Nu am mai văzut niciodată un film despre nazism.
Nu am citit niciodată ceva despre.
Nu...
Tocmai am văzut The boy in the striped pyjamas.
Sau i-aş spune...Cum moare inocenţa germană - gazată.
Dumnezeu este superior cu mult credinţei noastre , cunoştintei noastre despre El. Să ierte asemenea atrocităti...
How could they?!?
Nu şocant e cuvântul.
Este HAR. Totul este despre har. Al lui Dumnezeu, cum poate acoperi umanitatea întreagă.
"-Spune-mi despre jocul cu numerele.
-Nu e un joc, ţi-am zis. Fiecare avem un număr diferit.
-Şi apoi ce se întâmplă?"
?!?
"-Nu îmi plac soldaţii. Ţie îţi plac?
-Da, tatăl meu este soldat. Dar nu unul din aceia care iau hainele oamenilor fără motiv."
"-Tatăl tău este fermier?
-Nu, tatăl meu este ceasornicar. ...Sau a fost. Acum, în cea mai mare parte a timpului, repară încălţări.
- Este ciudat cum adulţii nu se pot hotărî în legătură cu ce vor sa fie. Aşa este şi Pavel. Era doctor, dar a renunţat la tot ca să cureţe cartofi."
?!?!?!?!
Aşa povesteau ei doi -Bruno si Shmuel- pe după gard. Până în ziua când Bruno s-a hotărât să îl ajute pe Shmuel să îşi găsească tatăl...dispărut.
Şi aşa au fost amândoi adăugaţi la numărul săpunurilor....iar mirosul trupuşoarelor lor s-a amestecat cu al celorlalţi evrei şi, înălţându-se spre cer, striga către Dumnezeu.
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu