Copilul si Cuvantul

Gandul a inceput cu acest video...:) si cu citatul din McDowell & Williams, din Relatie prin Cuvant:

Copiii seamana cu noi, dar trebuie formati astfel incat sa semene cu Dumnezeu.

Cum ar putea fi formati sa semene cu Dumnezeu, daca nu cunoscandu-L pe El?
Si cum poate avea loc aceasta cunoastere a lui Dumnezeu de catre un copil, care, la inceputurile lui, poate cunoaste lucrurile din juru-i doar prin atingere, pipaire si gustare, la propriu? Mai tarziu putin, poate cunoaste mediul inconjurator prin ceea ce vede- deci lucrurile concrete.
In jur de 2 ani, de abia invata ca daca el nu mai vede un obiect, aceasta nu inseamna ca obiectul a disparut, ci inca exista. Pana la 7 ani mai achizitioneaza unele abilitati cognitive, dar, la 7 ani, inca dispune de un caracter intuitiv al cunoasterii- gandeste ceea ce vede. Abia dupa 12 ani copilul castiga, in plan cognitiv, dimensiunea ipotetico- deductiva a posibilului.

Cum ii poti face unui prunc cunoscut pe Dumnezeu, pe care nu-L poate pipai, nu-L poate gusta
( la propriu), nu-L poate vedea?

Cred, insa, ca acest lucru este foarte posibil , pentru ca de cand se naste, in inima copilului exista acel gol pe care numai Dumnezeu il poate umple . Si, inconstient fiind de aceasta nevoie, fara sa stie decat sa planga si , dupa cateva luni, sa zambeasca, cred ca Il poate simti pe Dumnezeu:

atunci cand Dumnezeu traieste in parintii lui, cand Il poate vedea in ochii mamei lui, cand Il poate simti in bratele puternice si sigure ale tatalui sau, al carui cap este Cristos.
Si, in acest fel, copilasul ia primul contact cu Creatorul lui- prin parinti.

Reiese de aici importanta pe care o are faptul ca Cristos sa fi luat chip in noi, chiar in tine si in mine, pentru ca vom fi, cu voia Lui, intr-o zi, parinti.
Nici nu pot sa descriu sentimentul pe care mi-l imaginez. Copilasul tau sa-L simta pe Cristos viu si activ in tine, prin bratele tale, prin glasul tau, prin ochii tai...! El, care nu stie prea multe, sa-i zambeasca lui Dumnezeu atunci cand iti zambeste tie!

Apoi, cand este un pic mai crescut si are limbajul format, ce bine Ii poate fi prezentat Dumnezeu prin Cuvantul Sau. Ce bucurie voi incerca atunci cand , chiar daca micul meu nu cunoaste limbajul abstract, nu poate cunoaste si intelege decat ceea ce vede, va comunica, prin rugaciune de copil, cu Domnul parintilor lui!
Si Isus va deveni pentru el o persoana importanta- la inceput, la fel ca mami si tati. Va reprezenta o autoritate si in acelasi timp, un refugiu; dreptatea si iubirea, in acelasi timp.

Cand merg duminica dupa-amiaza la prima tura de biserica Betel, de fiecare data sunt doi copilasi- maxim 3 ani fetita si vreo 2, baietelul. Totdeauna au de spus ceva- un verset, mai multe, un cantecel- spre slava Domnului! Il onoreaza de cand sunt cei mai mici.
De mici copiii trebuie invatati cu memoratul Scripturilor. Pentru ca, prin toate de mai sus, Cristos si caracterul Lui se imprima in constiinta lor.
Si ce poate fi mai frumos si mai nobil decat sa cresti un copilas in teama sfanta, in iubire, in pasiune pentru Cristos?
Si, astfel vom putea spune ca "fiii nostri sunt ca niste odrasle , care cresc in tineretea lor; fetele noastre ca niste stalpi sapati frumos, care fac podoaba caselor imparatesti. " (Psalmul 144:12)

...si vor semana lui Cristos, spre gloria numelui Sau, din generatie in generatie,
amin!
Aici il vedeti pe Elias. Sa-l creasca parintii lui pentru Domnul, si stiu ca asa vor face. Si sa le fie binecuvantata familia si caminul!