Viaţa ca un playlist

Viaţa ca un playlist…

Pentru că aşa mi-am dat seama într-o zi.

Un playlist pe care nu îl aleg eu.

Un playlist în Winamp îl alegi tu, îl formezi tu. Îţi place să dormi pe muzică, playlistul e format din muzică de cameră sau muzică pe care poţi dormi. Ţi-e dor, îţi pui muzică de dor. Iubeşti, îţi alegi melodii care înalţă dragostea, bucuria, starea de bine.
Eşti trist, pui genul care îţi alină durerea sau care te ajută să plângi. Eşti euforic, pui ce te face să visezi. Eşti cu chef de viaţă, pui muzica în ton cu starea ta. Nu asculţi ce îţi dau alţii, asculţi întotdeauna ceva care să completeze/ compenseze/ accentueze/ reducă starea în care eşti. După gust şi simţire.

Aşa e cu muzica de toate zilele şi toate stările. Există muzică pentru oricum te-ai simţi.

Dar cu viaţa- ca un playlist, e cam altfel.
Nu îţi alegi ce melodie să urmeze. Nu alegi cine ce melodie să îţi cânte. Există în Viaţa ca un playlist un DJ – Maestru General, care orchestrează şi mixează totul. Apoi mai există solişti, coruri, grupuri, care vin să-ţi cânte câte o melodie cel puţin în viaţă.
Nu îi poţi alege, chiar dacă ai vrea şi uneori ţi se pare că ţi-a reuşit.

Fiecare începe să-şi cânte cântecul în viaţa ta în model random, shuffle sau cum vrei să numeşti ne-ordinea în care au loc toate.( din punct uman- limitat de vedere)

Intră cineva cu melodie de bucurie, care îţi face viaţa un cântec scris, cântat şi trăit în culori calde , de vară sau de ce anotimp îţi place.
Chiar dacă tu ai vrea să continue, la un moment dat se termină şi începe o melodie….de dor, poate. Sau de natură. Sau de amintire. Ar putea fi de orice.
Cântece şi melodii cu cuvinte, fără- desenate în culori pe pavajul din faţa viselor tale sau creionate în alb şi negru pe portative anoste şi închistate în reguli…
Cântece reci sau calde, asemenea culorilor din viaţa ca un curcubeu, dar care oricum ar fi, nu se potrivesc cu starea generala a celor din jur, cu a vremii sau chiar cu cea în care ţi-ai dori a fi.
Cântece de vitejie sau cântece de lamento ; cântece care te ridică şi te trimit mai departe sau cântece care transmit o stare de ne-pornire, de stop, de pauză.

Tot felul de cântece pe care eşti nevoit să le asculţi, să le cânti , să le trăieşti, să înveţi din ele, să le iubeşti, până la urmă. Şi să crezi că nu-s la întâmplare.

Nu are o temă specifică playlist-ul tău de viaţă, dar are un scop, are o ţintă. Iar paşii sunt cei enumeraţi mai sus: ascultare, trăire conformă cântecului, învăţare, iubire, supunere în iubire. Faţă de cine ? Faţă de Cel care le permite intrarea- cântecelor şi oamenilor care aduc cântecele- în viaţa ta.

Varietate, diversitate. Muzica nu înseamnă monotonie, nu înseamna numai cantece de biruinţă. Nu înseamnă numai cântec de petrecere. Muzica, la fel ca şi viaţa, înseamnă răsfrângerea tuturor luminilor de pe paleta de culori a Maestrului asupra ta, pentru a produce/ schimba/ modela ceva. Pentru a te modela pe tine. Pentru a mă prelucra pe mine.

Viaţa ca un playlist care nu are temă , ci numai scop ; oamenii care aduc cântecele şi cântecele, care se scriu în culori şi nuanţe diferite. Se cântă şi se trăiesc diferit- de la mine la tine sau de la cântec la cântec la mine şi la tine. La capetele celor enumerate mai sus, sunt eu şi este El, Cel Căruia trebuie, pe parcurs, să ajung să-I semăn şi în braţele Căruia trebuie să ajung, în final, un final pe care nu eu îl aleg, ci El.

Să primim cu bucurie , cu priceperea de a învăţa din fiecare cântec şi cu întelepciunea de a trăi fiecare cântec la timpul lui; a-l trăi, a-l cânta şi chiar dansa. În ritmul, tonul, coloritul, măsura şi durata lui.