iunie 08, 2009

Prea crud

Nu am mai văzut niciodată un film despre nazism.
Nu am citit niciodată ceva despre.
Nu...

Tocmai am văzut The boy in the striped pyjamas.
Sau i-aş spune...Cum moare inocenţa germană - gazată.

Dumnezeu este superior cu mult credinţei noastre , cunoştintei noastre despre El. Să ierte asemenea atrocităti...
How could they?!?

Nu şocant e cuvântul.
Este HAR. Totul este despre har. Al lui Dumnezeu, cum poate acoperi umanitatea întreagă.

"-Spune-mi despre jocul cu numerele.
-Nu e un joc, ţi-am zis. Fiecare avem un număr diferit.
-Şi apoi ce se întâmplă?"
?!?

"-Nu îmi plac soldaţii. Ţie îţi plac?
-Da, tatăl meu este soldat. Dar nu unul din aceia care iau hainele oamenilor fără motiv."


"-Tatăl tău este fermier?
-Nu, tatăl meu este ceasornicar. ...Sau a fost. Acum, în cea mai mare parte a timpului, repară încălţări.
- Este ciudat cum adulţii nu se pot hotărî în legătură cu ce vor sa fie. Aşa este şi Pavel. Era doctor, dar a renunţat la tot ca să cureţe cartofi."
?!?!?!?!

Aşa povesteau ei doi -Bruno si Shmuel- pe după gard. Până în ziua când Bruno s-a hotărât să îl ajute pe Shmuel să îşi găsească tatăl...dispărut.
Şi aşa au fost amândoi adăugaţi la numărul săpunurilor....iar mirosul trupuşoarelor lor s-a amestecat cu al celorlalţi evrei şi, înălţându-se spre cer, striga către Dumnezeu.

...

Niciun comentariu:

Interesaţi de pagina de viaţă