să-Ţi închin tăcerea
Pe-al dragostei altar.

Acum eu nu sunt tristă,
Nici greutăţi nu văd.
Dar duhul meu Te caută-
Alin, totuşi, să-i dai.

Căci nu de circumstanţe
Depinde al meu dor.
Şi până-n clipă-n care
Pe Tin' Te voi vedea,

El tot aşa va arde,
Va cere, va dori
Ca al Tău să se simtă
Şi-acum, ca-n veşnicii.

Te rog, deci, o , Isus,
Ca-n mine să cobori
A Duhului prezenţă
Ca să Te simt deplin.

Şi chiar în încercare
Tare să mă ţin,
Simţind deplin cum Duhul
În mine-i pus şi-i viu.

Să scriu am zis că nu pot.
Dar uite, cum, adânc,
Un dor în mine plânge
Şi glas găseşte, -oricând.

Fii binecuvântat
Acum şi-n veşnicie
Că-n a Ta măreţie
Tu ai timp pentru mine...!

22 martie 2009