ioooi !!!

"Alerg spre premiul chemării cereşti...şi totodată, fug de poftele tinereţii, fug cât pot...."
Cu cât sunt mai departe de una cu atât sunt mai aproape de cealaltă.

Mă uit la oamenii ăştia japonezi din video-ul de mai sus şi m-a şocat disperarea ce se citeşte în ochii concurentului imbracat in robot mov(pe la minutul 1:30 si mai departe).
Parcă ar fi de viaţă şi de moarte. Parcă dacă ar cădea de pe bandă, ar cădea direct în iad...

Şi , da, aşa mi se înfiripă ideea, se naşte gândul.
Sunt foarte amuzante : jocul, reacţii, probe şi tot...dar omul acela parcă ar trăi o dramă- tragedia vieţii lui!

Şi mă gândesc la alergarea noastră , a celor răscumpăraţi...nu că i-aş exclude pe ceilalţi.
Suntem oameni toţi, arătăm la fel, avem aproximativ aceleaşi activităţi,
mergem la aceleaşi şcoli, muncim împreună; dar alergăm în mod diferit prin viaţa aceasta pământeană.

Unii aleargă în sensul în care aleargă banda rulantă. Şi li se pare că deţin controlul. Plăceri, EU nealterat de alţii, independenţă, ţintă, scop....până ajungi la capătul bandei şi ...ghici ce te aşteaptă la sfârşitul ei?!?

Dar e prea târziu. Nu o să mai poţi face nimic.

[M-am desconcentrat...e de vină o amintire care mi-a fost pusă drept în faţă. Ah, groapa aceea...
pe care mi-a fost frică să o umplu; verdele acela care nici măcar verde nu mai e...timpul acesta pe care poate dacă aş putea,
aş schimba ceva, ...sau poate că(asta e şi mai dureros) nu. ...
Dar mă opresc. Nu îmi permit să deschid acel cufăr în care
se află acel caiet cu zâmbete senine şi promisiuni deşarte....
Dije adios, fue el final. [...]
Hai, girl...reconcentrarea! ]

Ceilalţi, ca noi, alergăm în sens opus. Împotriva curentului. Cât e de greu! Uitaţi-vă numai la ei, parcă simulează viaţa noastră de alergare pământeană, conduşi de eternitate, cu scopul veşniciei...!
Trudă, obstacole(parcă nu ar fi de ajuns că alergi contra mersului bandei vremurilor), chin, disperare uneori.
Eu asta simt câteodată. Dacă nu mai pot? Dacă mă desconcentrez? (Şi e aşa de uşor...:( ), dacă, dacă, dacă....?!?

Dar fiţi pe pace, voi, alergători în maratonul pentru Cer...!

Alergaţi voi, dar nu cu puterea voastră; învingeţi obstacole,dar nu e meritul vostru;
sunteţi supuşi judecăţii şi voi, dar nu judecăţii voastre!!!
E puterea lui Cristos în voi, cea prin care înaintaţi plini de credinţă; e Harul şi Iubirea totală de Dumnezeu, cea care vă ţine;
e dreapta Lui judecată, una fără părtinire, cea cu care veţi fi judecaţi!

Când eşti slab, atunci eşti tare; pentru că poate numai atunci te ţine cu adevărat doar puterea cristică, nemaiîmpiedicată de eforturile si zbaterile tale.
Când eşti pe cale de a te desconcentra, atunci El se face auzit; pentru că ştie fiecare limită a ta şi ştie şi când să intervină şi cum.
Când eşti înşelat de sentimentele tale, atunci Cuvântul şi promisiunea Lui sunt mai obiective şi mai clare ca niciodată; pentru că nu inima ne-o urmăm, fiind nespus de înşelătoare, ci povaţa şi voia Lui.
Nu e un tiran, nu e un nemilos, nu Îi place să ne vadă chinuiţi pe banda aceasta , alergând în sens invers. Dar vrea să ne modeleze; scopul nu este să ne simţim bine, să fim comozi, să fim fericiţi cu price preţ.... scopul Lui pentru noi este să ne găsim feiricirea în dependenţa de EL, în Faţa Lui care ne luminează întunericul ce înconjoară banda, să găsim plăcere în vocea Lui abia şoptită care, totuşi, acoperă vacarmul şi strigătele de "încurajare" sau de dispreţ ale spectatorilor la partea noastră de "show". Voia şi scopul Lui este sfinţirea noastră, este Cerul Lui, veşnic, pentru noi!

Alergători în sens invers mersului vremurilor în care trăim, mai e puţin şi cursa se termină!
Să alergăm mai cu râvnă, să le facem şi altora "poftă", să-i facem să se oprească din fuga lor în sensul opus şi să-i punem pe gânduri.
Să intre Duhul Sfânt din noi în gândurile lor şi în dorinţele lor....şi să fim mai mulţi!