iunie 28, 2009

Lecţie nouă despre jertfă

[poză din cimitirul Mediaş, cimitirul meu preferat, vedere spre Cer.]

Sunt în plină facere de cunoştinţă cu Linda Dillow, prin intermediul cărţii ei Împlineşte-mi sufletul însetat.
Ea îmi vorbeşte mie în paginile cărţii ei- despre Dumnezeul ei şi al meu, despre Preaiubitul nostru.
Mă pot , citind, identifica cu ea, mă pot compara cu ea, cu prietenele ei care au cuvântul uneori, dar, mai ales, mă pot regăsi-îmi pot regăsi sufletul de preaiubită a Domnului în aceste pagini.

Ajungând la capitolul 5- Îmi închin viaţa, capitol cu care debutează partea a doua a cărţii, Umblarea în închinare, la pagina 99, Linda îmi pune întrebarea întrebărilor:

ESTE VIAŢA TA PREDATĂ LUI DUMNEZEU ÎN PROPORŢIE DE 100%?

Am continuat cu cititul, sperând că voi recunoaşte din cele ce urmează vreo cheie pe care încă o mai ţin, cheie ce îmi dă mie controlul a 2, 4, 5, 10, 20% din viaţa mea, nelăsându-L pe Dumnezeu să fie Domn, pentru că "Dacă nu sunt Domn peste orice loc, nu sunt Domn deloc"(p.104)

Câteva pagini mai departe Linda mărturiseşte ce a predat ea lui Dumnezeu din viaţa ei. (ce era totul pentru ea) şi anume:

Tot ce sunt
Tot ce am
Tot ce fac
Tot ce sufăr


spune ea că a dat Domnului.

Am observat ceva: pentru fiecare dintre noi , tot înseamnă lucruri diferite.
Pentru mine, de exemplu, tot ce am predat Domnului a fost tot ce a zis si ea şi înca ceva. Am considerat eu şi El m-a convins , la un moment dat din viaţa mea, că trebuie să-I predau, să-I jertfesc încă ceva.

Tot ce sunt
Tot ce am
Tot ce fac
Tot ce sufăr

Tot ce visez
Tot ce iubesc



I-am încredinţat Lui ce am iubit şi ce am visat.
A fost aşa de dureros sa las pe altarul Lui vise şi ce iubeam, să las renunţarea să ardă pentru plăcerea Lui. Dar am făcut-o şi mă bucur , pentru că ştiu că a fost de un miros plăcut jertfa înaintea Lui.

A trebuit să renunţ şi să stau departe, să uit ceea ce am iubit şi ceea ce am visat, pentru a-I plăcea Celui care mă iubeşte şi care are un vis pentru mine.

Astăzi...tot El mi-a amintit aceste lucruri. De ce acum? Pentru că citind şi amintindu-mi am realizat că încerc, de o vreme incoace, să recuperez ce I-am încredinţat Lui. Îmi doresc înapoi ceva din ce I-am jertfit. Şi asta nu se face! Asta nu e bine!

Ce pui o dată pe altar ca jertfă pentru Dumnezeu nu mai vrei inapoi!

Nu mă dezic de actul meu de atunci, când mi-a sfârâit inima şi visul pe altarul Lui; nu îmi pare rău. Era cel mai bun lucru pe care l-aş fi putut face. Numai că am uitat. Dar re-amintirea revine din partea Lui, cu o lecţie învăţată! Şi de folos.
Poate este şi pentru tine de folos lecţia mea.

Să-ţi fie spre bine şi nu spre rău, să fie spre cinstea Numelui Său şi nu spre ocară!

3 comentarii:

IlluzoricDream spunea...

chiar ca e o lectie despre jertfa...dar sa stii ca jertfa nu e niciodata in zadar...

Eliza spunea...

niciodata:)
dar rasplata mea este zambetul Lui , placerea Lui, bucuria Lui.
iar visul meu....sa fiu "dupa inima Lui", iar asta inseamna renuntare la ce e "dupa inima mea" :)
Multumesc pentru trecerea ta prin pagina mea:)

aproapealb spunea...

Am citit si eu Partenera creativa de la Linda Dillow si mi-a placut mult cum pune problemele practice si le aduce rezolvari!

Interesaţi de pagina de viaţă