S-a încheiat.

Azi plec în vacanţă. Oficial. Nu ştiu ce va presupune, s-ar putea să nu fie chiar atâta vacanţă cât mă aştept, dar s-ar putea să fie chiar mai multă decât mă aştept.

Ştiu că de o lună a trecut primăvara, dar mi-am amintit ieri cum mi-a zis fratele meu exact acum patru luni: " Va fi cea mai frumoasă primăvara din viaţa ta." A fost.

Ieri, a fost completat: "A fost prima primăvară din cele mai frumoase primăveri din viaţa ta. " Să fie.

Pentru că orice ar urma, moto-ul meu pentru vara aceasta a început şi va continua să fie Cuvântul scris în Deuteronom 31: 8

Domnul însuşi va merge înaintea ta, El însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta!

Amin

de lângă râu adunate

Câteva momente surprinse din tabăra ultimă. Adică, mai mult decât momente, oameni. De fapt, mai mult decât oameni, noi. Cam aceiaşi. Ovidiu a avut o replica aseară, exagerând, desigur, în încercarea de a-i explica lui Cristi nesociabilitatea noastră: "Din două mii de poze, nu au şi ele alţi oameni prin ele. Sunt numai ele peste tot. "

Fetele, după sosire, când exploram împrejurimile. Se foarte bucurau de ceea ce vedeau :)

Andreea, Timeea, Ema, Doris. pline de zambet şi culoare.

Pe-afară, vizionam întrecerile de la Pufa-Mufa . Sau Mufa-Pufa...cum era? :))


În ultima seară, când i-am dat pe toţi, cu tot cu americani, cu ..."blugii de Terra". :)) David şi baiatul celălalt au presimţit ceva :)) Şi Dănuţ zice că nu a căzut de tot, deşi el se vede ridicându-se...dar- fie cum zice el. A fost "foarte tare"! :))

Mda...şi aici escaladam eu zidul. Bine că n-am căzut. :P

Mai mult, aici.

E ca şi cum mi-e dor.

Iubeşte-mă

Ascunde-mă într-o lacrimă ce încă nu a căzut
Păstrează-mă într-un cuvânt ce încă nu ai rostit
Încet…cu teama că poţi să mă pierzi
Iubeşte-mă…iubeşte-mă
Cum iubeşte ploaia pământul,
Cum iubeşte vântul copacii,
Cum iubeşte un pictor culoarea,
Poetul cuvântul
Iubeşte-mă...
Când nu ţi-e uşor să iubeşti…
Iubeşte-mă
Când nu ştii ce să faci şi te temi să greşeşti
Când te pierzi, când plângi, când zâmbeşti
Oricând…iubeşte-mă.

Nu îmi aparţin versurile, ci altcuiva.
Ale lui sunt îndemnurile , ale mele întrebările.

Să te iubesc, să te ascund, să te păstrez?
Să te compar cu ce-i mai de preţ la pictor, la poet?
Să te asemăn cu ce-i mai dorit de ploaie, sau de vânt?
Când sunt oricum sunt, mereu, să te iubesc?
Când mă pierd, când plâng, când zâmbesc?
Când eşti pierdut, când râzi-
Te-ai transformat în amintire doar-
- Să te iubesc...?
[Nu ţie îţi vorbesc, căci nu te mai cunosc.
Vorbesc cu cel ce-ai fost.]
Păstrat într-un cuvânt, ascuns în lacrima ce nu a căzut
...şi totuşi, te-ai pierdut.
Şi doar un vers acum rămâne, mai multe, 'n amintirea lui,
A timpului trecut...dar nu pierdut.
Dar tu, pierdut din lumea dinainte,
Salvat însă într-o iubire-ntreagă,
Încă iubeşti?
Marea, muntele, zilele, florile?
Încă păstrezi al aleanului frumos?
Căci toate trec, o ştiu. Dar astea?
La mine n-au trecut şi nici vreo şansă n-au.
Căci voi iubi mereu ce încă nu-i pierdut:
E Cuvântul, pictorul, floarea, poetul,
Adâncul şi înaltul în acelaşi timp.
E luna, e cireşul, e gândul cel senin.
E zâmbetul pe faţa tristă...
E tot ce-a fost şi încă nu-i pierdut.







De ce azi?
Să zicem că...
Poate pentru că se termină ce-a început după ce s-a terminat acum trei ani...





P.S. Şi-aş vrea sa îmi răspunzi,
să ai îngăduinţa
acelei inimi care te-ntregeşte
să scrii, să fii un pic din cel ce-ai fost.

E ca şi cum mi-ar fi dor de Nichita Stănescu sau de cea mai bună prietenă din liceu...
Şi dacă mă vei întreba ce am vrut să spun, voi mai scrie o dată ce am scris şi acesta-mi va fi răspunsul.

La re-vedere!

Când oamenii trec unul câte unul ,pe rând, pe scenă ce se numeşte viaţa ta, tu nu îţi pierzi sensul trăirii, căci Dumnezeu este Cel care rămâne: statornic, tot mai măreţ în dragoste şi har, cu tine, alături de tine, în tine.
:)
De la ei rămâne amintirea- o poză, un cântec, o poezie, un scris, un dar, un pix, un maimuţoi, un cuvânt cu ecou în veşnicie...
Dar Dumnezeu rămâne în tot ce eşti şi în tot ce faci, mereu.

Toţi oamenii de prin pozele de mai sus mi-au fost cei mai aproape, la un moment dat în viaţa-mi...sau în mai multe momente.
Unii oameni dispar pur şi simplu aşa cum au apărut de lângă tine; alţii sunt nevoiţi să plece; alţii poate nu ar vrea, dar...aşa e scris; unii rămân aproape ca distanţă, dar se îndepărtează sufletele.

M-am gândit de multe ori ...de ce mai îngăduie Domnul să ai o prietenie hrănitoare şi foarte apropiată cu cineva, dacă apoi se termină?
Şi mi-am dat seama că El ştie de cine am avut nevoie şi în ce moment al vieţii mele am avut nevoie de o anumită persoană din cele de mai sus.
Pe unii i-a folosit de mai multe ori şi cred că îi va mai folosi.

Domnul a dat, Domnul a luat, fie-i Numele binecuvântat.

Şi ei, voi, care mi-aţi clădit câte o cărămidă, care mi-aţi fost umăr de plâns sau tovarăş de râs...sau însoţitor de drumeţie sau frate mai mare, sau creier asociat la rezolvarea de probleme, sau "calorifer" când era aşa de frig...;))
Am fost ba "mâţa" Dorinei, ba geniul Ralucai, prima primelor, snowflake-ul Irinei şi Lizzie a lui Christian, zâmbetul senin pe faţa tristă a lui Andrei, medicul lui Mihai; umarul Alinei F.; prietena de suflet a lui Manu, sora mai mică a lui Dani zis primu' şi a lui Nelu, care mie mi-au fost şi ei fraţi de cruce şi într-adevăr, prieteni....am fost, ce n-am mai fost:P Şi ei, adică voi, mie...

Unele lucruri niciodată nu se uită. Şi oricât de mult ar vrea acum unii şi altele, amintirile cu voi nu mi le poate lua nimeni.

E dor de timpurile de demult...e dor de grupul care avea mai multe nume:P din Tg-Jiu, cu Amalia, Dănuţ şi Beni în frunte; e dor de doamna de româna şi de Raliu' meu...; e dor de taberele pe malul Someşului Rece, când eram una în Duh; e dor de zăpăcelile noastre şi de toate câte le făceam...; e dor de cântările şi deplasările cu Refidim, cu bătrânul basist şi Emil, Sandel, Doru, Mirabelă, Rahela...; e dor de castelele de nisip de pe plajele Palmei, de jocurile trivia şi de câte altele...

Acum mai am ce-i în Sibiu, pentru cât o mai fi. Am şi acum iubire şi momente memorabile cu Dede, cu cretzu', cu soricela, chair şi cu "cavalerii mei însoţitori", mai nou;)) sau cu alţii de prin împrejurimi; sunt şi acum oameni pe care o să-i regret mai târziu:)
Am destule şi acum.
Dar ce m-aş face fără tot ce am avut? Ce aş fi fără voi?, pe care nici nu vă mai găsesc, dar vă întâlnesc mereu pe coridoarele inimii şi amintirilor mele; pentru că aţi ştiut să le creaţi.

M-a apucat nostalgia vremurilor trecute în seara asta şi i-am dat un pic libertate de exprimare.

M-am intors putin pe cararile batatorite ale muntelui ce formeaza viaţa mea şi am cules pe drum flori ce aţi lăsat în drumul vostru spre...unde-aţi plecat şi voi. Sau...unde-am plecat şi eu.

La re-vedere! Îmi doresc.

Despre vacanţă

Cu cine mi-am petrecut vacanţa.

Printre culori şi cărţi de poveşti, înconjurată din toate părţile de iubire necondiţionată, bucurata şi bucurând...

S-a terminat şi începe ultima etapă.

Eben -Ezer pot spune până aici şi ştiu că nu degeaba, nu a fost Domnul cu mine până aici pentru ca acum să mă lase în voia altcuiva.
Rămân în voia Lui şi El va lucra mai departe la modelarea , curăţirea şi trecerea mea prin foc, pentru ca, atunci când El va considera de cuviinţă, să fie gata preţiosul vas de care El are grijă; nu-l poate da pe mâna oricui.

Semestru plin de învăţăminte vă doresc.

Şi dacă tot vorbim de semestrul II, să amintesc şi de sesiune.
Aş fi curioasă câţi s-au ţinut de hotărârea noastră de a ne ruga unii pentru alţii în sesiune.
Şi aş vrea să ştiu şi dacă aţi simţit puterea Lui în perioada aceasta.
Cât despre mine, Slavă Lui şi pentru voi. M-am bucurat să fac parte din acest mic "program" de rugăciune.
Poate nu ar fi rău să spuneţi şi părerea voastră.

Până când veţi îndrăzni, pace şi bucurie.

Iubiţi-vă unii pe alţii, aşa cum a iubit Cristos Biserica.

1+1+1=1

...am amintit intr-un post anterior de ziua de 30 august 200o...
Iata ca a trecut si ea si toate sunt cum erau si inainte...

Cateva imagini de ieri...
Personajele principale: Claudiu- primo si Eliza :)- prima:)


Timeea cu primul ei cavaler:) Sebastian:)

Doris :X
Primara :) Pentru detalii, contactati-ma:P

Prima. Si despre ea tot pe mine:P

"Hai s-o luam ca atunci cand era mica" :)

Primele cu Claudiu...(a se vedea ce mandru e )

Primele cu Dani-zis Primu':) si cu Doris

"Io dac-as fi mai mare....[...] Da' sa nu mai zici la nimeni! "
Asa ca tac.:)) El e Edi :)

Primara le-a aliniat pe fete ;))

Primele de noi :)

Luati aminte;)

Asta in loc de aruncarea buchetului? :) Premiu de consolare:))
A. Si mijlocul, il vedeti?
Eliza Stefu la patrat de ieri spre ...tot inainte:)

:) Yeah. Cu baietii astia cei mai frumosi:)
Stanga- dreapta: Bogdan, Deli, Edi, Laurentiu.


Asta DUPA. :)

Ovidiu-re la mijloc...n-ar fi trebuit sa se simta singur:) Si nici obosit...n-avea de ce...nici macar tocuri:))


:) Si atat.

:) Tot atat:)

O invartita, asa, de sfarsit de zi:)

"Ovidiu-re! Hai!" :)

Hop! si ele:)

Si gata. :) Asta a fost, si daca nu ar fi poze parca nici nu ar fi fost:)

Da' de n-ar fi fost, nu s-ar mai fi povestit. Postat, pardon.

Si pentru ei doi, ce acum sunt una, ceea ce e cel mai greu...le-am zis-o ieri:)
Va iubim si va binecuvantam in Numele Celui ce vine!

"Sa stam in Iubire, uitand de trecut
Ca sa credem in dragoste-acum.
Stam in Iubire si sa fim azi (si maine) toti impreuna
In Iubire. "
AMIN

O zi

"Vine ziua de vrei sau de nu vrei
Cand vesnicia iti va cere vama ei...."

Sunt versurile ce tocmai le ascult. Legate in mod "coincidential" [:))] de ce aveam de gand sa scriu.
Vine o zi pentru toate.
De exemplu...
Pentru tanti Aura a venit cu 13 ani in urma...


Pentru mamaia, exact acum 5 ani.

Pentru nenea Ion, acum 5 luni aproape.

Toti trei, rude, frati in Domnul Isus, impart acelasi loc, acelasi cimitir mic, "de familie".
Liniste si pace. Ca si dincolo, in cel mare. Loc unde mi se face dor si vreau mai repede acasa.

Cine se gandea in acea zi de durere familiala ca peste exact 5 ani, in aceeasi zi de 30 august, aceeasi familie largita va fi intr-o zi de bucurie?
Nimeni nu se gandea.
Cine s-ar fi gandit ca eu voi scrie despre asta?
Nimeni.
Nu ne gandim si nu putem planifica sau anticipa. Nimic. Ziua de maine....ce spun zi?!? Clipa urmatoare nu-i a mea. Si daca mi-e ingaduit sa scriu post-ul acesta....este un motiv.



Este o zi a nasterii, pe care unii o sarbatoresc de 13, 23, 25 sau 30 de ani.
Este o zi a mortii fizice, pe care cu durere trebuie sa o traiasca cei din jur.
Este o zi a adevarului in toate, precum si o zi a incercarii in toate.
Este o zi de bucurie negraita, dar este si o zi a ursuzeniei. :)
Sunt zile si zile, prin care suntem chemati sa trecem, alergand fara sa pierdem tinta din gand.

"Faptul ca nu stim ce-i la urmatorul pas, nu ne impiedica din alergat."- scrie Roxy la status.
Imi suna cunoscut.....
A, da. Eu am spus asta.
Ieri cand eram praf si m-am dus sa intaresc o armata de soldatei.
Si au fost intariti. Ei, dar mai ales eu. Si nu prin puterea mea, ci prin Cel ce e cu mine mereu si care are in control urmatorul meu pas, are clipa si ziua urmatoare in vedere, ori de care ar fi ea.
Da, El stie. Si simte, cu mine o data. Si inca o data imi valideaza simtamantul si starea. Si inca o data trimite Cuvant.

Plangerile lui Ierem 3:17 Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

Plangerile lui Ierem 3:18 Şi am zis: "S-a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul."

Plangerile lui Ierem 3:19 "Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!"

Plangerile lui Ierem 3:20 Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.

Plangerile lui Ierem 3:21 Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

Plangerile lui Ierem 3:22 Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,

Plangerile lui Ierem 3:23 ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!

Plangerile lui Ierem 3:24 "Domnul este partea mea de moştenire", zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

Plangerile lui Ierem 3:25 Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.

Plangerile lui Ierem 3:26 Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

Plangerile lui Ierem 3:27 Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui.

Plangerile lui Ierem 3:28 Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;

Plangerile lui Ierem 3:29 să-şi umple gura cu ţărână, şi să nu-şi piardă nădejdea;

Plangerile lui Ierem 3:30 să dea obrazul celui ce-l loveşte, şi să se sature de ocări.

Plangerile lui Ierem 3:31 Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Plangerile lui Ierem 3:32 Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare:

Plangerile lui Ierem 3:33 căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

E ciudat...nu numai voi care sunteti aici langa mine ma simtiti.
De la sute de kilometri departare, si ea ma simte.
De unde?
Ma intreb si cum.
Dar tac, pentru ca stiu:)
Si doar multumesc pentru ziua in care ma aflu, chiar de voua va pare ca-i cu gust de noapte.
Eu stiu ca si de pare noapte, e o zi...cu un scop si o lectie, cu o treapta si-un urcus. Si doar astept sa trec si de tunelul prezent, incredintata ca desi nu stiu ce-i, e pentru modelarea-mi.

Si noaptea are stele
Si cerul negru are Luna.
Si eu Il am pe Domnul meu
Chiar daca afara e cer negru
Sau zi senina.
Asa ca zambiti toate, fetelor care va ingrijorati pentru mine....
e doar o zi :)

Va iubesc.
>:D<

Un an, o poveste, un titlu. :)

...multumesc Tam ca ai zis ca ba pot. :)
...se pare ca ai avut dreptate. SHMILY

Si pomul...

..."Vezi prima pomul acela?"
..."Da, prima. Ce-i cu el?"
..."Prima...Pomul acela sunt eu."

Dar chiar si el ar putea sa nu mai fie la fel , daca la anul l-am mai vizita.
Mi s-a facut cunoscut scenariul posibil pentru ca pomul sa nu mai fie cum este acum.
S-a facut lumina- si in privinta pomului.
In privinta mea, Lumina e demult.
:)

12-19 iulie 2008

Nu stiu cat timp am, pana ma biruie iarasi somnul.
Dormeam si nu am mai putut dormi datorita tusei ce am capatat-o in ultimele zile.
Si chiar cand incepi sa o tratezi, se face tot mai rea- cica astea sunt primele semne de vindecare.

O saptamana...n-am fost.
Am fost altundeva- un inger printre mai multi.
A fost o saptamana indescribible.
Si mi-am dat seama de asta numai cand am inceput sa povestesc :)

Mai multe cuvinte altadata. Acum doar las imagini sa vorbeasca

Imagini de viata. :)
Adevarata viata, in Cristos.
Cadrul desfasurarii actiunii, vazut pe orizontala

Cadrul, vazut in perspectiva, cu privirea unde-i e locul: in sus!
Baietii la Baza;))
Noi si-al nostru acoperamantLa uscat
Prea frumoasa.

Cu TamTam la soricel;))
Albert...ma intreb ce l-a facut sa- si ia capul in maini:-/
Dupa cum vedeti
Si badminton...in sfarsit ne-am amintit de el, in penultima zi:P. Mai bine mai tarziu decat deloc.
Aici se poate vedea echipa mea:P Soricel:)>:D< Prin padure, spre SUSVeselia:)
Venind...
A ingenuncheat Robotzelu':)
Together, in the great adventure:)

Singura prietenie de pret este cea care s-a nascut fara motiv.
Cei mai dragi:)
Ignora-ma pe mine, important aici era protejatul meu;))Ado
Place poza asta muuult:)


Avem pe Domnul, avem valoare:) Si ne bucuram impreuna, in EL, unde suntem oameni noi si frumosi.
Maretia Lui imi umple inima...!
EL E TOT.
:)O pereche de frati si una de surori:)
Noi trei:)
Relax:P

To be continued...