In orice viata
E o pauza care-i mai buna decat sa mergi grabit mai departe,
Mai buna decat a-ti croi drum sau de a face faptele cele mai brave.
Este a sta linistit la dispozitia Suveranului.
E o tacere mai buna decat discursul cel mai patetic,
Mai buna decat suspinul sau strigatul in pustiu;
Este a sta linistit la dispozitia Suveranului.
Pauza si tacerea se potrivesc amandoua ca intr-un cantec,
Se canta la unison si pentru vesnicie.
O, suflete, planul lui Dumnezeu
Se implineste intocmai si nu are nevoie de ajutorul vreunui om.
Stai linstit si priveste.
Fii linsitit si ia aminte.
Charles Swindoll, "Intimitate cu Cel Atotputernic"
Ne-am lasat prinsi in iuresul vietii traite in secolul al XXI-lea. Ne lasam acaparati de toate lucrurile "importante" si "urgente" pe care "se cade" sa le facem. Ne lasam invartiti in goana nebuna in jurul propriului eu, fara sa ne dam macar seama.
Spunem ca nu mergem in directia fireasca a acestei lumi, spunem si chiar credem ca avem alta tinta, alt drum, dar mergem pe drumul nostru cu o viteza care nu ne permite sa observam cand gresim traseul Nu avem timp sa urmarim semnele care ne conduc intr-acolo, nu bagam in seama urmele care ne-au fost lasate pentru a ne usura gasirea directiei.
Nu mai avem timp sa ne oprim si sa respiram adanc aerul curat cand suntem intr-o zona nepoluata; nu mai ne bucuram de lucrurile marunte ce ne apar in cale- pentru ca nici nu le mai vedem.
De exemplu, acum. E sesiune. Daca e sesiune, inseamna ca sunt si mai grabit ca de obicei, si mai ocupat. In afara de toate grijile, treburile, gandurile mele mai am si examene, deci mai trebuie si sa invat. Sa ma opresc putin sa ma gandesc la ce trebuie sa fac? Nu. Le fac pe toate din mers, fara sa mai pierd timpul cu ganditul…pentru ca nu am acest timp. Asa se plang toti si toate.
Imi pare rau de mine daca asa arata viata mea. Imi pare rau de tine daca acesta este modul tau de a trai. Eu nu mai traiesc asa.
Am invatat ce inseamna pacea in furtuna, linistea in haosul lumii de azi, am gasit odihna si bucuria, tacerea si raspunsul ei- IN CRISTOS. In Cristos sunt o faptura noua. Si la mine e sesiune. Nu e usor sa fii in sesiune cand nu ai chef de invatat, nu poti sa inveti, nu vrei sa inveti. Cand toate lucrurile nefacute pana acum iti revin in memorie si trag de tine sa le rezolvi; cand visele vin si se baga cu forta peste cursurile tale; cand grijile te napadesc si iti ingreuneaza mintea si cand mai cate altele…stii si tu la fel de bine.
Dar in Cristos, am invatat cum sa ma linistesc. Am invatat ce inseamna sa las toate- vise, griji, cursuri, carti, temeri- si sa ma retrag putin. Sa inchid usa gandurilor si sa ma opresc putin. Sa inchid ochii si sa ascult tacerea mea, pentru ca apoi sa aud vocea Lui Isus:”Iti las pacea Mea. Iti dau pacea Mea, si nu cum ti-o da lumea, Eliza.” O pace autentica si plina de revitalitate. Trebuie doar sa invat sa iau o pauza.
„Este o pauza mai buna . Este o tacere mai buna.” Bune si binefacatoare. Pentru mintea mea si pentru sufletul meu. O tacere mai buna decat toate visele frumoase si o pauza mai buna decat invatarea unui curs sau rezolvarea unei probleme. …
”Este a sta la dispozitia Suveranului.” Si apoi sa redeschizi usa gandurilor si sa constati cu uimire ca toate s-au cumintit, s-au intors la locurile lor…Visele au palit in fatza pacii si sigurantei ce si-au facut loc intre ele; ingrijorarile si temerile au disparut deodata, iar cursurile au devenit mai clare. Si asta, numai cu ajutorul unei pauze si unei taceri in prezenta Suveranului.
Poti si tu sa ai parte de toate acestea, intr-un mod unic. Doar sa vrei sa te linistesti o clipa, sa te opresti si sa verifici harta, sa vezi daca nu ai gresit drumul, apoi sa incepi sa te uiti in jur si vei fi surprins.
Cand tacerea ta se va impleti cu cantecul naturii si vor aduce Cuvantul dadator de viata…
Cand o pauza luata de tine in tacere va determina o liniste in Ceruri, si Domnul va vorbi si tu vei asculta, vei invata si te vei reimprospata.
Poti sa faci asta, daca esti in sesiune, sau daca ai vacanta. Sau daca esti in timpul serviciului sau esti in luna de miere. Sunt binevenite oricand….”a sta la dispozitia Suveranului” nu are timp potrivit- oricand esti binecenit in prezenta Lui.
O presesiune in care am castigat patru batalii…am iesit biruitoare pentru ca am stat la dispozitia Lui. S-a incheiat. In fata vad o sesiune in care voi invata multe lectii, pe toate planurile. Trei saptamani in care voi creste si voi fi tot mai „o minunatie de fata”.
Voi fi biruitoare la sfarsitul lor, prin Acela care a biruit pentru mine si m-a invatat ce isneamna sa fii invingator.
Cu El inainte si fara teama- El are volanul, penelul, bagheta, stiloul, inima si mintea mea.
El a scris povestea si eu acum trebuie sa-i dau viata , sa urmez instructiunile pentru ca jocul sa fie castigat si povestea sa aiba happy end.
„O, suflete, planul lui Dumnezeu Se implineste intocmai si nu are nevoie de ajutorul vreunui om.
Stai linstit si priveste.
Fii linsitit si ia aminte.”
20 ianuarie 2008
3 comentarii:
e tare frumos cum gandesti...curat..optimist...
ne confruntam mereu si mereu, cu visuri frante, succese,dragoste, amagire....totul e cum ne raportam la ele...s-a vorbit, se vorbeste..se v-a vorbi mereu de lucrurile acestea...stim,uitam,ne amintim...totul e..sa nu ne invartim in cerc..
good point. "sa nu ne invartim in cerc".
Anyway...desi e inca actual ce s-a scris acum un an, eu, ca entitate luata in intregime, ma aflu cativa pasi mai departe:) pasi pe care i-am facut tocmai imboldita de cele ce le-ai enumerat, Ema, mai sus. Si cu ajutorul lui Dumnezeu, bineinteles, care prin toate , ne da lectii:)
si daca neinvartim in cerc, ar trebui sa facem cercu din ce in ce mai mare:)
Trimiteți un comentariu