Pledoarie pentru odihnă

Astăzi am început ziua cu odihna. Dacă ți se pare ciudat, încearcă, într-o dimineață, să începi ziua în liniştea zorilor, când noaptea îi predă ştafeta zilei, păsările îşi înalță glasurile odihnite. În toată această activitate a mediului înconjurător, să stai tu cu tine şi cu Dumnezeu, e odihnitor! După odihna trupului, aceasta este odihna omului interior.

Dar nu numai despre această odihnă scriu acum, ci despre Odihnă, în general. 

Pentru că am citit o invitație în această dimineață. 

Invitația este aceasta:

"Isus le-a zis: "Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniți-vă puțin." Căci erau mulți care veneau şi se duceau , şi ei n-aveau vreme nici să mănânce." Găsim scris în Marcu, 6:31. 

Domnul Isus i-a chemat pe ucenici la odihnă, vă dați seama? Deci... să te odihneşti nu e rău, nu e ruşine? Nu e păcat?! 

Nu, nu, nu. Şi e chiar necesar. Şi chiar poruncă divină! 

Rămâi cu mine, odihneşte-te câteva minute 🤭

Odihna este importantă. Primul exemplu de odihnă l-a dat chiar Dumnezeu: "şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse."(Geneza 2:2) 

Dumnezeu S-a oprit din creat, S-a oprit din a spune şi S-a dat un pas în spate, S-a uitat la tot ce făcuse, şi toate erau bune. Era mulțumit de "munca" Sa, rezultatul Îl bucura. 

Cât de mult avem de învățat din doar aceste versete! 

Dar mergem mai departe, pentru că Dumnezeu a ridicat odihna la rang de poruncă: "Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințeşti." (Exod 20:8) 

Nu doar să o ții, dar să o umpli de Mine, de prezența Mea, ca să fie sfințită. 

Cum a văzut la Tatăl, aşa a practicat şi Fiul: Domnul Isus Însuşi a avut această disciplină, i-aş putea spune, disciplina odihnei. Deseori apare menționat în Biblie că Se retrăgea singur, la o parte de ceilalți, pentru rugăciune. 

Apoi i-a chemat pe ucenici: "Veniți singuri într-un loc pustiu şi odihniți-vă!"

Avem de învățat sau nu? Este odihna bună? Chiar necesară! 

Ucenicii erau în slujire, îi slujeau pe ceilalți oameni, împreună cu Domnul Isus. Gloate de oameni după ei, mesaje peste mesaje, explicații, rânduirea oamenilor, care cum să ajungă la Învățător... erau prinşi în activitate şi Domnul Isus le-a văzut nevoia de odihnă. 

Nu sta liniştit, în afară de Domnul Isus, nu prea te va chema nimeni la odihnă... nu prea des, cel puțin. Şi nu prea mulți. Tu singur trebuie să te disciplinezi în acest sens. 

Odihna e necesară la perioade constante din timp (noaptea, tot a şaptea zi sunt două feluri de odihnă). 

Avem nevoie să ne odihnim de munca fizică (sau intelectuală, după caz) pe care o ducem pentru întreținerea vieții. Avem nevoie să ne odihnim, să ne oprim din iureşul vieții, pentru că pe lângă întreținerea vieții, mai întreținem şi altele. Trăim într-o lume în care suntem traşi din multe părți, vorbesc şi din perspectiva unui părinte, care aleargă şi cu şi pentru copii. 

Doar stai şi fă o listă, în câte părți alergi într-o săptămână. 

Şi fă şi o listă cu momentele în care te odihneşti. Tu, singur, la o parte. Mai departe analizează tu listele 🙂

Odihna e un principiu valabil pentru toți, şi cine nu îl respectă, va suporta consecințele. 

Dar te invit să te gândeşti la mai mult decât a sta, atunci când te odihneşti. Mai mult decât a adormi cu o carte în mână sau a sta într-un hamac în munți. 

Conform poruncii despre ziua de odihnă, sfințeşte momentul odihnei. 

Combină odihna cu rugăciunea, cu citirea Cuvântului lui Dumnezeu. 

În felul acesta, te reconectezi cu Dumnezeu şi poți medita cum Îi împlineşti Cuvântul în viața ta, te poți gândi la trăirea ta. Te poți da un pas în spate şi să vezi dacă eşti pe drumul pe care îți doreşti să fii. Poți lua decizii noi, poți găsi păcate sau lucruri fără de folos care te consumă degeaba, lucruri de care nu îți poți da seama atunci când eşti mereu grăbit, în mijlocul lor, când eşti oarecum pe pilot automat. Poți planifica noi strategii, pentru a fi mai eficient în ceea ce faci, mai organizat. 

Retragerea are multe beneficii, pauza îți permite să schimbi, să ajustezi, să te recalibrezi, să reporneşti cu mintea mai limpede şi cu forțe proaspete. 

Când te retragi, la o parte, Îl poți auzi mult mai bine pe Dumnezeu, ce mai are să îți spună. 

Sunt persoane între noi care au tendința naturală la analiza, la meditație, la deconectare de tumult... pentru ele este mai uşor. Sau poate sunt perioade din viață în care ne retragem mai uşor şi altele în care este dificil, zice o mamă de trei copii. 🙈

Dar sunt şi persoane care consideră un lucru negativ să te odihneşti, sau pur şi simplu nici nu îl iau în considerare. Poate nu ştiu că odihna este poruncă divină şi odihna cu rugăciune este exemplul Mântuitorului nostru...

Haideți să le spunem şi lor, şi cu toții să muncim mai cu spor şi drag în orice domeniu, dacă acceptăm invitația Domnului Isus şi dacă respectăm porunca lui Dumnezeu: să ne disciplinăm să ne odihnim constant şi să chemăm în odihna noastră prezența lui Dumnezeu. 

Prinţul prinţilor

Acum doi ani am primit un printz la care mă bucuram să mă uit. Era un om de zapadă numit Printz. Acum un an tot un prinţ, mai din carne şi oase era pe drum. Mă bucuram şi de el şi încă. Dar este un Prinţ incomparabil, de neînlocuit, de care mă bucur dintotdeauna că este şi că S-a născut pentru ca şi eu să pot trăi. E Prinţul prinţilor, e Regele regilor, e Domnul meu şi în felul meu, în inima mea, în ascunsul meu, Îl sărbătoresc şi mă închin. Adânc, sincer, pe deplin. Prinţul păcii mele, Prinţul vieţii, al morţii, dar mai ales al veşniciei mele. Da, inima mea se bucură în El şi faţa mea se desfată în lumina Sfinţeniei Lui. Pentru că prin El, pot fi şi eu! 
Trăiască Prinţul, Fiul Celui Preaînalt! 

Lasă-te înviat!

de la Matei inspiratie....(18:1-7)

Când Dumnezeu intervine, toate lucrurile se schimbă: gri-ul mormântului devine lumină strălucitoare; lacrimile se transformă în uimire; durerea este preschimbată şi trimite la acţiune; tăria celor răi se transformă în frică şi tremur. Dar cei care Îl caută pe Isus cu interes şi dorinţă arzătoare, mai presus decât orice, nu trebuie să se teamă, ci să îndrăznească a privi, să vadă Adevărul , apoi să meargă să-L vestească tuturor.

Dacă Dumnezeu a tăcut ieri, tace azi şi va tăcea mâine poate, nu înseamnă că va tăcea veşnic. Pregăteşte-te să Îl asculţi, fii gata pentru acea clipa, căci totul se va schimba.

Inima noastra seamănă cu mormântul lui Isus. E bine pazită de solii "păcii", de păzitorii "liniştii", puşi în slujbă la intrarea inimii noastre de către duhul lumii.

Avem impresia că Domnul Isus este inăuntru, stând liniştit, lăsându-Se păzit de vreo formă, de măşti, de lucru trecător. Dar se prea poate ca El să nu mai fie de mult acolo. Şi ţinem sub pază o inimă goală....Ostaşii păzesc inima, o păstrează în linişte, pe care ne-o dorim. Nu avem nevoie de confruntări, nu ne dorim tulburări...Numai să avem grijă să nu constatăm în final că inima-i doar un mormânt liniştit şi gol. Un mormânt în care-i ingropată conştiinţa noastră, sedată cu calmantele pentru "pace": o conştiinţă ameţită, surdă, slabă, care nu are puterea de a striga şi de a ne opri din drumul greşit pe care suntem.

Constatarea nu-i suficientă. "Hristos a înviat" n-ajunge: "Duceţi-vă repede de spuneţi!" Mai e nevoie şi de ascultarea poruncii şi de împlinirea ei. Mergi mai departe, depăşeşte nivele, trezeşte-ţi conştiinţa, eliberează-te de tine însuţi, lasă-te înviat şi tu, apoi umple-te de ascultarea de Cuvânt şi de Duhul Sfânt.

Ce facem când lumina Lui strălucitoare ne iasă în cale, ne invadează viaţa? Avem curajul şi dorinţa să rămânem cu El - faţă în faţă, să ne lăsăm descoperiţi în chiar faţa noastră şi să fim preschimbaţi de slava Lui? Sau vom fi ca ostaşii de la gura mormântului, înlemnind de frică şi rămânând ca morţi , apoi vom fugi cât ne ţin puterile înapoi în siguranţa mincinoasă a întunericului în care eram învăţaţi, acolo unde nimeni şi mai ales ochii noştri nu pot vedea adevărul despre noi?

Cristos a înviat! Lasă-te şi tu, mortule, trezit din somnu-ţi rece, lasă-te ridicat la viaţă plină de lumina încălzitoare pentru tine şi pentru cei din jurul tău, viaţă din viaţa Lui, Biruitorul!

[...]

Şi de-atuncea, niciodată

Un ciocan şi-o nicovală

Nu mai pot a ţine-n groapă

Pe-un oştean de-al lui Cristos!

O moarte ce a adus viaţa

Comemorăm. Ne amintim. Încercăm transpuneri în mijlocul evenimentelor. Reuşim cu mai mult sau mai puţin succes. Mă gândesc:

Stânca cea tare, cântată şi proclamată de oamenii vechimii a ales să devină ţărână. Câtă tărie a fost necesară. Numai El ar fi putut să o facă. Nimeni altul nu a răspuns întrebării: "Cine va merge pentru noi?" Doar Stânca tare , cea mai tare S-a putut lăsa zdrobită, S-a lăsat părăsită.

Moartea Lui - jertfa supremă, care era singura care putea înghiţi mânia lui Dumnezeu născută din păcatul întregii omeniri, de la Creaţie şi până la ultima secundă. El, singurul care a putut satisface neprihănirea, prin vărsare de sânge, aducând iertarea asupra neamului omenesc.

Jertfa Lui - ultima, neinfinit mai valoroasă decât tot sistemul de jertfe practicat de poporul evreu, mai valoroasă atât prin consistenţa ei, cât şi prin răsfrângerea ei asupra întregii omeniri; nelimitată în timp, nelimitată la poporul ales. Unică şi desăvârşită. Una pentru totdeauna, una pentru toţi.

Prin moartea Lui a fost semnat legământul de pace de către Dumnezeu cu oricine va crede şi va trăi conform credinţei.

Stânca- zdrobită, ocărâtă, terminată. Părăsit de Cerul întreg, umilit şi dispreţuit de oameni, Isus. El, Prinţul Cerului. El, chiar Creatorul omului. Trecut prin chinuri de nedescris pe pământ, apoi coborât în locuinţa morţilor? Ce să caute El , neprihănirea, în domnia lui Satan?

Dar pentru că era Dumnezeu, nu putea să rămână în acea stare. Omenirea avea nevoie de şi mai mult, pentru că fără Isus, cum şi-ar fi respectat responsabilităţile din Legământ? Omenirea , după iertare, după încheierea socotelilor cu păcatul, avea nevoie de un nou început. Avea nevoie de viziune şi speranţă pentru viitor. Nu se termină totul când eşti iertat. Trebuie să mergi mai departe. Dumnezeu, mai mult ca oricine, ştia acest lucru. Dumnezeu, mai mult ca oricine, L-a vrut în viaţă, L-a vrut alături de El, pentru ca să fie întregita Sfânta Treime.

A înviat! Prin învierea Lui a adus un suflu nou, speranţă, nădejde, a adus împăcarea, a făcut să dispară teama de moarte, Şi-a redovedit valoarea şi natura dumnezeiască.

Nu numai că a fost destul de tare încât S-a lăsat jertfit, dar a fost atât de tare încât dupa aceea, S-a ridicat din mormânt. A învins forţele duşmane, a biruit moartea, S-a proclamat Domnul Adevărului, al Vieţii şi al Speranţei. Ucenicii au prins iarăşi chef de viaţă, puterile le-au fost reînnoite, speranţa a reînceput să lumineze pentru ei. Lumina i-a inundat, după două zile petrecute în întunericul deznădejdii.

Omenirea a fost iertată şi împăcată cu Dumnezeu prin moartea lui Isus, dar a primit puterea de a privi în sus, de a merge mai departe, în Numele Lui, prin învierea Lui.

Nu sunt de ajuns cuvintele şi nici noi nu putem înţelege pe deplin tot ce s-a întâmplat în acele zile şi toate implicaţiile fiecărui eveniment, fiecărui detaliu, fiecărei lacrimi curse din ochii Domnului Isus; nu ne putem imagina durerea Cerului şi doliul prietenilor Lui. Dar astăzi trăim cu adevărat o viaţă nouă care are sens şi valoare doar privită şi trăită prin prisma a ceea ce s-a întâmplat la Golgota şi dincolo de mormânt.

Astăzi putem privi spre cer pe deplin încredinţaţi că oricând L-am putea zări pe Mirele care vine să Îşi ia Mireasa în Împărăţia pregătită!

NU îngrijorării

Luca 12:22-34

Arunc asupra Ta îngrijorarea mea;
Să nu mă mai gândesc la ce nu pot schimba.

O dată Te-ai jertfit şi mi-ai dat pacea Ta
Povara mea s-a stins, prin învierea ta.

Şi-acum la Tine vin- să caut Faţa Ta,
Vreau ca-n viaţa mea să strălucească Ea.

Şi-ntâi împărăţia vreau a căuta-
Ea-i veşnicia mea, o ştiu şi cânt aşa.

Glorioasa zi!

Glorioasă zi. Este orice zi pe care El o umple cu prezenţa Sa.
Glorioasă zi este orice clipă petrecută în El.

Cum va fi fost atunci ziua când ei au crezut că Îl pierduseră pentru totdeauna? Speranţa lor, prietenul lor, Învăţătorul lor. Chinuit. Mort. Îngropat. Nădejdea lor moartă. Aşa au crezut două zile.
Zile îndoliate, cele mai negre din viaţa lor. Cele mai negre din istoria omenirii. Cele mai goale, pustii, negre şi deznădăjduite. Pentru pământ şi pentru cer.
Două zile. [Acele zile, dar şi toate zilele fără Isus. Aşa sunt. Până când ziua Învierii Lui a venit şi pentru mine, şi vine şi pentru tine.]
Până a treia zi. Când începeau să caute să se mângâie, să îndeplinească ritualurile...au avut parte de ceea ce nu trebuia să fie surpriză, pentru că au fost avertizaţi! Dar au uitat. Au uitat să mai creadă în cuvintele Lui. Au uitat puterea şi acurateţea Cuvântului care vestise că a treia zi va birui lupta cu moartea.
"Căci tot nu pricepeau că , după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi." Ioan 20: 9
Va birui mormântul, va birui totul!
Aşa că au fost surprinşi. Nu le-a venit să creadă. Când nu L-au mai găsit printre cei morţi...
Dar solii erau acolo. Vestitorii Învierii! Vestitorii bucuriei şi ai Vieţii!
"Nu vă temeţi, căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. " Matei 28:5-6
"După cum zisese. "
De acum veţi crede tot ce a spus? De acum veţi mai uita vreun cuvânt de-al Lui, când ştiţi că tot ce a spus se va împlini exact?
Ei , ele poate că nu au mai uitat.
Dar eu, dar tu? Vom mai uita?
După cum a zis, mai este o sărbătoare gata să se împlinească:
Sărbătoarea când va reveni. Cu scopul împlinirii fericirii noastre şi visului nostru suprem!
"Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie." Luca 21: 27-28

Da, cred. Da, aştept. Da, se va împlini! Da, va mai fi o glorioasă zi!
Esti viu, Isuse, si Te astept sa implinesti si cealalta promisiune!
Vino, Doamne Isuse!

...cu Tine legamant.

...până nu Te-am întâlnit eu la cruce- în mod personal, nu pot înţelege ce s-a întâmplat în acea vineri.
...până nu gust eu însămi din dragostea Ta, nu pot înţelege toate descrierile făcute de alţii.
...până nu mă văd schimbată , regenerată, nu pot crede că Tu poţi face totul din nimic, că Tu ai puterea absolută şi adevărul absolut.
...până nu mă aplec şi nu îngenunchez înaintea crucii, la piciorul ei, înaintea Mielului, îndrăznesc să spun: nu va avea nicio valoare moartea Lui pentru mine. Sacrificiul este inutil, dacă eu nu îl accept că fiind făcut pentru mine.

Compozitorii scriu în cântece "What a wonderful cross", "The cross has said it all...". Dar eu zic What a wonderful Lamb. What a wonderful God. How wonderful Jesus!
Şi-a făcut treaba până la capăt. Fiecare cui, fiecare spin; fiecare muşchi întins peste maxim, fiecare picătură de sânge cursă; fiecare cuvânt rostit din adâncul fiinţei , cu câtă dragoste! Câtă dăruire! Câtă negare de Sine. El- Dumnezeu! Pentru tine, şi atât. Până nu vei înţelege asta , până nu vei accepta; până nu îţi vei alinia viaţă acestui dar imens, vital, el va fi fără valoare- pentru tine, în timp ce alţii trăiesc în bucuria mântuirii, cu Darul nemeritat, dar primit- Isus înaintea lor, umpluţi de El şi de toate pe care le aduce odată cu El.

Priveşte la cruce.
Îndreaptă-ţi paşii spre ea.
Ajungi lângă ea- priveşte şi vezi Iubirea murind în locul tău, pentru a te îmbrăca în nemurire!
Apleacă-te.
Pune-ţi genunchiul jos şi lasă Mila să îţi ridice povara de ani şi păcate duse cu tine.
Realizează ce tocmai ţi-ai imaginat şi simte sentimentul- eliberarea, pacea, liniştea. Simte prezenţa Lui.
E prezent acolo, lângă tine, pentru că deşi tocmai Îl vezi ţintuit pe cruce, a biruit-o.
Căci El e în stare.
Şi dacă a învins moartea, crezi că nu te vede pe tine?
Crezi că nu Îi pasă, după ce a făcut?
Eşti cu genunchiul jos, cu inima frântă.
Lasă-L să o ia El, şi o va face o inimă învingătoare.
Lasă-te ridicat de braţul Lui, lasă-te inundat de prezenţa Lui.
Este prezent Fiul lui Dumnezeu.
Predă-te cu totul.
Lasă lacrimile pocăinţei să-ţi fie singurul tezaur.
Lasă-te transformat.
Lasă-ţi viaţa să fie schimbată pentru veşnicie.
Crede doar.
Acceptă, bucură-te şi trăieşte! Adevărata viaţă, care începe la piciorul crucii! În prezenţa lui Isus!

Ce moment minunat.
Când tot ce-i vechi e aruncat.
Noua viaţă în Cristos
Te va face bucuros!

fully and beautifully repaired

O seară de rememorări, de prezenţă divină într-o sală de curs ( eu am simţit-o, pentru că am aşteptat-o şi am dorit-o), de umblări pe străzile Ierusalimului, ale Israelului, alături de personaje biblice, alături de inima lui Isus....

Aşa a fost seara asta.
Acum m-am întors; sunt în patul meu şi o să las piatră de aducere-aminte frânturi din replici, din gânduri, din trăiri...deşi nu se poate explica.

Şi, apropo de scrierea cu dor de Peniel de acum câteva seri....aş putea spune că în seara asta , la terminarea filmului, m-am simţit cam ca după o sesiune de Peniel. De ce? Cum? Poate pentru că important nu este locul, nu este atmosfera, ci prezenţa Lui în locul în care ne strângem! Faţa Lui poate fi văzută şi prezenţa Lui simţită oriunde!

"Cu siguranţă aveam nevoie de un Salvator" , au căzut de acord personajele. Şi eu cu ele.

"Oricine bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete, dar cine bea din apa pe care o dau Eu nu va mai înseta niciodată" - Isus

Şi mi s-a dus gândul la discuţia pe tema flămânzirii avută astăzi. Şi la analogia la care am ajuns amândoi - să comparăm foamea cu dragostea. Imaginează-ţi numai. Că mai multe oricum nu scriu despre asta. Dar am amintit pentru a explica gândul următor, pe care ţi-l dedic, "apărătorul fugii mele":

Oricine gustă din dragostea pământească, va simţi din nou nevoia, îi va fi iarăşi foame/ sete de ea.
Dar cine gustă din iubirea lui Dumnezeu, cine gustă din Isus, în veci va fi sătul...de dragoste! Şi nu-i va mai trebui alta. Sătul pe veci, şi nu e doar un vis frumos. E o realitate .

"Fiică, credinţa ta te-a vindecat!"- Isus
Domnul Isus a simţit o putere ieşind din el când femeia s-a atins de el. Când crezi cu adevărat, ceva se întâmplă. Când crezi, este putere. Care te vindecă, te eliberează, te ridică...îţi redă demnitatea! :)

"released from shame"...
Nu doar Maria Magdalena, ci mulţi alţii , care s-au întâlnit faţă în faţă cu Salvatorul, cu Eliberatorul. Şi eu, şi tu...!

"I can see Jesus", zicea un copilaş ridicat pe umerii tatălui său pentru a-L vedea.
Can you? Tu poţi să-L vezi?

Tu, orbule! Lasă-L să îţi deschidă ochii, să te vindece, lasă-L să îţi redea demnitatea, să te ridice din ruşine şi să te elibereze de dispreţul lumii.

Domnul Isus a cuvântat mult, dar a şi pus în practică ce a propovăduit:
"Iubiţi pe vrăjmaşii voştri!"
Şi a făcut-o, când , în grădina Ghetimani, când Petru a sărit şi i-a tăiat urechea individului vrăjmaş. Isus i-a vindecat rana. Şi-a manifestat dragostea pentru cel ce venea să-l aresteze.
Şi-a iubit vrăjmaşul. De ce aplicaţie mai concludentă ar fi nevoie?!?

...

Să Te duci singur spre locu-Ţi de moarte binecuvântând şi învăţând , ca nimeni altul.
Tu-Fiu de Dumnezeu, m-ai dezlegat pe mine, şi Te-ai lăsat legat pe Tine.
Mie mi-ai dat eliberare, vindecare, în timp ce Tu te lăsai ţintuit pe-un lemn.
Mi-ai dat mie viaţa, prin chinul Tău şi moartea Ta.
M-ai împăcat cu Dumnezeu, m-ai adus fără teamă să pot sta în prezenţa Lui;
iar Tu, Te-ai lăsat despărţit de El , cu care erai una
Te-ai renegat pe Tine, pentru a-mi da mie un nume nou, veşnic.
Ai fost atârnat pe lemn, blestemat, pentru ca eu să fiu binecuvântat.
Fără tine, cerul s-a întunecat; dar lumea mea s-a luminat.
Neprihănirea-ţi - pedepsită, pentru ca eu să nu mai fiu lovită.
Totul- pentru mine.

Dar ce folos un cer întunecat, ce folos a sta în prezenţa lui Dumnezeu, fără Tine?
Ce Trinitate ar mai fi- cu Tine lipsă, Preaiubit de Dumnezeu, de-un cer întreg?
Ce sfârşit ar fi fost acela- într-o gură rece de mormânt?
Aşa că nu a fost totul atât.

Ai înviat, ai biruit!
Ai întregit cerul, ai întregit Trinitatea,
mi-ai întregit şi desavrsit viaţa şi toată fiinţa,
prin glorioasa-Ţi înviere!

Ai biruit mormântul şi moartea ai învins....!

Cât Te iubesc de mult, Isus!

Amarul?....

Amarul tău ce culoare are?

Tocmai am vorbit cu Mircea şi l-am rugat să îmi explice cum stă treaba cu amarul...că şi-l bea; că e alb...şi a zis că glumeşte; el de fapt bea lapte, care e alb.

Şi am rămas cu gândul că mi-aş bea şi eu amarul- presupunându-se că aşa dispare.
Dar mă tot gândesc şi , deşi îl simt în seara asta tare bine, nu îl pot vedea.
Şi tot gândindu-mă ce culoare are al meu amar, am ajuns la concluzia că este transparent, invizibil, pentru că este inexistent.
Amarul meu a fost băut mai demult. Şi nu a trebuit să îl beau eu, deşi aşa meritam...
L-a băut pentru mine Isus. M-a izbăvit de încercarea asta din care nu aveam cum să ies vie dacă eram supusă la ea. A băut El amarul meu...
Te întrebi poate de ce îl mai simt acum pe amar(aşa am zis mai sus) dacă nu mai există.
Nu mai există, da. Dar cineva care nu e deloc prieten cu mine şi nici eu cu el tot mă minte şi vrea să mă facă să cred că eu mai am amar...pentru că vrea să mă tragă în împărăţia lui neagră şi plină de amar. Vrea să îmi tulbure încrederea pe care o am în Izbăvitorul meu şi vrea să pun la indoaiala puterea lui Dumnezeu de a mă fi scăpat chiar atunci pentru tot amarul ce avea să vină în viaţa mea. Aşa că amarul meu a fost băut chiar înainte de a fi apărut.
Mulţumită lui Isus, care , în ascultare, m-a iubit până la capăt. Şi ce capăt...

Deci e gata cu amarul.
Am îngenuncheat ...de bună voie, ca să nu se recurgă la obligativitate. În faţa crucii, îngenuncheat; cu faţa în pământ de ruşine şi de apăsare, dar apoi ridicată spre Cer, în semn de recunoştinţă şi liberă de amar.
Cu ochii îndreptaţi spre cer, căci Îl aştept.
Să ai ochii liberi de tot ce-i pământesc; să ai inimă liberă de tot ce-i omenesc; să ai mâinile libere de orice sânge vărsat în ştiinţă sau neştiinţă; să ai mintea liberă de orice legătură diabolică...acesta-i HAR. Să ai în faţă paharul plin de dă peste el de dragoste, iertare şi veşnicie cu Isus; şi nu plin de amar.
Aceasta-i puterea crucii; aceasta-i puterea lui Dumnezeu făcută cunoscută prin Domnul Isus.
Şi încă trăind pe pământ, îmi ridic ochii fiinţei , căci...

This worlds a tortured place to be
So many things to torment me
And as I stumble down this road it takes a toll
These days and nights I turn to You
No human hand can pull me through
No cosmic force or magic brew will ever do

But I can see it coming
You're not so far away
'cause I can feel Your power
Surging through the whole of me


God is there and He is watching
He tells me all is well
God is there, there's no denying
He's supernatural
Supernatural

Beyond this physical terrain
Theres an invisible domain
Where angels battle over souls in vast array
But down on earth is where I am

No wings to fly,
no place to stand
Here on my knees
I am a stranger in this land

I need an intervention
A touch of providence
It goes beyond religion
To my very circumstance


God is there and He is watching
The signs are everywhere
God is there, there's no denying
It's supernatural
Supernatural

In six days, the universe was made
Supernatural
And from the dead a man was raised
Supernatural
They say He walked across the waves
Supernatural
And I'll believe it to my grave

But I can see You coming
You're not so far away
'cause I can feel Your power
Surging through the whole of me
(DC Talk- Supernatural)

Sa traiesti vesnic, Mircea. Si multumesc. Sa fie Isus Domn si peste casa ta si peste a mea, amin.
Si poate gasesti si tu tema pentru compunerea pentru cenaclu. Inspiratia mea ai fost tu. Sa vedem cine-o fi a ta.

Nu-i prea tarziu, doar crede.

Autor/Artist
The Messengers


Cenusa-n jar

In Betania Isus a fost chemat
Caci prietenul sau Lazar e bolnav
Dar Isus a mai ramas langa Iordan
Caci avea cu Lazar un alt mare plan.

Dar se-apropie Isus, Isus
El vine cum a spus Isus, Isus
Chiar daca crezi ca-i prea tarziu
Si totul-i in zadar
Domnul Isus poate schimba
Cenusa ta in jar.

Lazar a murit si acum e ingropat
Patru zile au trecut si atunci in sat
Vine Isus pentru oameni prea tarziu
Dar pe Lazar din mormant il cheama viu.

Poate greul vietii bate iar la geam
Si in ganduri te framanti cu-atat amar
Pe carare nu vezi nici-un ajutor
Licaririle nadejdii, toate mor.

Dar se apropie Isus, Isus
El vine cum a spus Isus, Isus
Chiar daca crezi ca-i prea tarziu
Si totu-i in zadar
Domnul Isus poate schimba
Cenusa ta in jar.

Azi, Isus poate schimba raul din viata ta in bine...

Pentru toti cei care se simt goi, fara nimeni si nimic;
pentru toti cei care cred ca incercarea n-are iesire;
pentru toti care cred ca i-a uitat Dumnezeu sau ca nu-I pasa;
pentru toti cei care cred ca-i prea devreme sau prea tarziu;
pentru toti cei care isi aduna lacrimile intr-un burduf;
pentru toti care se simt reci si nepasatori si ar vrea sa arda pentru Dumnezeu;
pentru cei care simt ca nu mai au credinta- dar Adevarul este neclintit;
pentru cei care cred ca nu merita sa mai investesti in altii;
pentru cine da mult fara sa primeasca nimic;
pentru cine azi flutura steagul biruintei, dar plange cu cine nu poate sa faca acest lucru;
pentru mine, pentru tine, pentru noi.

Dar se-apropie Isus, Isus
El vine cum a spus Isus, Isus
Chiar daca crezi ca-i prea tarziu
Si totul-i in zadar
Domnul Isus poate schimba
Cenusa ta in jar.

ioooi !!!

"Alerg spre premiul chemării cereşti...şi totodată, fug de poftele tinereţii, fug cât pot...."
Cu cât sunt mai departe de una cu atât sunt mai aproape de cealaltă.

Mă uit la oamenii ăştia japonezi din video-ul de mai sus şi m-a şocat disperarea ce se citeşte în ochii concurentului imbracat in robot mov(pe la minutul 1:30 si mai departe).
Parcă ar fi de viaţă şi de moarte. Parcă dacă ar cădea de pe bandă, ar cădea direct în iad...

Şi , da, aşa mi se înfiripă ideea, se naşte gândul.
Sunt foarte amuzante : jocul, reacţii, probe şi tot...dar omul acela parcă ar trăi o dramă- tragedia vieţii lui!

Şi mă gândesc la alergarea noastră , a celor răscumpăraţi...nu că i-aş exclude pe ceilalţi.
Suntem oameni toţi, arătăm la fel, avem aproximativ aceleaşi activităţi,
mergem la aceleaşi şcoli, muncim împreună; dar alergăm în mod diferit prin viaţa aceasta pământeană.

Unii aleargă în sensul în care aleargă banda rulantă. Şi li se pare că deţin controlul. Plăceri, EU nealterat de alţii, independenţă, ţintă, scop....până ajungi la capătul bandei şi ...ghici ce te aşteaptă la sfârşitul ei?!?

Dar e prea târziu. Nu o să mai poţi face nimic.

[M-am desconcentrat...e de vină o amintire care mi-a fost pusă drept în faţă. Ah, groapa aceea...
pe care mi-a fost frică să o umplu; verdele acela care nici măcar verde nu mai e...timpul acesta pe care poate dacă aş putea,
aş schimba ceva, ...sau poate că(asta e şi mai dureros) nu. ...
Dar mă opresc. Nu îmi permit să deschid acel cufăr în care
se află acel caiet cu zâmbete senine şi promisiuni deşarte....
Dije adios, fue el final. [...]
Hai, girl...reconcentrarea! ]

Ceilalţi, ca noi, alergăm în sens opus. Împotriva curentului. Cât e de greu! Uitaţi-vă numai la ei, parcă simulează viaţa noastră de alergare pământeană, conduşi de eternitate, cu scopul veşniciei...!
Trudă, obstacole(parcă nu ar fi de ajuns că alergi contra mersului bandei vremurilor), chin, disperare uneori.
Eu asta simt câteodată. Dacă nu mai pot? Dacă mă desconcentrez? (Şi e aşa de uşor...:( ), dacă, dacă, dacă....?!?

Dar fiţi pe pace, voi, alergători în maratonul pentru Cer...!

Alergaţi voi, dar nu cu puterea voastră; învingeţi obstacole,dar nu e meritul vostru;
sunteţi supuşi judecăţii şi voi, dar nu judecăţii voastre!!!
E puterea lui Cristos în voi, cea prin care înaintaţi plini de credinţă; e Harul şi Iubirea totală de Dumnezeu, cea care vă ţine;
e dreapta Lui judecată, una fără părtinire, cea cu care veţi fi judecaţi!

Când eşti slab, atunci eşti tare; pentru că poate numai atunci te ţine cu adevărat doar puterea cristică, nemaiîmpiedicată de eforturile si zbaterile tale.
Când eşti pe cale de a te desconcentra, atunci El se face auzit; pentru că ştie fiecare limită a ta şi ştie şi când să intervină şi cum.
Când eşti înşelat de sentimentele tale, atunci Cuvântul şi promisiunea Lui sunt mai obiective şi mai clare ca niciodată; pentru că nu inima ne-o urmăm, fiind nespus de înşelătoare, ci povaţa şi voia Lui.
Nu e un tiran, nu e un nemilos, nu Îi place să ne vadă chinuiţi pe banda aceasta , alergând în sens invers. Dar vrea să ne modeleze; scopul nu este să ne simţim bine, să fim comozi, să fim fericiţi cu price preţ.... scopul Lui pentru noi este să ne găsim feiricirea în dependenţa de EL, în Faţa Lui care ne luminează întunericul ce înconjoară banda, să găsim plăcere în vocea Lui abia şoptită care, totuşi, acoperă vacarmul şi strigătele de "încurajare" sau de dispreţ ale spectatorilor la partea noastră de "show". Voia şi scopul Lui este sfinţirea noastră, este Cerul Lui, veşnic, pentru noi!

Alergători în sens invers mersului vremurilor în care trăim, mai e puţin şi cursa se termină!
Să alergăm mai cu râvnă, să le facem şi altora "poftă", să-i facem să se oprească din fuga lor în sensul opus şi să-i punem pe gânduri.
Să intre Duhul Sfânt din noi în gândurile lor şi în dorinţele lor....şi să fim mai mulţi!

Vineeeeee!

Cu ce se ocupa tinerii in ziua de azi?
Despre ce vorbesc cand se intalnesc?
Despre ce vorbesc pe mess?
Cu ce se hranesc?
Ce asteapta?
Ce perspective au asupra viitorului? Cum il vad pe acesta?
Ce ii motiveaza, ce ii entuziasmeaza?

Ma tot intreb...si tot mai departe ma simt de ei...nu vreau acum sa bravez, sa zic cine sunt eu, sa ma scot in evidenta. Din nou. :| Nu, dar ...ma doare. Cand vad, aud, observ...
Tot ce as vrea sa vad si sa aud in jur este ca noi-toti- sa fim constienti de timpurile in care traim. Sa ne adunam pentru a ne intari unii pe altii, pentru a intari relatia noastra unii cu altii si cu Domnul caruia ne inchinam. Care se presupune ca ne-a schimbat vietile, ca ne-a transformat.
As vrea sa ma vad pe mine - o neadaptata a acestei lumi si a epocii.
As vrea sa va vad pe voi niste nebuni pentru Cristos. As vrea sa ne vad in foc pentru El si inaintea Lui si inaintea oamenilor. Sa-L purtam in minte, in inima, in purtare, in discutiile noastre.

Nu stiu de ce am facut introducerea aceasta. De fapt aveam planificat altceva.
Urmeaza acum: o discutie, niste replici.
Trageti ce concluzii vreti, dar...sper sa fie calauzite de Duhul Sfant.
Si sper sa ne fie de folos, la toti.

Status Y: Dar voi, cand veti vedea intamplandu-se toate aceste lucruri, sa va ridicati ochii inspre cer, caci de acolo va va veni izbavirea :)
Status Z: mai e putin...n-are rost sa mai fim tristi...n-are rost sa mai plangem...sa ne imbogatim pentru cer :)

X: vine Domnul Isus..
X: slavit sa fie El
Y: amin
X: ma...
X: ai observat ca in ultimul timp se intampla lucruri profetite?
X: pur si simplu vine Domnul Isus
Y: stiu asta; de mult is tot cu ochii spre cer si saptamana trecuta cand am citit versetul asta....ce-l am la sts....am zis: Doamne, Duhul Tau ma invata. si apoi Tu imi confirmi prin Biblie ca Tu ai fost. Y: Numai k tot c vreau e sa petrec timpul ramas in EL si EL sa fie viu in mine! Ca atunci voi face tot ce e de facut. voi spune tot ce e de spus, voi arata ce e de aratat....dar numai sa fie EL viu si activ in mine
X: :)
X: simtim sentimentul ala pe care il simt unii oameni cand doctorii le spun ca mai au cateva zile de trait
Y: da
X: ar face o gramada de chestii
Y: traiesc cu gandul asta si il implic intoate lucrurile- de la licenta si serviciu pana la alte domenii din viata-mi. traiesc ziua de azi si nu ma mai gandesc la maine.
X: foarte bine...
Y: asa m-am bucurat cand am vazut ce are si Z la satus....k e asa un sentiment fain sa vezi k suntem multi, cei care devenim constienti de asta...
Y: de apropiere!
X: si eu la fel...knd am vazut la Z....
X: am zis..."uite-l si pe asta...si asta si-a dat seama"
X: toti ne dam seama...
Y: :)
X: i-am zis acum 2 saptamani lui C...."ma.. se intampla ceva..."
Y: fiecare la randul lui...
X: e bine asa X:
sa veghem de acum
Y: da....io cu P. am vb cel m mult despre asta...de un an de zile tot asta ne spunem..."nu vad, dar simt. simt k e aproape"
X: asa e
X: frate...c e bucurie sa nu mai gusti moartea trupului
X: sa fi preschimbat pur si simplu
Y: ma gandeam ...oare ce se va intampla cu hainele noastre? vor ramanea cazute pe pamant sau se vor transforma ?
X :)
X: cine stie...?
Y: vom afla
X: dap
Y: si ma mai intrebam....da' oare o sa fim constienti? in clipa aia si dupa aceea? k dak da, daca inca am fi in trup, ar exploda inimile de bucurie si implinire, in sfarsita!
X: ma duc sa fac lucruri mai importante.
Y: bine. du-te. Umbla in Cristos!
X: Iuhuuuu... vine Domnul Isus!!!

Te poti bucura si tu , in mod sincer, ca vine Domnul Isus?!?

Asta iti doresc. Si mie la fel.
Dupa toate procesele de constiinta ce ai putea sa ti le faci; dupa analiza relatiilor tale, atitudinilor tale inaintea Lui .....poti spune sincer si cu putere Vino , Doamne Isuse! ?

Asa sa ne ajute tot El, caci prin El biruim!

Vine Isus, vine Domnul meu , in slava
Sa-si ia Mireasa sus in cer!
Stau, asteptand in promisiunea data:
Unde e Isus, voi fi si eu!!!

Si tu?!?

Sa stim...

"...si sa stii ca Eu sunt Domnul..."

Sunt cuvinte mult repetate in Vechiul Testament. Uneori adresate dusmanilor lui Dumnezeu, ai poporului Sau; alteori, adresate preaiubitilor Lui.
Ca si cand ar spune: "Atunci ma veti cunoaste mai bine; veti sti ca aceasta putere manifestata nu poate fi decat a unui Dumnezeu viu si adevarat."

Stim noi azi cui ne inchinam? Sau cui ar trebui? Suntem constienti in fiecare minut ca EL ESTE DOMNUL? Si afland asta, putem canta si striga "Aleluia"?

Faptul ca Domnul meu este Domnul, ma face bucuros sau imi produce disconfort, imi displace?

El este Domnul.

Cum ma port eu cu Domnul meu? Cat de mult Il las sa fie Domn peste mine?

El este Domn, Domnul meu si Dumnezeul meu.
Indiferent de ce simt, stiu asta. Nu pe ce simt ma bazez, asa-i de trecator ceea ce simt....
Baza si taria in siguranta este Cuvantul Lui.
Care poate fi spre osanda sau spre zidirea mea.

Eu aleg.
Si fie ca El sa vorbeasca. Pentru mine, pentru tine, Cuvantul dadator de viata si putere.

Si sa stim ca El este Domnul.
Amin.

HRISTOS A INVIAT!

Plin de miresme e pamantul
Caci mii de flori au inflorit.
Prin crengi, abia adie vantul,
Natura-ntreaga-a-ntinerit.
Doar omul, biet de el, se-afunda
In aspre ierni de incercari
Si nu mai are timp s-auda
Divinul glas al sfintelor chemari
Ce inca mai rasuna azi pe Terra
Caci vremea harului n-a incetat.
O, hai, crestini, sa nu lasati durerea
Sa va doboare.
Treziti-va!
HRISTOS A INVIAT!
Inca putina, doar putina vreme
Si Cel ce vine, va veni ca Imparat!
Crainici din cer incep sa cheme
La nunta Mielului cel inviat!
Aprindeti candela, iesiti-I inainte!
Si untdelemnul sa-l aveti neincetat.
Fiti chibzuite, voi, fecioare sfinte!
Nu adormiti!
HRISTOS A INVIAT!

Tocmai am gasit-o. Ca de obicei, nealeasa de mine. De aceea e mai buna :)
Si se potriveste cu gandul de azi, pe care l-am primit, fara sa-l chem in mod special:

...unii dorm, altii beau, in timp ce Isus se ridica biruitor si lasa gol un mormant rece...cum a fost si inima mea. Acum Isus traieste si mie nu mai mi-e frig. Isus e viu si se pregateste pt pasul urmator: Isus vine in curand. Esti gata sa vina?

Isus e viu, e viu cu adevarat!

Cristos a înviat! Si moartea
Zdrobit-a fost pe crucea sfânta!
În primavara ce se-avânta
Rasuna ceru-ntreg de cântec
Si-n mine învierea cânta...

Zadarnic a-ncercat Satana
Sa schimbe rostul mântuirii,
Caci prin pedeapsa rastignirii
Cristos a biruit mormântul,
'Naltând stindardul nemuririi!

De-aceea, sufletelor triste
Si voi, sarmane inimi goale,
Uitati de rani, de spini si boale;
Cu ochii la Isus cel Vesnic
Aduceti flori si osanale!

Si-aduceti, mai presus de toate,
Dorinta unei vieti sihastre,
Dorinta învierii voastre:
De-a trece dincolo de moarte,
Pe portile de sus, albastre...