august 23, 2009

Bagă măh foc!

Ceea ce voi încerca să descriu în următoarele rânduri este partea culminantă a săptămânii trecute.
Cu strigătul de la titlu în centru.

În introducere aş putea să spun că am fost cu un grup de 17 adolescenţi între 13 şi 17 ani la munte, în munţii Parâng. Eram încă trei persoane între 20 şi 23 de ani şi o persoană de aproximativ 30. Am campat într- o zonă la vreo 15 minute de o cabană privată, într-un luminiş lângă drum, între păduri.

Ce s-a petrecut ziua în tabăra noastră sunt lucruri care se petrec într-o tabără.

Dar marcant a fost ce s-a petrecut noaptea.

Prima noapte a trecut cum a trecut, în frig, la mine fără somn, la alţii cu somn, cu plantonul afară lângă foc. Sunetele ce străpungeau liniştea nopţii erau amestecate de câinii de pe la stânile din jur.

A doua noapte a început bine. Am dormit chiar şi eu...până pe la ora 1, când m-am trezit în gălăgie mare: câini lătrând cu hotărâre, oameni huiduind cu îndârjire şi siguranţă.

Ce să fie?

Am stat două ore în cort înfricată. Între timp din doi care stăteau de pază s-au făcut trei.
Numai din imaginaţie şi bănuieli puteam să ne gândim că e ursul cel pe care-l gonesc şi huiduiesc ciobanii- pentru lup era prea înaltă zona.

Tabăra era înconjurată de torţe care ardeau cu gaz. La un moment dat în noaptea adâncă au început să pâlpâie a stingere torţele. Băieţii - Silviu, Ado şi Bogdan- s-au dus să le reaprindă. Eu, în cort, tremurând a frig amestecat cu frică. Erau la ultima torţă de aprins, în cel mai îndepărtat punct al taberei. Deodată hărmălaia s-a apropiat periculos de mult de noi. Şi printre lătrăturile câinilor şi vocile oamenilor s-a auzit un răget. Mie mi-a stat inima. Băieţii s-au oprit şi au zis: "E măgar." În secunda doi, s-a auzit din nou. Băieţii şi-au schimbat brusc afirmaţia: "Ăsta e urs."
Au privit la foc şi au văzut că e pe cale să se stingă. Între timp, gălăgia se apropia.

Şi acum spun ce am auzit eu din cort, care era la doi metri de foc.

Am auzit răgetele, pe băieţi fugind înspre foc şi pe Bogdan: "Bagă măh foc!" Am simţit în glasul lui atâta hotărâre şi disperare-da, pot amândouă la un loc-, încât am crezut că ursul e deja printre noi. Nu a terminat bine de zis Bogdan asta, că am auzit şi văzut flacăra de la foc ţâşnind pur şi simplu în sus cîţiva metri: Silviu aruncase gaz din sticla ce-o folosise la torţe pe foc, astfel încât orice ar fi avut în minte animalul, să se răzgândească. Într-adevar, drumul s-a luminat şi nu s-a văzut nimic. Iar zgomotele au început a se auzi înspre desişul de pe partea cealaltă a drumului, care ducea spre pădure.

A fost momentul culminant, când a fost ursul cel mai aproape, cel puţin din câte ştim noi. Băieţii spun că dacă nu ar fi făcut atunci flacăra uriaşă, ar fi apărut ursul de după colţul-curbă.

După acest moment am fost convinsă să ies şi eu din cort, Ado spunând că e mai bine să stau afară decât tremurând în cort. Pentru câteva ore după, ursul era gonit de la o stână la cealaltă- iar noi eram la mijlocul lor şi ciobanii nu ştiau că noi eram acolo.
La 10 minute de mers de tabăra noastră, în sus pe drum, lângă râu, erau alţi oameni. A doua zi am vorbit cu ei şi nu stiau nimic. Atunci am fost şi mai convinşi că toate s-au întâmplat chiar lângă noi.

M-am tot gândit- lângă foc în noaptea aceea de groază- la protecţia lui Dumnezeu.
Chiar când ne îndreptam spre locul de campare , la sosire, imi amintise Duhul Sfânt cântarea inspirată din Psalmul 91: Niciun rău nu te va atinge şi nici nu se va apropia de cortul tău. Am luat-o ca pe o încredinţare, mai ales că plecasem de acasă cu grija ursului şi nu am dormit o noapte înainte din cauza lui. Tot a venit însă, a ieşit din mintea mea şi a intrat în realitatea nopţii.

Când vedeam că e aşa de aproape şi totuşi nu destul, vedeam ca un semn pe care i l-a pus Creatorul lui: Până aici, ursule. Adică era...incredibil. Era gonit pe drum, fugea pe drum până la un moment dat şi apoi cobora pe râpă în jos. Numai o mână de Dumnezeu, un înger cu o sabie mi se pare ca îi putea schimba direcţia. Ştiu că animalele nu vin unde e foc. Nici ursul. Focul era singura noastra asigurare materială. În rest, credinţa. Dumnezeu. Care a lucrat într-un mod nevăzut de noi. Am văzut doar consecinţele.

Mă uitam şi nu vedeam decât la maxim 5 metri dincolo de foc. Şi erau în jur pădure, brazi, râpă şi drum drept printre ele. Şi în timp ce mă gândeam la situaţie, la context, Domnul mi-a şoptit iarăşi:

Nu prin vedere, ci prin credinţă. Chiar dacă noaptea e adâncă, chiar dacă vezi la câţiva metri în faţă şi nu şti ce poate fi dincolo, crede că Eu văd, că Eu ştiu, că Eu sunt în control.
Am învăţat multe lecţii în noaptea aceea, în orele de suspans. Am învăţat să mă închin chiar şi în noapte, chiar în pericol.

Ţine-mă în mâna Ta, Dumnezeu e tăria mea, Războiul e al Domnului sunt câteva din cântecele înălţate prin credinţă în acele clipe, lângă foc, cu noaptea şi ursul în jur, dar cu stelele deasupra: ca nişte promisiuni, ca nişte asigurări: Eu sunt aici şi sunt în control. Şi sunt şi Domnul urşilor. Îi cunosc şi pe ei, căci şi ei sunt lucrarea mâinilor Mele.

Îi mulţumesc acum pentru această experienţă şi mai ales Îi mulţumesc că am ajuns acasă teferi, nevătămaţi şi mai încrezători că Dumnezeu este cu noi şi că niciun rău nu ne va atinge dacă El a spus aşa.

Ursul a apărut şi a doua noapte. Majoritatea copiilor au stat afară cu Silviu în a doua noapte, după drumeţia de 14 ore până la vârful Parângu Mare, pe care tot prin puterea lui Dumnezeu, l-am cucerit. Numai că a doua noapte ciobanii au mânat ursul înspre pădure. Şi a treia noapte...

Una peste alta, am aflat că ursul nu face, de fapt, morr...
Şi l-am auzit cu urechile mele, încolţit de o ceată de câini şi nişte oameni care-şi apărau oile.
Am învăţat ceva şi de la urs. Ursul respectă semnele, barierele pe care i le pune Creatorul său- Dar omul nu...eu nu. Eu mă duc mai departe chiar când El spune Până aici, Eliza. Dar până când...dar nu mai vreau sa trec limitele. Pentru siguranţa mea şi a altora.

Am dezbătut multe subiecte în tumultul nopţii. Ne gândeam la copilul de David care i-a rupt falca şi i-a smuls oaia din gheare ursului; ne-am gândit la străjerii care aşteaptă să se facă dimineaţă şi dimineaţa nu mai apare...pentru că singura liniştire ne-ar fi adus-o dimineaţa. Lumina. Focul.
Lumina este, şi în situaţii de viaţă ca aceasta, o armă. O asigurare, o siguranţă pentru noi. Dacă ai lumină, dacă stai în lumina, vei fi păzit.

Cât despre "Bagă măh foc!", să ne apucăm să băgăm foc, să dorim lumina, să aţâţăm focul sfânt care să ardă toate putreziciunile, să îndepărteze pericolele ce stau la tot pasul, să ne păzească şi să ne ţină în siguranţa vieţii veşnice în Ţara Luminii.

Psalmii 91:1 Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic,
Psalmii 91:2 zice despre Domnul: "El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!"
Psalmii 91:3 Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.
Psalmii 91:4 El te va acoperi cu penele Lui, şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
Psalmii 91:5 Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua,
Psalmii 91:6 nici de ciuma, care umblă în întuneric, nici de molima, care bântuie ziua în amiaza mare.
Psalmii 91:7 O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
Psalmii 91:8 Doar vei privi cu ochii, şi vei vedea răsplătirea celor răi.
Psalmii 91:9 Pentru că zici: "Domnul este locul meu de adăpost!" şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare,
Psalmii 91:10 de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
Psalmii 91:11 Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;
Psalmii 91:12 şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
Psalmii 91:13 Vei păşi peste lei şi peste năpârci, şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. -
Psalmii 91:14 "Fiindcă Mă iubeşte - zice Domnul - de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
Psalmii 91:15 Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.
Psalmii 91:16 Îl voi sătura cu viaţă lungă, şi-i voi arăta mântuirea Mea".

Mulţumim, Dumnezeul nostru, pentru Cuvântul Tău care este Adevăr şi este împlinit în vieţile noastre!

6 comentarii:

Dragos-Daniel spunea...

Multumim pt. impartasire, Eliza (a fost putin mai bine decat la stirile de la Pro Tv, finalul a fost unul mult mai bun :P).
E bine ca vedem si simptim protectia lui Dumnezeu. Cred ca a fost o "experienta" frumoasa pt voi si ne bucuram ca v-ati intors acasa, sanatosi si mai "puternici":).
Domnul cu voi!;)

Eliza spunea...

Ah, nu m-am gandit sa compar cu o stire. Slava Domnului pentru prezenta Lui in incercarile si experientele noastre, numai asa ele pot fi ceva mai mult decat o stire televizata si numai prin El finalul este frumos :) Domnul sa fie si cu tine si tu cu El, Dragos- Daniel. Esti "comoara mea" din BM sau alt Dragos-Daniel? :P

Andrei spunea...

e pur și simplu minunat cînd Îl vezi pe Dumnezeu la lucru, ținîndu-Și promisiunile... eu n-am avut de-a face cu un urs, dar am trecut și eu pe aici

Dragos-Daniel spunea...

sunt Danutz, verisoru' :P

Eliza spunea...

Dăăăănuţţ! Tu erai :) >:D<

Anne spunea...

foarte interesant articolul, multumim.

Interesaţi de pagina de viaţă