Pledoarie pentru odihnă

Astăzi am început ziua cu odihna. Dacă ți se pare ciudat, încearcă, într-o dimineață, să începi ziua în liniştea zorilor, când noaptea îi predă ştafeta zilei, păsările îşi înalță glasurile odihnite. În toată această activitate a mediului înconjurător, să stai tu cu tine şi cu Dumnezeu, e odihnitor! După odihna trupului, aceasta este odihna omului interior.

Dar nu numai despre această odihnă scriu acum, ci despre Odihnă, în general. 

Pentru că am citit o invitație în această dimineață. 

Invitația este aceasta:

"Isus le-a zis: "Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniți-vă puțin." Căci erau mulți care veneau şi se duceau , şi ei n-aveau vreme nici să mănânce." Găsim scris în Marcu, 6:31. 

Domnul Isus i-a chemat pe ucenici la odihnă, vă dați seama? Deci... să te odihneşti nu e rău, nu e ruşine? Nu e păcat?! 

Nu, nu, nu. Şi e chiar necesar. Şi chiar poruncă divină! 

Rămâi cu mine, odihneşte-te câteva minute 🤭

Odihna este importantă. Primul exemplu de odihnă l-a dat chiar Dumnezeu: "şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse."(Geneza 2:2) 

Dumnezeu S-a oprit din creat, S-a oprit din a spune şi S-a dat un pas în spate, S-a uitat la tot ce făcuse, şi toate erau bune. Era mulțumit de "munca" Sa, rezultatul Îl bucura. 

Cât de mult avem de învățat din doar aceste versete! 

Dar mergem mai departe, pentru că Dumnezeu a ridicat odihna la rang de poruncă: "Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințeşti." (Exod 20:8) 

Nu doar să o ții, dar să o umpli de Mine, de prezența Mea, ca să fie sfințită. 

Cum a văzut la Tatăl, aşa a practicat şi Fiul: Domnul Isus Însuşi a avut această disciplină, i-aş putea spune, disciplina odihnei. Deseori apare menționat în Biblie că Se retrăgea singur, la o parte de ceilalți, pentru rugăciune. 

Apoi i-a chemat pe ucenici: "Veniți singuri într-un loc pustiu şi odihniți-vă!"

Avem de învățat sau nu? Este odihna bună? Chiar necesară! 

Ucenicii erau în slujire, îi slujeau pe ceilalți oameni, împreună cu Domnul Isus. Gloate de oameni după ei, mesaje peste mesaje, explicații, rânduirea oamenilor, care cum să ajungă la Învățător... erau prinşi în activitate şi Domnul Isus le-a văzut nevoia de odihnă. 

Nu sta liniştit, în afară de Domnul Isus, nu prea te va chema nimeni la odihnă... nu prea des, cel puțin. Şi nu prea mulți. Tu singur trebuie să te disciplinezi în acest sens. 

Odihna e necesară la perioade constante din timp (noaptea, tot a şaptea zi sunt două feluri de odihnă). 

Avem nevoie să ne odihnim de munca fizică (sau intelectuală, după caz) pe care o ducem pentru întreținerea vieții. Avem nevoie să ne odihnim, să ne oprim din iureşul vieții, pentru că pe lângă întreținerea vieții, mai întreținem şi altele. Trăim într-o lume în care suntem traşi din multe părți, vorbesc şi din perspectiva unui părinte, care aleargă şi cu şi pentru copii. 

Doar stai şi fă o listă, în câte părți alergi într-o săptămână. 

Şi fă şi o listă cu momentele în care te odihneşti. Tu, singur, la o parte. Mai departe analizează tu listele 🙂

Odihna e un principiu valabil pentru toți, şi cine nu îl respectă, va suporta consecințele. 

Dar te invit să te gândeşti la mai mult decât a sta, atunci când te odihneşti. Mai mult decât a adormi cu o carte în mână sau a sta într-un hamac în munți. 

Conform poruncii despre ziua de odihnă, sfințeşte momentul odihnei. 

Combină odihna cu rugăciunea, cu citirea Cuvântului lui Dumnezeu. 

În felul acesta, te reconectezi cu Dumnezeu şi poți medita cum Îi împlineşti Cuvântul în viața ta, te poți gândi la trăirea ta. Te poți da un pas în spate şi să vezi dacă eşti pe drumul pe care îți doreşti să fii. Poți lua decizii noi, poți găsi păcate sau lucruri fără de folos care te consumă degeaba, lucruri de care nu îți poți da seama atunci când eşti mereu grăbit, în mijlocul lor, când eşti oarecum pe pilot automat. Poți planifica noi strategii, pentru a fi mai eficient în ceea ce faci, mai organizat. 

Retragerea are multe beneficii, pauza îți permite să schimbi, să ajustezi, să te recalibrezi, să reporneşti cu mintea mai limpede şi cu forțe proaspete. 

Când te retragi, la o parte, Îl poți auzi mult mai bine pe Dumnezeu, ce mai are să îți spună. 

Sunt persoane între noi care au tendința naturală la analiza, la meditație, la deconectare de tumult... pentru ele este mai uşor. Sau poate sunt perioade din viață în care ne retragem mai uşor şi altele în care este dificil, zice o mamă de trei copii. 🙈

Dar sunt şi persoane care consideră un lucru negativ să te odihneşti, sau pur şi simplu nici nu îl iau în considerare. Poate nu ştiu că odihna este poruncă divină şi odihna cu rugăciune este exemplul Mântuitorului nostru...

Haideți să le spunem şi lor, şi cu toții să muncim mai cu spor şi drag în orice domeniu, dacă acceptăm invitația Domnului Isus şi dacă respectăm porunca lui Dumnezeu: să ne disciplinăm să ne odihnim constant şi să chemăm în odihna noastră prezența lui Dumnezeu. 

Simetrie şi detaliu. Dumnezeu.

Ai observat vreodată că pe lângă toate însuşirile Lui, Dumnezeu este şi un Dumnezeu al simetriei? 
A doua jumătate a cărţii Exod, cuprinzând legile şi îndrumările lui Dumnezeu către Moise cu privire la cum să fie făcut Cortul Întâlnirii, scoate foarte frumos în evidenţă acest lucru. În aceeaşi bucată de carte se observă şi faptul că Dumnezeu este un Dumnezeu al detaliului, atunci când vine vorba de Locul Sfânt. Şi pentru că Loc Sfânt, Cort al Întâlnirii suntem şi noi doriţi a fi, în detaliu, viaţa noastră trebuie să fie aliniată îndrumărilor, plăcerii şi desfătării Sale. 
În mare, poate viaţa mea arată bine. Poate e curată, ordonată, organizată. Dar în detaliu? Dacă aş privi cu lupa Duhului Sfânt, ce aş vedea? Aceasta este ceea ce vede Dumnezeu în permanenţă. 


Şi acum, îmi îndrept atenţia înspre simetrie. Ce mă învaţă ea despre Dumnezeul meu? 


SIMETRÍE, simetrii, s. f. 1. Proprietate a unui ansamblu spațial de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente și de a prezenta, pe această bază, anumite regularități; proporționalitate, concordanță, armonie între părțile unui tot, între elementele unui ansamblu etc.; distribuție egală, regulată, armonioasă a părților unui tot, a elementelor unui ansamblu; corespondență exactă (ca formă, poziție etc.) între părțile (opuse ale) unui tot. 2. Spec. Proprietate a două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite de a fi așezate la aceeași distanță de un plan, de o dreaptă sau de un punct; proprietate corespunzătoare a două figuri geometrice; proprietate a două figuri geometrice de a se suprapune exact. – Din lat. symmetria, fr. symétrie. 


Elemente reciproc corespondente- în Dumnezeu şi în planul Lui toate sunt în legatură una cu cealaltă, unul cu celălalt. Nimic nu se dă înapoi atunci când Dumnezeu vorbeşte, când Dumnezeu plănuieşte. Toate se ordonează la Cuvântul Lui. 


Prezintă anumite regularităţi- acesta este un lucru important, pentru că, deşi este un Dumnezeu imprevizibil, toate au un sens şi ce a mai fost va mai fi şi patternurile prin care lucrează, în esenţă, la bază, sunt aceleaşi, deşi noi nu ne dăm seama. De aceea, ca să ştii, cercetează regularităţile! 


Proporţionalitate, concordanţă, armonie între părţile unui tot- niciodată nu s-a dezis de ceva ce a afirmat, niciodată nu s-a contrazis pe Sine Însuşi. El este Armonizatorul şi noi, care Îl avem pe El în centru, suntem armonizaţi în El. 


Doar câteva descrieri am aprofundat. 


În detaliu, fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi şi să se uite în oglinda Cuvântului şi să observe: cât din Dumnezeu se reflectă în el?