Printre culori şi cărţi de poveşti, înconjurată din toate părţile de iubire necondiţionată, bucurata şi bucurând...
S-a terminat şi începe ultima etapă.
Eben -Ezer pot spune până aici şi ştiu că nu degeaba, nu a fost Domnul cu mine până aici pentru ca acum să mă lase în voia altcuiva.
Rămân în voia Lui şi El va lucra mai departe la modelarea , curăţirea şi trecerea mea prin foc, pentru ca, atunci când El va considera de cuviinţă, să fie gata preţiosul vas de care El are grijă; nu-l poate da pe mâna oricui.
Semestru plin de învăţăminte vă doresc.
Şi dacă tot vorbim de semestrul II, să amintesc şi de sesiune.
Aş fi curioasă câţi s-au ţinut de hotărârea noastră de a ne ruga unii pentru alţii în sesiune.
Şi aş vrea să ştiu şi dacă aţi simţit puterea Lui în perioada aceasta.
Cât despre mine, Slavă Lui şi pentru voi. M-am bucurat să fac parte din acest mic "program" de rugăciune.
Poate nu ar fi rău să spuneţi şi părerea voastră.
Până când veţi îndrăzni, pace şi bucurie.
Iubiţi-vă unii pe alţii, aşa cum a iubit Cristos Biserica.
2 comentarii:
Binecuvîntată eşti pe deplin şi mă rog ca binecuvîntaţi să fie şi piticii tăi :)
Lacrimi îmi curăţă ochii cînd îi privesc...cît sunt de gingaşi, comori ale Lui ascunse în ţărîna lumii, nestemate ale Cerului...
Gata, devin prea sensibilă :D
Şi totuşi...mare binecuvîntare :)
Amin, Bia. Multumim.
:)Daca tie ti se intampla asa numai cand te uiti la ei, poate ca iti poti imagina cum am dus-o eu o saptamana: bucurie cu lacrimi: cand ma apucam sa le citesc cate o poveste, intai trebuia sa ma intaresc si sa inghit de cateva ori; cand il schimbam pe ala micu' imi dadeam voie sa le eliberez- pe lacrimi; cand ii cantam sa adoarma...la fel, ceva ma sugruma.
Ce daca devenim prea sensibile?
De asta suntem fete. :) Am fost create pentru a iubi, a ingriji si a plange pentru cei micuti, de bucurie mai ales:)
>:D<
Multumesc.
Trimiteți un comentariu