Când lumina doare

Ultimul post...
Mă încăpăţânam să cred.
Poate că un pas concret de credinţă ar fi fost să mă şi apuc de treabă în ceea ce privea "planurile" ce le aveam.
Azi mă gândesc aşa...Azi, când aflu că nu mai trebuie să pun punctul, când propoziţia poate continua.
I rejoice in the Lord. He makes no mistakes.
Cu câteva zile în urmă mărturiseam:
"Nu mai mi-e teamă, nu mă mai îngrijorez pentru ce mă aşteaptă, pentru că Domnul este deja acolo. Acum mă aşteaptă şi pe mine să ajung. "
Şi aseară Dede mi-a amintit ce am zis:
"Nu-ţi face griji. Domnul e deja acolo."
M-a "bătut" cu propriile-mi cuvinte.
Într-adevăr, El a fost şi este. Şi este în toate biruitor. Şi eu, o dată cu El , prin El.
Astăzi, după ce mi s-a luat pietroiul de pe inimă, mi-a venit în întâmpinare cu cântecul care spune aşa:

"În inima mea să ai Tu control
Dinăuntrul meu, condu-mă Tu."

Am simţit un nou "Bang!"
Acum câteva zile ceream şi Îl rugam să-mi scrie cu Mâna pe perete; clar- să înţeleg.
Dar acum...am auzit:

"Eliza, niciodată nu o să-ţi scriu pe perete(Nu pentru că nu aş putea, ci pentru că nu aşa lucrez Eu cu tine.) Ţi-am dat Duhul Meu care să te călăuzească; L-ai cunoscut pe El pentru a cere îndrumare. Te voi călăuzi dinăuntrul tău; îţi voi ghida paşii, gândurile, sentimentul. Asta nu înseamnă că toate câte la faci, gândeşti şi simţi sunt de la Mine. Lumina Mea e vie întotdeauna în inima ta, în orice situaţie, în orice lucru, dar trebuie să îţi ţii şi ochii deschişi pentru a o vedea şi pentru a o urma."

Lumina nu dispare, doar noi închidem ochii...

"Întotdeauna, Lumina Ta va lumina
A Ta slavă în veci de veci va triumfa"

Ochii îi închidem...când?
--> Când suntem obosiţi.
Doamne, dă-ne odihnă permanentă din Tine, pentru a nu obosi în urmarea Ta în lumina Cuvântului; pentru a nu obosi în facerea binelui; pentru a nu obosi în alergarea pentru cunună...!
-->Când ne e somn, când suntem plictisiţi.
Nu ne lăsa, Părinte, să ne plictisim să ne dorim Cerul; nu ne lăsa să ne plictisim de Cuvânt, de aplicarea Lui; nu ne permite să ieşim din Har şi să căutăm amuzamentul şi plăcerea lumii sau împlinirea prin altceva decât prin Tine. Să rămânem activi, perseverenţi, în alertă, căci Împărăţia Ta se ia cu năvală.
-->Când ne dor, de la stimuli prea puternici, pe care îi resimţim ca fiind periculoşi.
Când Lumina devine prea tare pentru noi, periculoasă...înseamnă că e de vină păcatul, fărădelegea, nelegiuirea! Ne ştim întinaţi şi închidem ochii, nu vrem să mai vedem Adevărul , vrem să intrăm puţin în umbră, pentru a nu mai simţi Lumina arzătoare care devine dureroasă când avem păcat.

Slavă Ţie, Dumnezeu, căci Lumina Ta nu se stinge, nu dispare, nu pierde din intensitate. Ea este constantă şi permanentă, ca şi Tine- pentru cei care , în Har, sub autoritatea sângelui şi Cuvântului Tău, pot să ţină ochii deschişi şi astfel, să se lase călăuziţi.
Doar noi ne schimbăm şi resimţim în moduri diferite intensitatea Luminii şi ea ne influenţează diferit de la o stare la alta.

Pentru statornicie zi de zi să stăruim, dragii mei. Statornicie şi constanţă în alergarea către premiul care ne-a fost pregătit. Stăruinţă în alergare, pentru că Cerul pentru noi a fost creat şi pregătit.
Şi pe pământ, în Lumină , caluziti de Duhul să ne lăsăm, pentru a plăcea Tatălui.

"...să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte."

10! Curat 10!

Nici nu ştiu cu ce să încep. E gata şi sesiunea penultimă. Azi mi s-a împlinit un vis vechi şi uzat de semestre şi forme absolvite. Nu s-a împlinit singur visul şi nu eu am meritul. Mi l-a împlinit Dumnezeu, pentru că, poate, acum e momentul să Îşi extragă gloria din curatul 10.

O să încep cu prima oră a anului, când am fost avertizată:

"Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace, te vei bucura iarăşi de fericire.
Primeşte învăţătură din gura Lui şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.
Vei fi aşezată iarăşi la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău."

Am stat înaintea Domnului şi m-am întrebat multe lucruri: Care este locul unde voi fi iarasi aşezată? Care este fărădelegea? , mai ales. Asta mă interesa mai mult decât prima.

În timp, am primit răspunsurile.
Şi astăzi, iată-mă! Aşezată iarăşi la locul meu.

10!
curat 10!
[/:D\]
<...şi m-am întors la locul de altădată, pentru că m-am apropiat de Dumnezeu şi am îndepărtat fărădelegea din cortul meu....>

Fărădelegile sunt câteodată aşa de greu de depistat....mai ales când nici nu te gândeşti la acel lucru ca fiind o posibilă. Dar Dumnezeu, care este un Dumnezeu gelos, consideră aşa. Şi mi-a dat harul să mă las eliberată. Şi mi-a confirmat că "asta era", prin faptul că m-a întors.

Rejoice in the Lord!
Cântecul din vară din tabără mi-a ieşit din inimă după ce am ieşit azi pe poartă facultăţii , şi un anume vers mi-a captat atenţia:
He makes no mistakes.

Niciodată nu face greşeli. Nu a făcut nici vara trecută când m-a dat jos de la locul acela. Nu a făcut nici acum când m-a pus înapoi.
Nu a greşit nici când tu ai avut restanţa sau restanţe. Nici când ai rămas singur sau înşelată de ce iubeai mai mult.
Nu a greşit nici când ochii verzi i-a transformat în albaştri şi nici când a dărâmat un castel construit din bucăţi de ideal şi vise de visători. :P
Dumnezeu nu face greşeli.

Greşeli putem face noi. Dar El nu.

Cred că atât am avut pentru acum.

Slăvit să fie Domnul , pentru că este minunat în tot ce face. Şi mai ales în tot ce este- pentru noi, dar independent de noi.

Mulţumesc pentru toate rugăciunile voastre din această sesiune.
Şi ceea ce vreau să ştiţi , să ţineţi minte, oricare ar fi rezultatele sesiunii voastre:
DUMNEZEU NU FACE GREŞELI.

>:D<

Stramutare

...Mergi peste tot
si-ti plimbi pacatul dupa tine.
Nu intelegi de ce-i mai greu,
Nu mai stii de cand,
nici cum a inceput.
Pe rand, toate culorile,
ce altadata formau un curcubeu-
cel al unui legamant-,
s-au transformat in gri.
Si-l vezi si-l simti,
Dar nu te poti obisnui.
Stii ca ceva lipseste,
simti ca un loc e gol.
Te rogi in continuare,
te inchini, slujesti.
Dar in urma ta, de-atunci,
lasi dare de durere.
Parinti, prieteni, frati-
nu te mai recunosc,
nu te mai inteleg.
Dar tu "n-ai nimic".
Si canti, si canti...
Incerci sa razi, sa zbori...
Dar totul suna-a gol.

Ai vrea sa dai tot inapoi,
sa te intorci...
Dar nu stii unde;
nu stii cand.

Si totusi, Cineva asteapta:
un brat deschis, o mana-ntinsa.
Isus, in umbra crucii sta
Si tace, asteapta; dar zambeste:
"Sunt tot aici", El iti sopteste.

Atunci Cuvantului dai ascultare
si-ti amintesti ca totul de acolo-ncepe:
de la cruce.
Le-arunci pe toate jos
si fugi ' napoi.
Ii sari in brate
si-L iubesti- mai mult,
caci te-ai intors
si te-a primit.
Nu meriti sa fii rasplatit,
dar El o face.
Dar nu de asta stai,
Nu ca sa mai primesti ramai.
Te tine de-acum o dragoste noua, sfanta.
Tu esti un altul; El- acelasi.
Dar locul nu-l mai vrei schimbat-
in bratul Lui ramai, pe veci, mutat.

...inspirat din marturisirea unei adolescente...eliberate.
6 septembrie 2008, Pitesti

Cat despre ieri...
Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii! Psalm 84:10

Pro Adevar si Lumina

Azi de dimineata am cercetat mai in detaliu blogurile asociate.
Simplul gand a postat , a facut cunoscuta o petitie nationala. O strangere de semnaturi on-line impotriva legiferarii homosexualitatii.
Nu stim cat de in serios va fi aceasta luata, dar...mai mult de doua minute nu necesita timp.
Haideti sa ne alaturam miilor de romani care inca stau drepti.
Si noi putem face chiar mai mult. Ne putem ruga. Avem la dispozitie aceasta arma, mai puternica decat oricare alta.
Putem sa stam in spartura si de data aceasta, pentru poporul in care am fost pusi in.

Si alaturi de aceasta petitie am mai gasit inca una. La fel de periculoasa, care sustine domnia lui Satan si mai pe fatza: este o petitie impotriva unei formatii de satanisti care vor concerta in Romania. Ce mi se pare ciudat este cat de putini semneaza aceasta petitie.
Ce facem? Incurajam proclamarea domniei lui Satan peste tara noastra? Peste prietenii nostri?
Pentru ca poate ca suntem dintre noi care avem prieteni cu inclinatii.
Haideti sa stam pe pozitii. Putem mari lista aceasta , o putem completa cu nume adevarate, fara date false si fara rusine...orice ar zice altii.

Spune NU satanistilor care vor concerta in Romania

10/08/2008 17:30

Trupa norvegiana de black metal GORGOROTH va concerta la noi in tara pe 1 noiembrie, la Cluj, si pe 2 noiembrie, la Bucuresti. Trebuie sa luptam impotriva acestor oameni care aduc pe scena lumea lui Satan, unde sunt sacrificate animale. Cu sangele acestora se scrie pe trupul unor OAMENI, care sunt CRUCIFICATI. Acum patru ani, ei au fost interzisi in Polonia din cauza unui astfel de show si au fost acuzati de catre cardinalul din Cracovia de ofensa religioasa si violenta asupra animalelor (zece oi au fost decapitate in timpul concertului, iar capetele acestora au fost infipte in niste pari). DE CE SA NU FACEM SI NOI ACEST LUCRU, DOAR SUNTEM UN POPOR DE CRESTINI! Aceasta miscare satanista exista si in Romania, fiind semnalate de mai multe ori cazuri ale unor persoane care beau sange de gaina, care dezgroapa starvuri sau practica onania colectiva.

Daniel 9:15 Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu care ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului prin mâna Ta cea puternică, şi Ţi-ai făcut un Nume, aşa cum este şi astăzi: noi am păcătuit..., am săvârşit nelegiuire.

Daniel 9:16 Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia şi urgia Ta de la cetatea ta Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt; căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor părinţilor noştri este Ierusalimul şi poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară.

Daniel 9:17 Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău, şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Faţa Ta peste sfântul Tău locaş pustiit...!

Daniel 9:18 Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărâmăturile noastre, şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari.

Daniel 9:19 Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!"

Si putem citi foarte bine in loc de Ierusalim, Romania. Sau Targu Jiu, sau Bucuresti, sau Cluj, sau Baia Mare sau Botosani.
Si ma mai rog sa ne lasam invatati de Domnul, Sfantul nostru si sa ne lasam mintea luminata de El. Si Faţa Lui sa straluceasca peste vietile noastre ce se afla sau nu sub daramaturi, indiferent ce fel de daramaturi- economice, spirituale, sociale, financiare, intelectuale.
Amin.

O zi plina de EL cu minte luminata sa avem.

Timp de toate minus ceva

Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate. Nu e timp pentru puţină tandreţe. Când să facem şi asta murim.

-poezie de Octavian Paler, din Scrisori imaginare

Pacat. Ce-i mai frumos, mai rodnic, mai vesnic, lasam pe ultima suta de metri, cand consideram ca le-am facut pe toate celelalte. Si ce frumos ar putea fi umplute restul cu putina tandrete, dragalasenie, prietenie, pasare, iubire. Ce usor...daca am vrea si am pune pe altii inaintea noastra, daca ne-ar pasa, daca am aprecia , daca altii ne-ar bucura, cu o bucurie neegoista si iubire neinteresata ce am putea avea...
E pacat si ca nu vrem sa vedem cand altii se intorc spre noi cu o farama de simpatie, nu vrem, tipam, sau tacem, lovim sau atragem prea aproape; in orice caz, nicicum nu procedam corect, astfel incat doua farame sa nasca o prietenie, simpatie, ajutor...decat pentru o clipa, pentru a disparea cu totul in clipa urmatoare, cand se transforma in ceva mai rau si mai durabil.
E pacat ca ne numim oameni dar nu ne comportam ca atare. De mii de ani.
Dar nu pentru mult timp de-acum incolo.

Analiza asupra mandriei

Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har.

Vad, cateodata, sau, cel putin, constientizez in cate o situatie, realitatea acestui verset.
Dar daca Biblia spune, acesta trebuie sa fie adevarul. Si chiar cand nu vad sau mi se pare ca se intampla exact opusul, sa cred ca asa este. Si sa nu regret starea mea.

Mandria...unii o numesc mai plastic si mai inocent, mai natural... orgoliu. Altii o numesc demnitate. Dar mandria NU este demnitate. Mandria este mult mai mult decat a nu te lasa prostit, calcat in picioare sau cum vrei sa numesti fenomenul de injosire din partea altora, de pierdere/nerespectare a demnitatii tale de om.

Nu despre demnitate vorbesc, despre a sti cine esti, ce valoare ai, in Cristos.

Vorbesc despre mandria care la unii, accept, recunosc, este innascuta, tinand cont de unele trasaturi temperamentale- pe care unii le au , altii nu. Este un orgoliu al temperamentului firii vechi, nenascute din nou.
Dar la altii...este un stil de viata , un cuvant-cheie cand te gandesti la ei. Nu vorbesc aici despre cineva anume, ci despre comportamente/atitudini/imagini mentale/ pozitii adoptate, in relatiile cu ceilalti, in situatiile cotidiene si in cele speciale.
Niciodata nu mi-au placut oamenii care se lauda...Adica, rectific. Nu mi-a placut lauda in sine- lauda de sine, comportamente specifice intalnite, indiferent de oameni.
Dar acum, ca ma gandesc, si unele de-ale mele insami-comportamente, atitudini, vorbe...ar purtea fi catalogate drept lauda. Si acum, ca am devenit constienta de ele, le voi frana, cand imi voi da seama. Si cand nu, ma rog sa le franeze altcineva, care isi da seama. Poti fi chiar tu...Desi nu le spun ca o lauda, fala, grandomanie, pentru ca nici nu imi sta nici macar in firea veche , care nu mai e, sa ma laud. Dar asa pot parea altora. Voi incerca sa nici nu mai par.

Sunt altii care nu se lauda, niciodata, prin vorbe. Nu se ridica in mod vizibil pentru toti pe piedestaluri, nu vor in mod constient sa arate" ce mari sunt ei".
Ce te faci cu acestia? la care mandria e in sange si in fiecare neuron?
O mandrie deranjanta, care te face sa crezi ca esti, prin simplul fapt de a fi, la un nivel superior celorlalti. Atat de subtila, incat nici nu stii ca ai acest microb. Cel putin arat ca nu stii, pari sa nu stii. Ce-o fi in mintea ta, ce ranguri, ce origini maiastre, ce drepturi, ce calitati...numai tu iti imaginezi.
Si nu vezi, nu simti. Doar cei din jurul tau simt, cei cu suflet sincer si neintinat de acest pacat. ...daor ei simt mandria ta. E a ta, dar ii doare pe ei, impreuna cu rautatea, superficialitatea, care sunt bonusurile mandriei.

Nu ma incalzesc cu nimic versetele biblice despre mandrie, caderea ce-i urmeaza, pacatul ce-o locuieste...pentru ca as vrea doar sa renunti la ea, ca sa nu mai lovesti, jignesti, tulburi...cu ea , pe noi. Nu vreau caderea mandrului, vreau regenerare. Innoire. Strapungerea superficialitatii ce te defineste si plonjarea in adancurile vietii traite cu Cristos. Poate sa doara, pentru ca poate-ti spargi capul in acest plonjon; poate ti se strica freza, ti se sifoneaza hainele, ti se intinde rimelul sau iti intra costumul la apa. Poate fi greu sa inveti sa respiri aer din profunzimi, poti avea reactii urate, poti chiar crede ca ai sa mori. Dar mi-as dori pentru tine sa traiesti in adancimi, smerit cu inima, in Iubire- de Dumnezeu si automat de oameni, in lepadare de tine si viata jertfitoare. Acolo vei gasi placere in orice micut lucru, pace indisturbabila, calm fara pret, bucurie in intuneric; vei invata adancimi din Dumnezeu.

Poate ca nu trebuia sa scriu asta. Poate ca am fost dura. Poate ca eu sunt mai mandra decat tine. Poate asa par. Dar nu ma simt. Si mai rau.
Da-mi, Doamne, simtire. Sa ma si simt, daca sunt. Si sa nu mai fiu.

"...mai bine simplu si smerit, dar de Dumnezeu iubit..."


Si acum o intrebare, pentru ca m-a cercetat cu asta Domnul....
Pe o scara, sa o numim scara mandriei, cu 10 trepte, pe ce treapta crezi ca sunt eu cocotzata? Cum ma percepi tu? Nu intreb, decat pentru a sonda opinia oamenilor, pentru ca "nu iasa fum fara foc". Si stiu ca mai am de lucrat si de luptat. Si mi-e frica sa nu cumva sa fiu pe o scara inalta si sa cad....pentru ca e greu sa cazi de pe o treapta inalta a scarii mandriei, si nici nu vreau sa ma pomenesc cu Dumnezeu impotriva-mi.
Deci te rog, fii atat de sincer cat de mult ma iubesti, si spune-mi pe ce treapta ma vezi.
Multumesc si sper ca nu te-ai regasit in descrierile facute mai sus....iar orice asemanare cu vreun personaj din realitate este pur intamplatoare.