Dezintoxicarea de vise.

A început acum câteva nopţi, cu stelele, sub stele.

L-am văzut trecând pe deasupra, înfăşurat în mantia-I de un albastru închis- negru, cu străluciri infinite aplicate. Trecea El, pe deasupra mea, pe deasupra nevredniciei mele, pe deasupra şi mai presus de visările şi dorinţele mele.

Asta este o bucăţică din mantia Lui, cu care Îşi acoperă mareţia , pentru ca eu să Îl pot vedea.

Pe cineva , acest ceva ce am văzut eu l-a dus cu gândul la "o minte frumoasă".
M-am uitat şi eu să aflu cum arată o minte frumoasă. Şi am aflat că e dureros să ai o minte frumoasă. Pentru tine şi pentru cei din jur.
Şi am mai aflat că poate că e bine să ai o minte frumoasă, dar este un dar şi mai minunat să descoperi o inimă frumoasă.

Perhaps it is good to have a beautiful mind, but an even greater gift is to discover a beautiful heart.

Observ că o minte frumoasă înseamnă să vezi lucruri care nu sunt. Să te hrăneşti cu idei şi vise care te ţin activ, îţi dau de lucru.

Dar chiar dacă simţi un sentiment de împlinire, acest lucru nu îi implineşte şi pe ceilalţi. Şi pe termen lung, este împotriva ta.

Cum ar fi dacă ai realiza deodată că cele mai frumoase lucruri pe care le-ai simţit, cele mai frumoase lucruri pe care le-ai folosit ca instrumente pentru a învăţa lecţii şi altele cele mai frumoase...nu au dispărut, ci nu au fost niciodată?

Imagine if you suddenly learned that the people, the places, the moments most important to you were not gone, not dead, but worse, had never been. What kind of hell would that be?

Trebuie să mă obişnuiesc şi eu cu asta. Cu tot ce a fost doar în mintea mea. Este greu să recunosc asta, dar poate e cel mai simplu mod de a trece peste. Nu va mai trebui să caut explicaţii "de ce nu mai este", ci va trebui să accept că nu a fost niciodată.

I still see things that are not here. I just choose not to acknowledge them. Like a diet of the mind, I just choose not to indulge certain appetites; like my appetite for patterns; perhaps my appetite to imagine and to dream.

Să nu îmi mai îngădui să îmi hrănesc înclinaţiile pentru visare şi pentru imaginaţie. Sau să mă apuc de scris poveşti sau să regizez filme- aşa ar avea un scop toate astea.

There's no point in being nuts if you can't have a little fun.

Şi cu asta ... o să mă ţin de dieta minţii pe care am început-o de un an acum încheiat.

Şi am nevoie de ajutor cu asta, iar ajutorul nu constă în alimentarea viselor de către voi. Dacă voi nu vreţi să vă opriţi, atunci vă voi ignora şi pe voi. Chiar dacă îmi vreţi numai binele. Poate trebuie să începeţi şi voi o dietă pentru dezintoxicare. Dezintoxicarea de vise.

And yet...

I need to believe that something extraordinary is possible.

Când e vremea de cules

6 iulie, 8 dimineaţa. Înainte (de), dar plină de nădejde.

Trebuie să scriu şi acum.

Mă-ncred în El orice s-ar întâmpla;

Pe stâncă sus sau în adânc de val.

În timp ce mă rugam ca EL- Dumnezeu să Îşi culeagă onoarea şi gloria prin/din prezentarea mea la examen azi, am făcut o conexiune. Mi s-a arătat conexiunea asta. Cu jocul Happy Farm de pe Facebook.

Şi acesta, ca şi orie altceva, poate avea implicaţii spirituale de învăţat.

Am văzut o gradină plină de roade- bine udată, îngrijită cu ajutorul vecinilor fermieri, ajunsă la stadiul de final- gata de recoltare.

Aşa sunt şi eu. După 3 ani de îngrijire, creştere, trecere de la un stadiu la altul, după ce am fost îngrijită de Mâinile Lui, concretizate prin prieteni, semeni, după ce am fost sabotată de alţii, care au pus viermi, buruieni cu scopul

de a se înălţa pe ei, dar care sabotisme au fost vindecate, reparate de El Însuşi prin Cuvânt sau prin oameni, acum ma regăsesc, azi, cu roadele gata de cules.

Destui dintre cei care mi-au fost alături 3 ani, mai mult sau mai puţin, azi, de dimineaţă, m-au udat pentru ultima oară, m-au făcut să strălucesc, au curăţat praful, m-au împrospătat, în zorii curaţi şi luminoşi ai dimineţii- pentru ca roadele să fie şi mai frumoase pentru El!

Vă mulţumesc!

După ce am văzut recolta- gata de adunat, am văzut Mâna care venea să-Şi facă datoria: să mai adune o dată. Dar vai. Recolta nu e maximă.

Din câtă trebuia să fie, o parte e furată. Stăpânul nu mai are câştig complet, întreg.

Aceasta am văzut când I-am spus să Îşi culeagă toata cinstea.

Acum mă întreb...e cinstea şi onoarea Lui întreagă în ceea ce am azi de oferit? Este roada mea NUMAI pentru El?

Şi spun DA. El este responsabil pentru că am ajuns aici. Datorită Lui nu sunt plină de întinăciune, insecte, paraziţi, buruieni. El a avut grijă să fiu sabotată, curăţată şi udată la timp- toate la timpul lor, la fix după ceasul Lui-, astfel încât să iasă tot ce-i mai bun şi mai frumos. După cum spune şi titlul- Ce am mai bun pentru Cel Atotputernic-, declar şi eu. Ce am mai bun e pentru Stăpân, pentru că din El, prin El şi pentru El le-am avut.

El e Bunul meu cel mai preţios şi Lui vreau să-I închin azi recolta, întreagă şi păzită de cel rău, care ştiu că tânjeşte măcar la 1% din roade, căci ştie că dacă 1% e al lui, Domnul meu nu va mai fi satisfăcut.

Întreagă ai păzit-o până acum, întreagă să o culegi, Stăpâne. Toată-i a Ta.

Toată roada mea, toată eu.

Căci Ţie mă închin nu numai cu ce sunt, cu ce am, cu ce iubesc, cu ce visez, cu ce mă doare. Ţie mă închin şi cu şcoala, cariera şi învăţarea mea.

În orice domeniu aş face ceva, e pentru Tine, care hotărăşti când va fi gata de recoltat. Şi azi e timpul.

Intră, Stăpâne, în grădina ce-Ţi sunt şi desfătează-Te în lucrul mâinilor mele, pe care Tu l-ai binecuvântat. Adună tot!

[...]

Ce am avut de scris despre proba aceasta ce-o mai am, am scris înainte să trec prin ea.

Pentru că acesta este adevărul şi orice ar urma, nu poate invalida această credinţă pe care o am, credinţă care îmi dă neprihănirea prin care sunt întărită.

Aceasta este ce am avut de scris, mărturisit, declarat. De aici înainte, hotărârea Lui va rămâne în picioare. Şi dacă va fi biruinţă, va fi a Lui; dacă nu va fi biruinţă, va fi un pas spre ea.

...

Căci în Tine mă încred că vei fi lângă mine

Şi frică nu-mi va fi!

În Numele Lui, în Numele Domnului oştirilor.....mă duc!

[...]

Au trecut 9 ore. Sunt aici, gata cu ceea ce s-a numit facultate. Nu-i mare lucru...dar a fost şi nu mai este. Decât istorie şi amintire.

Mulţumesc Lui pentru că mă uit inapoi şi tot ce văd pe stratul numit şcoală din grădina acestor 3 ani sunt steaguri de biruinţă fluturate în Numele Lui, care stau şi rămîn mărturie a ceea ce este El, a ceea ce poate El, a ceea ce face El pentru iubiţii Lui răscumpăraţi.

Nu ştiu încă rezultat, dar tot ce contează a fost spus şi trăit deja...cel puţin legat de şcoală. [zâmbesc amar]

Începând de mâine, sunt în vacanţă, oficial şi irevocabil, pentru a mă reface şi pregăti pentru next level.

Să-mi fie de bine, să-I fie spre glorie!

La recitire!

P.S. When all is said and done, I stand up and praise Your name!