august 26, 2008


"...desi credinta mi-am pastrat,
Marturisesc acum, nu ma mai simt ascultat..."


Da. Sunt versurile din cantecul de dimineata. Ele sunt primele.

Ni se intampla, mie si tie, sa nu ne mai simtim ascultati?
Sau ma intreb daca nu cumva noi suntem cei care nu mai ascultam; din lipsa de timp, dorinta, pasiune, dragoste...?
Dumnezeu nu va inceta niciodata sa ne auda , sa asculte ce avem de spus, de dorit, de visat, ce vrem ...
Noi suntem aceia care nu-L mai ascultam pe El. Nu-L vrem auzi si daca-L auzim, nu-i dam ascultare. Nu facem dupa Cuvantul Lui. Avem un plan mai sigur, o solutie mai buna, avem un drum mai scurt si cu peisaje mai frumoase. Si alegem sa mergem pe acesta, neluand in seama calea Lui.
Numai ca la sfarsitul drumului ne dam seama ca ne-a dus unde nu vroiam sa ajungem. "Dar de ce se intampla asta?!? Nu asta vroiam sa iasa. Sunt inteles gresit. Ce-i asta?"

Si o voce raspunde: "E drumul tau; ai ales sa o faci in felul tau. Mi-ai nesocotit statutul de Dumnezeu-fara sa stii, fara sa iti dai seama; dar asta ai facut."

"Doamne, asta am facut? .....Poti sa repari cumva? Poti sa ma intorci in planul Tau? Poti sa ma reasezi pe carerea ta?"
Si El poate. Dar uneori consecintele vor aparea oricum. Consecintele comportamentului tau, ale faptelor tale, ale cuvintelor grele poate spuse prea usor...Si poate va durea.
Va fi greu, dar asa poate vom invata sa nu mai iesim din plan. Sa nu ne mai credem mai capabili decat Dumnezeu.
Sa nu credem ca noi insine stim ce este cel mai bine pentru noi. Pentru ca nu stim nici pe departe.
Lasa-L sa faca lucurile in felul Lui. Asculta. Si atunci te vei simti si tu ascultat.

O zi plina de ascultare iti doresc, in care sa deschizi bine urechea la ce are sa iti spuna, prin toate lucrurile. Sa-L lasam sa vorbeasca, sa auzim ce are de spus, ce crede El si care este pozitia Lui fata de anumite aspecte ale vietii noastre.
Si rugaciunea noastra sa fie:


"Vorbeste, Doamne, caci robul Tau asculta."

Amin

Un comentariu:

anddij spunea...

Cam aceeași idee superbă o exprimă și Larry Crabb în cartea sa, ”Vise năruite”. Acum îi transcriu parabola și o să încerc să public cât de curând.

Mă bucur că Dumnezeu a pus în oameni aceleași gânduri și simțiri ale eternității!

Fii binecuvântată în a îți exprima gândul veșniciei și în continuare! :)

Interesaţi de pagina de viaţă