Mi-e doooor.

"ah. nici un rod nu mi'e destul  
il vreau si'n alte chipuri  
iubire-as vrea, pierzare, jar, 
cum voi simti odata moartea. "


- dorinta neistovita a artistului  de a cuprinde totul in experienta unica a iubirii- 


Primul vers subliniaza starea de dorinta a artistului a mai mult si mai mult din ceea ce se poate numi experienta iubirii. Rodurile despre care vorbeste pot fi de orice natura: emotionala poate, sau creativa. Fiind artist, nu se multumeste a primi dintr-o relatie de dragoste ceea ce s-ar multumi majoritatea oamenilor. Cu cat patrunde mai adanc sensuri si experiente sufletesti, cu atat se simte mai atras spre mai departe. E ca o dependenta de o substanta, cand, pentru a te simti implinit, ai nevoie de mai mult decat ultima oara; are nevoie de sensuri si experiente , sentimente si stari de fiecare data mai abstracte si mai greu de patruns, iar pana la urma, imposibil. Aceste fortari si presiuni sunt exprimate foarte bine in versul al treilea: "iubire-as vrea, pierzare, jar". Pierderea de sine, pentru a se regasi in iubire ajunge si ea neimplinitoare si urmeaza jarul: sacrificiul, arderea, daruirea de sine in mod intentionat. Daca inainte sinele palea din intamplare, prin pierdere , in jar il vedem mai adanc si mai maret, daruit in mod intentionat, cu toata durerea ce o implica. Ultimul vers arata apogeul dorit- a pierde, dar, totodata a cuprinde totul prin iubire, dar asemanata cu moartea. Numai moartea e sublima, numai ea e radicala, numai ea aduce transformari in mod complet. Asa s-ar dori pierdut si regasit in iubire, lucru care, ca si moartea, l-ar duce la un alt nivel al vietii, mai adanc, mai real chiar, mai supraomenesc. 




26 mai 2010, 10:30- 10:40 PM, pentru Doris


Eliza: m-am istovit aici scriind si nici macar nu ma doare 
Doris: da' nu ti'o placut sa scrii?
Eliza Stefu: ei nu 
Eliza Stefu: de aia m-am istovit
Eliza Stefu: eu nu ma istovesc in ceva ce nu imi face placere si nu imi aduce satisfactie
Eliza Stefu: ;)



Am pus-o aici asa cum a fost creata. Fara niciun fel de corectura, fara diacritice. Pentru ca am scris-o dintr-o suflare si asa o si postez. 

Autenticitate peste tot

Nu ştiu dacă te-ai gândit vreodată la asta, dar pe mine tocmai m-a "lovit" un gând. Un gând legat de ceva ce avem fiecare, ceva fără de care nu putem trăi într-o societate, ceva care uneori construim fără să ne dăm seama: relaţii.

Un gând despre relaţii.

Nu încep cu descrierea vârfului săgeţii care mi-a adus ideea şi care m-a străpuns.

Încep cu ultima poruncă din Lege, din Legea scrisă de Însuşi Dumnezeu:

Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău. (Exod 20 :17)

Ai dorit vreodată o relaţie în care nu ai fost parte? Ai visat vreodată cum să fie o relaţie? Te-ai inspirat vreodată în vreuna din relaţiile tale din cărţi, filme, viaţa celor din jurul tău? Dacă da, ai poftit o relaţie. Ţi-ai dorit ca ceva ce nu îţi aparţine şi poate nu a fost menit să îţi aparţină, să fie al tău. Să fii parte dintr-o "aşa frumoasă" relaţie: chiar dacă e vorba de relaţia vreunui personaj de film cu profesorii săi, de relaţia dintre doi cei mai buni prieteni prezentată într-un mod ideal (ireal deci), de relaţia dintre nişte părinţi şi copiii lor, de relaţia dintre doi anume îndrăgostiţi sau de relaţia vreunui sublim geniu cu lumea din jurul lui şi cu lumea dinăuntrul lui. Şi exemplele ar putea continua la nesfârşit, dar cred că ai prins esenţa: ai văzut/citit/auzit despre o anumită relaţie şi ţi-ai dorit ca şi tu, cu personajul corespondent din viaţa ta, să aveţi aşa o relaţie- să fie aşa, să semene cu a lor. Şi nu mă refer la faptul că ne dorim ca relaţiile noastre să fie bazate pe încredere, respect, dragoste necondiţionată, înţelegere şi întâmpinarea de către fiecare a nevoilor celuilalt. Nu despre "pe ce ne construim relaţiile" vorbesc, ci despre felul cum le construim, cu ce scop şi cu ce/cine să semene.

Cum am ajuns să mă gândesc la acest lucru? Am fost acolo, am căzut în această greşeală- sau păcat, dacă vrei. Mi-am dorit să fie şi într-o relaţie a mea aşa ca la ei. Sau, mai corect : dinainte să fie cazul de acest gen de relaţie la mine, mi-am dorit-o aşa. Şi am selectat dintre persoanele cu care puteam construi relaţia aceasta, în funcţie de cum era corespondentul în relatia cealaltă. Nu mi-am trăit viaţa mea, am căutat să devin parte dintr- o copie a relaţiei lor. Eram în căutarea unui ideal, pentru că se ştie că deşi iarba din curtea vecinului pare mai verde, dacă arunci o privire mai atentă, vei descoperi că este, de fapt, gazon artificial. Aşteptam o persoană care să se potrivească în schema mea de relaţie, aşa cum o aveam formată. În loc să mă bucur că pot construi cu fiecare persoană o relaţie ieşită din scheme, originală, autentică.

Aici am vrut să ajung: autenticitate. Aşa cum Dumnezeu ne-a creat pe fiecare dintre noi unic şi special, relaţiile noastre sunt intenţionate a fi aşa : originale şi nemaiîntâlnite. Fiecare suntem unic şi nu voi putea niciodată să construiesc o relaţie- repet, orice relaţie- dupa reţeta altora. Pentru că ingredientele nu sunt aceleaşi, scopul nu este acelaşi, contextele nu sunt nici pe departe la fel.

Mulţi oameni, şi mai multe relaţii. Câte familii, atâtea "reţete". Câte cupluri, atâtea poveşti. Nu putem "remixa" nimic. Toate sunt noi şi noi suntem responsabili de cum le administrăm, cum le investim, spre ce le îndreptăm, cui le dedicăm.

Putem încerca, bineînţeles, să "ne inspirăm" din curtea vecinilor. Dar ştii ce se va întâmpla? Acelaşi lucru care se întâmplă când te compari cu altcineva, când încerci să te asemeni cu cineva, când încerci să îţi fabrici măşti care să semene cu idealuri: frustrarea şi nemulţumirea nu vor întârzia să apară.

Aşa mi-am dat seama şi asa am ajuns la gândul acesta, aşa mi l-a adus Dumnezeu: prin frustarea pe care am simţit-o. Era să dau cu piciorul unei mingi, pentru că nu se potrivea în terenul pe care aşa frumos mi l-am construit mental. Dar Dumnezeu vorbeşte şi cine vrea, se lasă învăţat de El. Am distrus - nu uşor- terenul acesta imaginar, schema aceasta mentală. Lucrurile, în mod corect, trebuie să înceapă cu mingea. Să laşi mingea să îşi aleagă terenul şi nu să alegi mingea în funcţie de teren. Asta poate părea amuzant- foarte, de fapt. Dar ilustrează foarte bine ideea şi gândul pe care cred că ar trebui să îl cercetăm fiecare, uitându-ne înapoi în viaţa noastră.

Câtă spontaneitate pierdută, câte idei eşuate, câte sentimente irosite, câtă bunătate nearătată, câtă dragoste neinvestită, câte lucruri nefăcute- pentru că am privit cu jind la relaţiile altora şi am visat la "relaţia perfectă". Câtă personalitate ascunsă, câtă frumuseţe nenăscută a rămas, pentru că nu ne-am bucurat de ceea ce şi pe cine am avut în jurul nostru, construind relaţii autentice, în loc să visăm la ceea ce citim în cărţi, vedem în filme sau plăsmuieşte imaginaţia noastră, care tinde să fie mereu în căutarea "fericirii cu orice preţ".

Dumnezeu să ne dea înţelepciune- în iniţierea relaţiilor, în scopurile pe care le avem, în continuarea acelor relaţii pe care le avem de când am început a exista, în terminarea acelora care au timp limitat de existenţă. Şi scopul nostru suprem în fiecare dintre ele să nu fie să fim fericiţi şi să ne simţim bine, ci să fie cinstirea Lui şi onorarea Numelui Său. Iar steagul biruinţei va flutura măreţ peste noi şi peste toate relaţiile pe care le avem, ca o aducere-aminte a promisiunii: Îl voi cinsti pe cel care Mă cinsteşte (1 Samuel 2 :30).

Analiza asupra vietii

Cum ai descrie viata crestina pe pamant?

8 iulie- data primirii acestei teme.
Azi e 24 iulie. Multe zile scurse.
Am avut in minte tot timpul tema. Dar nu am vrut sa scriu doar ca pe o datorie, doar ca sa imi indeplinesc sarcina. Vreau sa fie mai mult decat o pagina umpluta cu litere. Vreau sa fie o viata, un Cuvant, o traire.

...Si cum as putea sa ma refer la o viata crestina pe pamant, fara sa ma refer la altceva decat la ceea ce traiesc? Cum as putea scrie ceva ce nu traiesc? De aceea m-am autoobservat si autoanalizat, in timpul scurs de atunci, in ultimele lupte.
Pentru ca, da! O prima caracteristica a vietii crestine este, dupa cum vad eu, aceea ca este o lupta.
O lupta pentru integritate, pentru curatie, pentru adevar trait si dragoste infaptuita. O lupta permanenta cu tine si cu forte invizvibile, dar simtibile. O lupta ce te poate stoarce de puteri, dar o lupta pentru care ai asigurate niste arme puternice.

Unul din moto-urile mele este: Traieste in lumina! Mai cred ca o viata crestina, de copil al lui Dumnezeu, este o viata traita in lumina.
Ce inteleg prin asta? Mi-a zis cineva ieri: "Nu face nimic de care ti-ar fi rusine sa apari la televizor". Asta e. Nu face nimic ce te-ar rusina in fata oamenilor, in fata vreunui om. Ai grija la cele ce te-ar putea rusina in fata lui Dumnezeu.
De multe ori m-am gandit, nestiind daca e bine sau nu sa ma comport intr-un anumit fel intre tineri, de exemplu:"Acest comportament l-as putea avea; l-as avea, daca ar fi aici mami sau tati?" Si de multe ori am spus tot eu:"Nu, n-as putea sa fac asa daca ei ar fi aici." Respect, rusine, constiinta autoritatii. De multe ori ne gandim: "Eu sunt in Har, Domnul m-a iertat deja; asta nu ma face un lepadat de Cristos, pentru ca nu faptele mele imi aduc salvarea." Si avand acest gand, aceasta incredintare, ca paravan, nu facem bine ce facem. De aceea este bine sa avem constiinta ca sunt unii oameni pusi in viata noastra carora trebuie sa le acordam respectul, ascultarea, supunerea noastra.
Cred ca gandul la mami si la tati de multe m-a ferit in vremea tineretii mele. In lumina. Faptele noastre sa poata fi cunoscute de toti oamenii, fara ca acest lucru sa ne aduca prejudicii. Doua caracteristici pana acum: lupta, lumina. A treia? O banuiesc pe fuga.

Mai ales ca tanar/a, cum sa te comporti dupa placul Domnului? Toti isi urmeaza incredintarea ce o au, toti respecta limitele ce cred ca le sunt puse personal. Ma intreb doar: nu or fi aceleasi limite pentru fiecare copil al Domnului? Si acum probabil stiti deja ca vorbesc despre relatiile baiat-fata. Cred ca acest domeniu este ca o piatra de capatai in viata fiecaruia dintre noi, la momentul dat.
Nu fac referiri la nimeni decat la mine.
Viata crestina traita, nu doar vorbita, a unui tanar, este o lupta, ce trebuie dusa in lumina, lupta castigata de foarte multe ori...prin fuga!

"Fugi de poftele tineretii", rasuna si azi indemnul destoinicului frate Pavel, si pentru noi, tinerii secolelor peste XX. Ce inteleg prin pofte? Care pofte? Care pofte...as enumera flirtul, dorinta, placerea. Dorinta de a nu fi singur in asteptarea ajutorului potrivit. Placerea de a te simti apreciat, dorit, interesant, placut. Chiar dorinta de apropiere fizica si chiar psihica de vreun dragut si stimabil semen, sub diferite motive.
Am in minte un proaspat exemplu de fuga. Fuga de aceasta placere, din intuneric, departe. In mediu securizant, crestin, in relatii sanatoase de prietenie si fraternitate. Da, se pot intampla si acolo. Am ales sa fug, chiar daca prin asta am pierdut multe si am castigat singuratate. Am fugit, dar am gasit pacea, linistea, impacarea, incredintarea ca a fost cea mai buna alegere. Este greu sa pierzi, poate , prieteni buni, pentru ca fugi, te retragi si esti inteles gresit. Ei nu puteau pricepe in acel moment ca doreai pentru ei ce este mai bun si ca ii doreai curati si neintinati, asa cum te vroiai si pe tine. Dar a venit momentul cand au inteles. Si ti-au multumit ca atunci ai fugit sau ai spus NU.
Sunt lucruri cu care ne confruntam toti. E, uneori, pe langa greu, si neplacut- sa lupti, sa stai in lumina, sa fugi de pofte. Dar asta este viata crestina- Lupta, Lumina, Fuga. Daca nu traiesti in lumina, cum ai putea fi tu o lumina pentru cei din intuneric?

Trei cuvinte cheie. Ele cuprind multe, gandeste-te doar ce si cate altele cuprind si presupun fiecare. Acestea sunt comportamente , reusite. Si au in spate sustinatorii, armele ce n-au fost date pentru a iesi biruitori in toate. Viata crestina este o viata complexa, centrata pe cei din jur, pe iubire si slujire neconditionata, centrata pe cruce si cu ochii tinta la Isus.
Cel ce traieste viata dupa placul lui Dumnezeu are la indemana o serie de arme pentru a iesi biruitor. Acestea ne stau la dispozitie, tot ce avem de facut este sa credem ca folosindu-le, biruim.
Ele sunt: rugaciunea, Cuvantul scris al lui Dumnezeu si postul. Aceasta puternica arma pe care nu suntem de multe ori in putere de a o folosi. Toate acestea ne-au fost puse la indemana , trebuie doar sa le punem in functiune. Si, lasandu-ne invatati si condusi de Duhul Sfant, sa traim in voia lui Dumnezeu, in placerea Lui, recunoscandu-i suveranitatea si fiind recunscatori pentru ea.

Doamne, da-ne intelepciune, putere si iubire pentru a trai o viata placuta Tie. Sa fim tineri si tinere dupa inima Ta, liberi de oameni si pamantesc, gata de zbor si activi in lucrarea Ta. S afim o sare cu gust , constienti ca influenta noastra ajunge pana departe si ca Numele Tau este sau nu este proslavit prin viata noastra.

Inainte si Dupa...cruce

...am primit o tema in seara asta. Stie Domnul ce-mi trebuie si imi da:)

"Ce inseamna crucea pentru tine?"

O sa incep cu asta, exact ce mi s-a strecurat prin mine de cateva minute, de cand imi pare rau....ca de multe ori, fara sa vreau, fara sa stiu, "virtutile se pierd in interese, precum fluviile in mari".
Doare sa stii ca fara sa stii, tu esti acela care ai nascut o lacrima in ochii celui din fatza ta sau din spatele tau, depinde unde l-ai lasat. Doare sa stii ca un ochi e trist pentru ca tu nu stii.
Doare sa te gandesti la cruce.
Doare sa-ti amintesti ca tu esti...doare sa ma gandesc ca eu sunt motivul crucii si ca sunt un motiv neimplinit, desi crucea a implinit Iubirea. Si doare sa vad ca eu nu. Eu nu o implinesc si nu o traiesc.

N-am meritat si nu o voi merita vreodata. Dar asta-i Dragostea.

Ce inseamna crucea pentru mine...

Crucea determina o delimitare. Un inainte si un dupa. Nu temporal, nu spatial.
Un inainte si dupa ce inglobeaza vise, atitudini, temeri si curaj, priviri si istorii.

Inainte si dupa crucea pusa ca centru al vietii. Inainte si dupa crucea traita si inteleasa, mai mult decat contemplata.

Crucea, acest obiect al torturii, spun unii...
Crucea, aceasta implinire a Dragostei, o consider.
Crucea, acest manual de iubire, materialul cel mai practic al Celui mai bun Didact in materie.
Crucea, acest model de viata, purtat in inima fiecaruia ce tanjeste dupa ce-i lipseste...
Crucea.

Sa o traiesc, si nu sa scriu despre ea, este scopul. Sa o port si sa-L dau jos de pe ea pe Isus, sa-L las sa fie viu in pagina mea si in trairea mea. Eu sa stau pe ea, pe acest instrument al pacii intre om si Dumnezeu, pe ea, prin care viata mea a fost transfromata intr-un mare PLUS.

Crucea inseamna moarte sigura.
Dar pentru mine, acceptarea jertfei de la cruce inseamna viata sigura si in siguranta.
Legatura intre cer si pamant, crucea ma leaga de Cer.
La cruce mi s-au deschis ochii si mi-am vazut nimicnicia si goliciunea. La cruce, sub ea, mi s-a desenat zambetul nepieritor, la cruce am invatat si inca invat cum sa parcurg drumul spre Casa.
La cruce plang si-mi pare rau, acolo ma caiesc si acolo ma pocaiesc; la picioarele zdrobite...
Acolo lacrimile mele devin utile si dorurile mele sfinte.
La umbra crucii simt Bratele care ma iarta si ma intaresc. Acolo gasesc odihna si pacea de care vrea sa ma fure lumea asta rea. Acolo visele mele prind viata si acolo mor altele. Acolo prind culoare si dispare paloarea.
La cruce invat sa pretuiesc Harul si invat sa traiesc prin el.

La cruce ...unde nu ar fi nimic daca nu ar fi Isus. El face totul acolo, prin el prinde ea valoare. Acolo, unde EL a aplicat Invatatura, unde a implinit scopul si unde a infaptuit Cuvantul.
Acolo incep si eu, luand exemplul.
Acolo devin altfel, in El.

Nu mai vreau sa o departez de centrul vietii mele. Vreau sa o pastrez netaiata si intreaga, asa cum este si iubirea Lui pentru mine, chiar daca nu o merit.

Asa sa fac. Sa traiesc vindecata de pacat si de lume, sa traiesc bolnava de Cristos. AMIN









You're my Healer

You hold my every moment
You calm my raging seas
You walk with me through fire
And heal all my disease

I trust in You
I trust in You

I believe You're my Healer
I believe You are all I need
I believe You're my Portion
I believe You're more than enough for me
Jesus You're all I need

My Healer, You're my Healer

Nothing is impossible for You
Nothing is impossible for You
Nothing is impossible for You
You hold my world in Your hands