Love story.

Este cea mai frumoasă poveste de dragoste pe care am auzit-o. 

Am găsit-o din întâmplare în iarna anului trecut. 

Mi-a plăcut foarte mult şi am ascultat-o frecvent de atunci încoace. 

Dar într-una din zilele trecute am văzut-o în toată splendoarea ei şi mi-am dat seama că da, e cu adevărat zugravită dragostea adevarată şi ea închinată Creatorului ei. 

Ascult-o aici.

Momentul care o face diferită, apogeul este acesta: 

A nursing home 
At eighty-five 
And the doctor said it could be her last night 
And the nurse said Oh 
Should we tell him now 
Or should he wait until the morning to find out ?

But when they checked her room that night 
He was laying by her side 

Oh he was walking her HOME
And holding her hand 
Oh, the way she smiled when he said THIS IS NOT THE END
And just for a while they were eighteen 
And she was still more beautiful to him than anything 

HE WAS WALKING HER HOME!

Nu ştiu dacă poţi simţi încărcătura momentului. Dar îmi imaginez doar cum pentru ultima dată, a condus-o în prezenţa lui Dumnezeu. Sunt sigură că aveau obiceiul să stea amândoi în prezenţa Lui. Sunt sigură că el era capul ei şi capul lui era Cristos. Ce onoare mai mare? Decât să îţi conduci iubita inimii dincolo, să treacă din mâna ta în mâna Lui? 

Copleşitor. 

E un cântec, dar poate deveni o realitate. Nu numai pentru cei vârstnici, ci pentru toţi, indiferent de vârstă. Sunt sigură, de altfel, că pentru mulţi a şi fost. 

Nu găsesc un sfârşit al unei poveşti de dragoste mai frumos decât acesta.

Din mâna lui să treci direct în braţul Lui! 

Life like climb

I can almost see it
That dream I’m dreaming but
There’s a voice inside my head sayin',
You’ll never reach it.
Every step I’m taking,
Every move I make feels
Lost with no direction
My faith is shaking but I
Got to keep trying
Got to keep my head held high

There’s always going to be another mountain
I’m always going to want to make it move
Always going to be an uphill battle,
Sometimes I'm going to have to lose,
Ain’t about how fast I get there,
Ain’t about what’s waiting on the other side
It’s the climb

The struggles I’m facing,
The chances I’m taking
Sometimes they might knock me down but
No I’m not breaking
I may not know it
But these are the moments that
I’m going to remember most yeah
Just got to keep going
And I,
I got to be strong
Just keep pushing on,
cause

There’s always going to be another mountain
I’m always going to want to make it move
Always going to be an uphill battle,
Sometimes I'm going to have to lose,
Ain’t about how fast I get there,
Ain’t about what’s waiting on the other side
It’s the climb

There’s always going to be another mountain
I’m always going to want to make it move
Always going to be an uphill battle,
Somebody's you're going to have to lose,
Ain’t about how fast I get there,
Ain’t about what’s waiting on the other side
It’s the climb

Keep on moving
Keep climbing
Keep the faith baby
It’s all about
It’s all about
The climb
Keep the faith
Keep your faith
( Miley Cyrus - The Climb- The Movie Sound Track)




Life's a climb... but the view is great.

Cuget-am?

Isaia 53.
Azi dimineaţă, la slujbă.

Isaia 53:1 Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
Isaia 53:10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă... Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.

Isaia 53:11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

Isaia 53:12 De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

Atunci m-am gândit:

El a purtat o dată povara aceasta, a purtat deja îngrijorarea mea pentru mâine(gândindu-mă că altele nu mai am). De ce să-I anulez lucrarea? Să I-o consider de neîncredere; de ce să comit această fărădelege? De ce să nu cred ce mi s-a vestit? Şi anume că Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

Va vedea rodul Lui în viaţa mea? Rodul suferinţelor Lui? Rodul Lui înseamnă pacea mea, pacea pe care am primit-o, când El a purtat îngrijorarea. Să nu-I anulez rodul, să nu-I dispreţuiesc lucrarea, căci pentru mine a fost şi are valoare.

[...]
Nu am fost îngrijorată decat o zi şi am mărturisit asta. Şi după mărturisire, multe suflete l-au întărit pe al meu. Adică nu multe, vreo trei. Dar au avut un efect vizibil şi simţibil! Trei cât mai multe.

Azi, pe drumul singuratic al după amiezei de duminică mi s-a pus un cântec pe inimă. Un cântec frumos. De ce frumos? Urmele lui au rămas, deşi nu îl mai ştiu.

Poate asta înseamnă frumosul? Să-i rămână urmele mângâietoare şi întăritoare chiar când nu mai este, chiar neamintit?

Nu îl mai ştiu, dar ştiu ideea. A rămas sentimentul.
Era ceva cu măreţia lui Dumnezeu. Că eu o voi vedea; că voi vedea ce mare e El. Şi asta, după ce mă voi fi încrezut în El , după ce voi fi alergat în turnul Lui de scăpare şi ajutor, sub adăpostul Lui.

Şi dacă am început cu dimineaţa, am continuat cu după amiaza, să termin cu seara, nu?

În seara asta...

Îmi plâng amarul, dar nu disper;
Privesc ţintă doar către Cer.
Căci El m-aşteaptă- să-mi pună-n piept
O nemurire- pe care-o-aştept!
-şi nu e din Eminescu-

Şi ...





Declar în seara asta, pentru ieri, pentru azi şi pentru mâine:

He is amazing!

Glorioasa zi!

Glorioasă zi. Este orice zi pe care El o umple cu prezenţa Sa.
Glorioasă zi este orice clipă petrecută în El.

Cum va fi fost atunci ziua când ei au crezut că Îl pierduseră pentru totdeauna? Speranţa lor, prietenul lor, Învăţătorul lor. Chinuit. Mort. Îngropat. Nădejdea lor moartă. Aşa au crezut două zile.
Zile îndoliate, cele mai negre din viaţa lor. Cele mai negre din istoria omenirii. Cele mai goale, pustii, negre şi deznădăjduite. Pentru pământ şi pentru cer.
Două zile. [Acele zile, dar şi toate zilele fără Isus. Aşa sunt. Până când ziua Învierii Lui a venit şi pentru mine, şi vine şi pentru tine.]
Până a treia zi. Când începeau să caute să se mângâie, să îndeplinească ritualurile...au avut parte de ceea ce nu trebuia să fie surpriză, pentru că au fost avertizaţi! Dar au uitat. Au uitat să mai creadă în cuvintele Lui. Au uitat puterea şi acurateţea Cuvântului care vestise că a treia zi va birui lupta cu moartea.
"Căci tot nu pricepeau că , după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi." Ioan 20: 9
Va birui mormântul, va birui totul!
Aşa că au fost surprinşi. Nu le-a venit să creadă. Când nu L-au mai găsit printre cei morţi...
Dar solii erau acolo. Vestitorii Învierii! Vestitorii bucuriei şi ai Vieţii!
"Nu vă temeţi, căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. " Matei 28:5-6
"După cum zisese. "
De acum veţi crede tot ce a spus? De acum veţi mai uita vreun cuvânt de-al Lui, când ştiţi că tot ce a spus se va împlini exact?
Ei , ele poate că nu au mai uitat.
Dar eu, dar tu? Vom mai uita?
După cum a zis, mai este o sărbătoare gata să se împlinească:
Sărbătoarea când va reveni. Cu scopul împlinirii fericirii noastre şi visului nostru suprem!
"Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie." Luca 21: 27-28

Da, cred. Da, aştept. Da, se va împlini! Da, va mai fi o glorioasă zi!
Esti viu, Isuse, si Te astept sa implinesti si cealalta promisiune!
Vino, Doamne Isuse!

...cu Tine legamant.

...până nu Te-am întâlnit eu la cruce- în mod personal, nu pot înţelege ce s-a întâmplat în acea vineri.
...până nu gust eu însămi din dragostea Ta, nu pot înţelege toate descrierile făcute de alţii.
...până nu mă văd schimbată , regenerată, nu pot crede că Tu poţi face totul din nimic, că Tu ai puterea absolută şi adevărul absolut.
...până nu mă aplec şi nu îngenunchez înaintea crucii, la piciorul ei, înaintea Mielului, îndrăznesc să spun: nu va avea nicio valoare moartea Lui pentru mine. Sacrificiul este inutil, dacă eu nu îl accept că fiind făcut pentru mine.

Compozitorii scriu în cântece "What a wonderful cross", "The cross has said it all...". Dar eu zic What a wonderful Lamb. What a wonderful God. How wonderful Jesus!
Şi-a făcut treaba până la capăt. Fiecare cui, fiecare spin; fiecare muşchi întins peste maxim, fiecare picătură de sânge cursă; fiecare cuvânt rostit din adâncul fiinţei , cu câtă dragoste! Câtă dăruire! Câtă negare de Sine. El- Dumnezeu! Pentru tine, şi atât. Până nu vei înţelege asta , până nu vei accepta; până nu îţi vei alinia viaţă acestui dar imens, vital, el va fi fără valoare- pentru tine, în timp ce alţii trăiesc în bucuria mântuirii, cu Darul nemeritat, dar primit- Isus înaintea lor, umpluţi de El şi de toate pe care le aduce odată cu El.

Priveşte la cruce.
Îndreaptă-ţi paşii spre ea.
Ajungi lângă ea- priveşte şi vezi Iubirea murind în locul tău, pentru a te îmbrăca în nemurire!
Apleacă-te.
Pune-ţi genunchiul jos şi lasă Mila să îţi ridice povara de ani şi păcate duse cu tine.
Realizează ce tocmai ţi-ai imaginat şi simte sentimentul- eliberarea, pacea, liniştea. Simte prezenţa Lui.
E prezent acolo, lângă tine, pentru că deşi tocmai Îl vezi ţintuit pe cruce, a biruit-o.
Căci El e în stare.
Şi dacă a învins moartea, crezi că nu te vede pe tine?
Crezi că nu Îi pasă, după ce a făcut?
Eşti cu genunchiul jos, cu inima frântă.
Lasă-L să o ia El, şi o va face o inimă învingătoare.
Lasă-te ridicat de braţul Lui, lasă-te inundat de prezenţa Lui.
Este prezent Fiul lui Dumnezeu.
Predă-te cu totul.
Lasă lacrimile pocăinţei să-ţi fie singurul tezaur.
Lasă-te transformat.
Lasă-ţi viaţa să fie schimbată pentru veşnicie.
Crede doar.
Acceptă, bucură-te şi trăieşte! Adevărata viaţă, care începe la piciorul crucii! În prezenţa lui Isus!

Ce moment minunat.
Când tot ce-i vechi e aruncat.
Noua viaţă în Cristos
Te va face bucuros!

Linistire, ascundere....

Era aseară, când m-am oprit în mijlocul străzii, mi-am pus mâna pe inimă şi am zis: "Uite-o."
Magnifică era. Indescriptibil de frumoasă. Rotundă, departe, dar nu rece. Aseară nu era rece. Era caldă. Şi mă chema. La o stare cu ea, la un pic de timp în tăcere, amândouă, ca vechi prietene ce suntem.
Deşi nu i-am putut onora invitaţia, nu i-am putut răspunde chemării, mi-a ocupat mintea şi inima.
Am ajuns acasă cu un sentiment ciudat. Vroiam ceva şi nu ştiam ce; simţeam o nevoie de închinare, de reverenţă, de .....micire în faţa Dumnezeului meu care a creat-o aşa de minunată.
Nu-mi găseam cuvintele, locul, muzica.
Am ajuns acasă şi am transcris repede nişte sentimente-(postul anterior).
Dar sentimentul , nevoia nu a dispărut.
Deşi ştiam că toţi ai mei sunt în parc, cub clarul lunii, în răcoarea nopţii, deşi mi-ar fi plăcut să fiu cu ei, nu îmi părea rău. Locul unde eu trebuia să fiu aseară era , dacă nu acasă, singură într-un copac, cu gândul la El şi cu ochii la ea.
Dar am fost acasă. Şi m-a trimis ceva la Cristian Cazacu- Frumuseţea Ta. O piesă direct pe nevoia mea de aseară. Am setat pe repeat şi am ascultat-o până m-am culcat. Azi dimineaţă am pus- o din nou. Acum o ascult.
Am căutat-o pe youtube şi am găsit-o într-un singur format. Surpriză. Trimiţătorul de imagine de lună de aseară, cântă piesa asta. Chiar ieri am citit un status care zicea "Coincidenţa este modul lui Dumnezeu de a rămâne anonim".
Asta nu mai contează. Nu e întreagă în video, dar să îţi faci o idee. Iar cuvintele, în cele ce urmează:

În slăbiciunea mea caut Faţa Ta
Învaţă-mă să vreau şi Te voi asculta
Mi-e teamă uneori că n-am să reuşesc
Dar Tu îmi spui "Încearcă, fiindcă te iubesc"

Mă liniştesc în Tine, ascuns în Faţa Ta
Cu ochii plini de lacrimi sunt copleşit de ea.
Mă-nchin cu reverenţă înaintea Ta,
Privesc cu desfătare frumuseţea Ta.

În slăbiciunea mea am puterea Ta
Aleg să mă supun, renunţ la viaţa mea.
Păşesc pe ape-adânci, iar Tu mă însoţeşti
Trăiesc, dar nu mai sunt eu, în mine Tu domneşti.

Mă regăsesc în Tine, săpat în palma Ta
Creat dintotdeauna să m- odihnesc în ea
Mă liniştesc în Tine, ascuns în Faţa Ta.
Cu ochii plini de lacrimi sunt copleşit de ea.
Mă-nchin cu reverenţă inainteaTa
Privesc cu desfătare frumuseţea Ta.

Am îngenuncheat în Faţa Lui şi mi-a spus: Tu, Eliza, adu-Mi închinare. Trăieşte cântecul acesta. Lasă-te cuprinsă, învăluită, trăită de Mine. Închină-te. Şi Eu voi avea grijă de lucrurile care te preocupă în această perioadă. Asta, cred că pentru că tocmai îmi trecuse prin minte greutatea zilei de azi. Dar El aude şi gândurile , tot ce mişcă înăuntrul meu El simte. Şi are grijă.
Caută mai întâi împărăţia lui Dumnezeu- şi toate celelalte ţi se vor da pe deasupra.
Caută-Mă mai întâi pe Mine, caută Faţă Mea şi Eu Mă voi îngriji de restul.
Odihneşte-te şi linişteşte-te în Mine. Bucură-te de Faţa Mea şi de frumuseţea Mea. Eşti creaţia Mea, eşti minunea pământului. Luna este minunată, într-adevăr. Dar aminteşte-ţi că tu eşti mai presus de ea.
Fii atentă: aşa cum tu o priveşti pe ea, aşa te privesc alţii pe tine. Eliza, ce simt oamenii când se uită la tine? Ce văd? Ce sentimente îi cuprind? Pace, linişte, chemare spre Mine, împlinire, bucurie? Sau simt teamă, vor să se distanţeze, li se strânge inima de durere, sau de indiferenţa ta?
Iubeşti luna, Eliza. Dar înveţi de la ea?

Doamne, mulţumesc. Pentru că mă înveţi din tot. Din ceea ce iubesc şi din ceea ce doresc, Tu mă înveţi. Să trăiesc, dar să nu mai fiu eu. Săpată în palma Ta, creată să m-odihnesc în ea. Ce frumos e în palma Ta. Sapă-mă tot mai adânc, lasă-mi sufletul să fie modelat. Fii-mi Tu tot ce nu -mi ajunge, fii-mi Tu tot ce îmi doresc.
Amin.

Te las mai jos şi să auzi. Nu uita, pe oricine ai vedea, nu fii surprins. Şi nu uita: cântă Cristian Cazacu.Pe cine vezi, dacă nu ştii, este Gelu. Poate vei mai auzi de el.

Numai bucurii pentru azi!

ioooi !!!

"Alerg spre premiul chemării cereşti...şi totodată, fug de poftele tinereţii, fug cât pot...."
Cu cât sunt mai departe de una cu atât sunt mai aproape de cealaltă.

Mă uit la oamenii ăştia japonezi din video-ul de mai sus şi m-a şocat disperarea ce se citeşte în ochii concurentului imbracat in robot mov(pe la minutul 1:30 si mai departe).
Parcă ar fi de viaţă şi de moarte. Parcă dacă ar cădea de pe bandă, ar cădea direct în iad...

Şi , da, aşa mi se înfiripă ideea, se naşte gândul.
Sunt foarte amuzante : jocul, reacţii, probe şi tot...dar omul acela parcă ar trăi o dramă- tragedia vieţii lui!

Şi mă gândesc la alergarea noastră , a celor răscumpăraţi...nu că i-aş exclude pe ceilalţi.
Suntem oameni toţi, arătăm la fel, avem aproximativ aceleaşi activităţi,
mergem la aceleaşi şcoli, muncim împreună; dar alergăm în mod diferit prin viaţa aceasta pământeană.

Unii aleargă în sensul în care aleargă banda rulantă. Şi li se pare că deţin controlul. Plăceri, EU nealterat de alţii, independenţă, ţintă, scop....până ajungi la capătul bandei şi ...ghici ce te aşteaptă la sfârşitul ei?!?

Dar e prea târziu. Nu o să mai poţi face nimic.

[M-am desconcentrat...e de vină o amintire care mi-a fost pusă drept în faţă. Ah, groapa aceea...
pe care mi-a fost frică să o umplu; verdele acela care nici măcar verde nu mai e...timpul acesta pe care poate dacă aş putea,
aş schimba ceva, ...sau poate că(asta e şi mai dureros) nu. ...
Dar mă opresc. Nu îmi permit să deschid acel cufăr în care
se află acel caiet cu zâmbete senine şi promisiuni deşarte....
Dije adios, fue el final. [...]
Hai, girl...reconcentrarea! ]

Ceilalţi, ca noi, alergăm în sens opus. Împotriva curentului. Cât e de greu! Uitaţi-vă numai la ei, parcă simulează viaţa noastră de alergare pământeană, conduşi de eternitate, cu scopul veşniciei...!
Trudă, obstacole(parcă nu ar fi de ajuns că alergi contra mersului bandei vremurilor), chin, disperare uneori.
Eu asta simt câteodată. Dacă nu mai pot? Dacă mă desconcentrez? (Şi e aşa de uşor...:( ), dacă, dacă, dacă....?!?

Dar fiţi pe pace, voi, alergători în maratonul pentru Cer...!

Alergaţi voi, dar nu cu puterea voastră; învingeţi obstacole,dar nu e meritul vostru;
sunteţi supuşi judecăţii şi voi, dar nu judecăţii voastre!!!
E puterea lui Cristos în voi, cea prin care înaintaţi plini de credinţă; e Harul şi Iubirea totală de Dumnezeu, cea care vă ţine;
e dreapta Lui judecată, una fără părtinire, cea cu care veţi fi judecaţi!

Când eşti slab, atunci eşti tare; pentru că poate numai atunci te ţine cu adevărat doar puterea cristică, nemaiîmpiedicată de eforturile si zbaterile tale.
Când eşti pe cale de a te desconcentra, atunci El se face auzit; pentru că ştie fiecare limită a ta şi ştie şi când să intervină şi cum.
Când eşti înşelat de sentimentele tale, atunci Cuvântul şi promisiunea Lui sunt mai obiective şi mai clare ca niciodată; pentru că nu inima ne-o urmăm, fiind nespus de înşelătoare, ci povaţa şi voia Lui.
Nu e un tiran, nu e un nemilos, nu Îi place să ne vadă chinuiţi pe banda aceasta , alergând în sens invers. Dar vrea să ne modeleze; scopul nu este să ne simţim bine, să fim comozi, să fim fericiţi cu price preţ.... scopul Lui pentru noi este să ne găsim feiricirea în dependenţa de EL, în Faţa Lui care ne luminează întunericul ce înconjoară banda, să găsim plăcere în vocea Lui abia şoptită care, totuşi, acoperă vacarmul şi strigătele de "încurajare" sau de dispreţ ale spectatorilor la partea noastră de "show". Voia şi scopul Lui este sfinţirea noastră, este Cerul Lui, veşnic, pentru noi!

Alergători în sens invers mersului vremurilor în care trăim, mai e puţin şi cursa se termină!
Să alergăm mai cu râvnă, să le facem şi altora "poftă", să-i facem să se oprească din fuga lor în sensul opus şi să-i punem pe gânduri.
Să intre Duhul Sfânt din noi în gândurile lor şi în dorinţele lor....şi să fim mai mulţi!