Când lumina doare

Ultimul post...
Mă încăpăţânam să cred.
Poate că un pas concret de credinţă ar fi fost să mă şi apuc de treabă în ceea ce privea "planurile" ce le aveam.
Azi mă gândesc aşa...Azi, când aflu că nu mai trebuie să pun punctul, când propoziţia poate continua.
I rejoice in the Lord. He makes no mistakes.
Cu câteva zile în urmă mărturiseam:
"Nu mai mi-e teamă, nu mă mai îngrijorez pentru ce mă aşteaptă, pentru că Domnul este deja acolo. Acum mă aşteaptă şi pe mine să ajung. "
Şi aseară Dede mi-a amintit ce am zis:
"Nu-ţi face griji. Domnul e deja acolo."
M-a "bătut" cu propriile-mi cuvinte.
Într-adevăr, El a fost şi este. Şi este în toate biruitor. Şi eu, o dată cu El , prin El.
Astăzi, după ce mi s-a luat pietroiul de pe inimă, mi-a venit în întâmpinare cu cântecul care spune aşa:

"În inima mea să ai Tu control
Dinăuntrul meu, condu-mă Tu."

Am simţit un nou "Bang!"
Acum câteva zile ceream şi Îl rugam să-mi scrie cu Mâna pe perete; clar- să înţeleg.
Dar acum...am auzit:

"Eliza, niciodată nu o să-ţi scriu pe perete(Nu pentru că nu aş putea, ci pentru că nu aşa lucrez Eu cu tine.) Ţi-am dat Duhul Meu care să te călăuzească; L-ai cunoscut pe El pentru a cere îndrumare. Te voi călăuzi dinăuntrul tău; îţi voi ghida paşii, gândurile, sentimentul. Asta nu înseamnă că toate câte la faci, gândeşti şi simţi sunt de la Mine. Lumina Mea e vie întotdeauna în inima ta, în orice situaţie, în orice lucru, dar trebuie să îţi ţii şi ochii deschişi pentru a o vedea şi pentru a o urma."

Lumina nu dispare, doar noi închidem ochii...

"Întotdeauna, Lumina Ta va lumina
A Ta slavă în veci de veci va triumfa"

Ochii îi închidem...când?
--> Când suntem obosiţi.
Doamne, dă-ne odihnă permanentă din Tine, pentru a nu obosi în urmarea Ta în lumina Cuvântului; pentru a nu obosi în facerea binelui; pentru a nu obosi în alergarea pentru cunună...!
-->Când ne e somn, când suntem plictisiţi.
Nu ne lăsa, Părinte, să ne plictisim să ne dorim Cerul; nu ne lăsa să ne plictisim de Cuvânt, de aplicarea Lui; nu ne permite să ieşim din Har şi să căutăm amuzamentul şi plăcerea lumii sau împlinirea prin altceva decât prin Tine. Să rămânem activi, perseverenţi, în alertă, căci Împărăţia Ta se ia cu năvală.
-->Când ne dor, de la stimuli prea puternici, pe care îi resimţim ca fiind periculoşi.
Când Lumina devine prea tare pentru noi, periculoasă...înseamnă că e de vină păcatul, fărădelegea, nelegiuirea! Ne ştim întinaţi şi închidem ochii, nu vrem să mai vedem Adevărul , vrem să intrăm puţin în umbră, pentru a nu mai simţi Lumina arzătoare care devine dureroasă când avem păcat.

Slavă Ţie, Dumnezeu, căci Lumina Ta nu se stinge, nu dispare, nu pierde din intensitate. Ea este constantă şi permanentă, ca şi Tine- pentru cei care , în Har, sub autoritatea sângelui şi Cuvântului Tău, pot să ţină ochii deschişi şi astfel, să se lase călăuziţi.
Doar noi ne schimbăm şi resimţim în moduri diferite intensitatea Luminii şi ea ne influenţează diferit de la o stare la alta.

Pentru statornicie zi de zi să stăruim, dragii mei. Statornicie şi constanţă în alergarea către premiul care ne-a fost pregătit. Stăruinţă în alergare, pentru că Cerul pentru noi a fost creat şi pregătit.
Şi pe pământ, în Lumină , caluziti de Duhul să ne lăsăm, pentru a plăcea Tatălui.

"...să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte."