Cuget-am?

Isaia 53.
Azi dimineaţă, la slujbă.

Isaia 53:1 Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
Isaia 53:10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă... Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.

Isaia 53:11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

Isaia 53:12 De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

Atunci m-am gândit:

El a purtat o dată povara aceasta, a purtat deja îngrijorarea mea pentru mâine(gândindu-mă că altele nu mai am). De ce să-I anulez lucrarea? Să I-o consider de neîncredere; de ce să comit această fărădelege? De ce să nu cred ce mi s-a vestit? Şi anume că Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

Va vedea rodul Lui în viaţa mea? Rodul suferinţelor Lui? Rodul Lui înseamnă pacea mea, pacea pe care am primit-o, când El a purtat îngrijorarea. Să nu-I anulez rodul, să nu-I dispreţuiesc lucrarea, căci pentru mine a fost şi are valoare.

[...]
Nu am fost îngrijorată decat o zi şi am mărturisit asta. Şi după mărturisire, multe suflete l-au întărit pe al meu. Adică nu multe, vreo trei. Dar au avut un efect vizibil şi simţibil! Trei cât mai multe.

Azi, pe drumul singuratic al după amiezei de duminică mi s-a pus un cântec pe inimă. Un cântec frumos. De ce frumos? Urmele lui au rămas, deşi nu îl mai ştiu.

Poate asta înseamnă frumosul? Să-i rămână urmele mângâietoare şi întăritoare chiar când nu mai este, chiar neamintit?

Nu îl mai ştiu, dar ştiu ideea. A rămas sentimentul.
Era ceva cu măreţia lui Dumnezeu. Că eu o voi vedea; că voi vedea ce mare e El. Şi asta, după ce mă voi fi încrezut în El , după ce voi fi alergat în turnul Lui de scăpare şi ajutor, sub adăpostul Lui.

Şi dacă am început cu dimineaţa, am continuat cu după amiaza, să termin cu seara, nu?

În seara asta...

Îmi plâng amarul, dar nu disper;
Privesc ţintă doar către Cer.
Căci El m-aşteaptă- să-mi pună-n piept
O nemurire- pe care-o-aştept!
-şi nu e din Eminescu-

Şi ...





Declar în seara asta, pentru ieri, pentru azi şi pentru mâine:

He is amazing!