Cum e cu tăiatul răului din rădăcină

Statusuri imperative azi:
Nu întotdeauna trebuie să întoarcem pagina, uneori trebuie să o rupem! - Claus
Nu vopsi peste rugină! -Radu Trufin

Doi oameni străini- de mine, unul de altul; dar fraţi în Dumnezeu. Aceeaşi idee.
Îmi aminteşte de un punct. Care a fost pus la sfârşitul unei propoziţii de viaţă.
Dar nu a fost de ajuns.
A trebuit întoarsă pagina.
Apoi a trebuit închis caietul.
A trebuit să-i pun un lacăt , să încui şi să distrug cheia.
Apoi caietul l-am împachetat frumos. Şi l-am pus într-un cufăr , pe care cufăr l-am încuiat şi am aruncat cheia.
Apoi cufărul l-am dus în cel mai întunecat colţ din podul de viaţă. Acolo unde să mai pun şi alte lucruri peste el şi să nu îl mai amintesc.
Apoi am închis uşa podului şi cheia am aruncat-o de pe un munte în jos. S-a rostogolit şi nu mai ştiu nimic de ea. Fundul mării i-a fost mormânt.
Cu ceva timp în urmă.

După ce am făcut toate astea, mă gândesc(după ce am citit gândurile de mai sus ) că cel mai simplu ar fi fost să rup pagina respectivă şi să o ard în focul iertării, al uitării şi al împăcării cu mine şi cu Dumnezeu.

Dar, chiar dacă am ales să folosesc calea cea mai lungă, s-a terminat.
Şi acum...."clinging to a promise of a lifetime", trăiesc bucuria
de a fi fost reaşezată la locul meu, în urma alungării fărădelegii din cortul meu.
Cum s-a întâmplat asta?
Am incendiat podul cu totul. Şi , astfel, am distrus şi ultima
urmă de întuneric, de cufăr, de pachet, de caiet, de pagină, de punct, de propoziţie.
Sau de orice altă legătură cu acea lecţie de viaţă.
Pentru că, acum, atâta a mai rămas: ce am învăţat.

Rămâne ca o piatră de aducere-aminte pentru mine, pentru oameni şi ca o jertfă adusă lui Dumnezeu, ca o lăuda la adresa Numelui Său Sfânt şi Atotputernic!

P.S. Mulţumesc băieţi (Claus şi Radu ) pentru ce trăiţi(pentru că din experienţă am învăţat că statusurile sunt legate de viaţă). E de folos şi altora. :)