Ce nu văd, dar sunt.

Prin voi, să văd. Căci prin El, sunt.

Prin ochii tăi dacă mă uit,

Ce văd în chipul meu de lut?

Ce-ţi pare ţie că-i frumos;

Ce nu-i de-ajuns, ce-i de prisos?

Aş vrea cu ochii tăi să văd

Cum las în urma mea prăpăd

Când mă citeşti şi nu-nţelegi,

Când mă asculţi şi te-ntristezi.

Aş vrea cu sufletu-ţi să simt

Al bucuriei dulce imn

Când zâmbetu-mi te odihneşte,

Când braţul tău mă ocroteşte.

Nu văd ce vezi când mă priveşti.

Nu simt ce simţi când mă iubeşti.

Dar chiar şi când nu văd sau simt,

Un lucru ştiu: ochii-ţi nu mint!

Şi îi privesc şi îi doresc

Mereu cu dorul de ceresc.

Căci chiar şi-n lut când ne găsim,

Purtăm un chip măreţ, divin!