Jurnal de misiune - Zilele 3 si 4

Dragi sustinatori,

In primul rand, imi cer iertare pentru ca aseara nu am scris.

Au fost, ieri si azi, doua zile lungi.

Ieri, luni, am avut la teren si la programul de la Centrul Comunitar in jur de 50 de copii. Astazi, au fost 60:) S-a dus vestea printre ei si am facut ieri seara prima vizita de cartier, din care au rezultat cativa copii in plus.

Ieri dupa amiaza am fost in vizita la Casa Alba, unde am cantat cateva cantari cu copiii in apartamentul de la parter cumparat de Misiunea Open Doors, prin Beti si Hardi. Apoi le-am dat intalnire pe un teren din apropierea carierului lor, unde ne-am jucat, i-am cunoscut mai bine, ne-am rugat, am cantat si am recapitulat lectiile de dimineata.

Ne-am reintalnit cu copii pe care ii stiam de anul trecut si experienta reintalnirii a fost, cel putin in dreptul meu, puternica.

Ei nu uita si aceasta este o incurajare, pentru ca ne dorim sa isi aminteasca de Domnul Isus si toate lucrurile despre care ii invatam, in timp.

Astazi dupa amiaza am facut doua vizite, la Mamut Bei si la Casa Ciobanului.

Mamut Bei este o comunitate de turci saraci. Voi lasa poze sa graiasca despre ce am facut acolo si ce am vazut.

Casa Ciobanului este comunitate de tigani, foarte saraci si cu copii foarte iubitori si destul de isteti.

 Luni dimineata, la inviorare

 Copii, la rugaciunea de dimineata

 Luni la lucru manual, copiii au imbracat litere in ata – fiecare, initiala lui

Astazi, la jocul cu baloane

A castigat echipa Fulgeratorilor, in fata echipei Bulbucatilor

 Peisaj de la Mamut Bei

 Sora Beti se roaga in limba turca, limba pe care o cunosc copiii din Mamut Bei

George si Mihai, misonarii din Buzau si Bacau, 
i-au adus pe Adam si pe Eva la teatrul de papusi

Copiii au primit cate un sandwich, cate un pahar cu cereale cu lapte si cate o felie de pepene rosu

 Peisaj de la Casa Ciobanului. "Gospodaria" in curtea careia Hardi si Beti au cumparat o camaruta pentru loc de adunare

Analiza biblica asupra magarusului

Mihai le vorbeste celor din neamul lui, despre cum Domnul Isus i-a schimbat viata.

Nu avem poze de la Casa Alba, asa ca nu veti sti niciodata cum e acolo, pana nu calcati piciorul acelui cartier. Buzunarele trebuie sa fie goale cand mergem acolo si fara lucruri de valoare. Imi amintesc ca anul trecut ne-am dus, Radu si cu mine, fara verighete. Anul acesta verighetele le-am tinut. Dar aparatul foto nici prin gand nu ne-a trecut sa il avem.

Motivele de rugaciune sunt cele din a doua zi, dar le rugam intetite, pentru ca incep sa se simta tulburari si Il vrem pe Dumnezeu biruitor prin noi!

Din El, prin El si pentru El!

Jurnal de misiune - Ziua 2

Vrednic este Mielul ce-a fost injunghiat,

Sa primeasca slava de Imparat!

Asta se intampla si acum, in timp ce scriu. Ne-am adunat in camera de sus si tinerii canta.

A fost o zi destul de lunga, avand in vedere ca am stat cateva secunde sa ma gandesc cum a inceput.

Am participat la serviciul de inchinare al Bisericii Baptiste din Medgidia. Oameni simpli, laolalta cu altii mai complecsi, laudand pe Dumnezeu. Nu chiar ca mixul dintre magi si pastori, inchinandu-se Domnului Isus in pruncia Sa, dar ceva asemanator.

Au fost mesaje incurajatoare. Domnul este Pastorul meu, chiar si cand pastoresc si eu, la randul meu, niste oite. Ne bucuram pentru ca avem pe Cineva mai presus de noi, Care sa ne poarte de grija, in timp ce noi purtam altora de grija.

In mod special mi-a fost trimisa incurajare si confirmare, prin doua versuri de cantare.

Nu te uita la tine ca esti atat de slab,

nici la vrajmasul care te-ar nimici degrab'.

In timp ce cantam aceste versuri, mi-a fost clar unde trebuie sa imi indrept privirile si temerile mi s-au risipit.

Avem nevoie sa va rugati pentru risipirea tuturor temerilor, pe care le intampinam in mod personal sau colectiv.

Am fost incurajati si de rugaciunile fratilor din Biserica pentru noi si pentru lucrare. Am constatat cu bucurie ca Biserica era mai plina decat anul trecut si am aflat ca asa este in fiecare duminica, nu doar acum.

Dumnezeu lucreaza in Medgidia. Puterea Lui nu este limitata de zona si nici de alte piedici. El este si poate. Atat, indiferent de timp sau spatiu.

La pranz ne-am bucurat de un timp de odihna, dupa care, de la ora 17.00, am fost cu totii la Casa de Cultura, la Evanghelizarea organizata. Au fost in jur de 60 de copilasi, cu varste intre 0 – 14 ani, probabil.

Am cantat, le-am vorbit, lor, dar si parintilor; am cantat Amin, Osana, Maranata, impreuna cu ei. Ne rugam ca aceste cuvinte sa devina realitate pentru ei, mai mult decat un ritm si o melodie, de care se bucura asa de mult, sa se bucure de Cel in cinstea Caruia au fost compuse versurile, ritmul si melodia.

A fost mai greu cu "apasarile", pentru cei care au fost pentru prima data aici si care au marturisit, dupa aceea, ca atunci cand au auzit nu au chiar crezut, dar acum au crezut, pentru ca au simtit-o.

Ne rugam ca Dumnezeu sa mustre apasarile si "pe cei" care le creeaza si sa ne ajute sa fim proaspeti, in fiecare dimineata, in suflet, in minte si in trup, pentru a putea duce la bun sfarsit lucrarea pe care ne-a incredintat-o.

La Evanghelizare am intalnit copii pe care ii stiam de anul trecut si am trait experiente frumoase la reintalnirea cu ei.

In timpul rugaciunii, inainte de Evanghelizare, Duhul lui Dumnezeu mi-a pus inaintea ochilor mintii pe Domnul Isus, spunand ucenicilor: "Lasati copilasii sa vina la Mine si nu-i opriti." M-a coplesit imaginea si inima mi s-a deschis si mai mult pentru acesti copii.

Maine vom avea program pe terenul de sport pana in jurul orei 10:00 si apoi vom veni la Centrul Comunitar pentru lectii biblice, cantece si alte activitati prin care incercam sa le aducem bucurie si un plus la cunostintele lor.

Dupa amiaza vom face vizita la unul dintre cartierele marginase – Casa Alba, pentru cunoscatori :) Si acolo vom avea cateva activitati pentru toti copiii din cartier, pentru ca nu toti vor ajunge pe terenul de sport.

Motivele de rugaciune in acest moment sunt:

- multumire pentru ca a trecut aceasta zi si a trecut cu bine;

- protectie, pace si odihna in timpul noptii, pentru ca sa fim pregatiti maine;

- risipirea de catre Duhul Sfant a celorlalte duhuri care incearca sa ne prinda in diferite stari, care ne incetinesc/ ingreuneaza activitatile;

- sa vina maine numarul potrivit de copii si sa ne organizam cu intelepciune.

Un motiv special de rugaciune este pentru unul din misionarii pe scurta durata care sunt aici si care va lucra impreuna cu noi in aceasta saptamana. Este Mihai, un tanar, trimis de misiunea FARM (Far Away Rroma Ministry), care an de an petrece cate o luna de zile in Medgidia, ajutand la diferite proiecte misionare. El are sotia si doi baietei acasa – undeva in judetul Buzau si in aceste zile toti cei dragi ai lui de acasa au fost spitalizati si tinuti in perfuzii, datorita unui virus cu care au fost contaminati. Va rugam sa va rugati pentru sanatatea lor si pentru ca Dumnezeu sa il binecuvanteze pe Mihai, pentru ca a lasat familia lui si a venit sa ingrijeasca si de cei de care nu se ingrijeste nimeni. Pot doar sa imi imaginez luptele care se dau in sufletul lui, cand aude vesti de acasa si ne rugam lui Dumnezeu sa il intareasca.

Din El, prin El si pentru El!

Jurnal de misiune- Ziua 1

Ziua 1 impropriu spus. Noaptea 1, pentru 4 dintre noi. Pentru ceilalți, seara 1 s-a petrecut cântand,  laudand pe Cel in numele căruia suntem aici.

Am ajuns cu toții cu bine, datorită Lui. Mulțumim tuturor celor care s-au rugat pentru noi, s-au ingrijit de noi, într-un fel sau altul. Sora Beti ne-a așteptat si pe noi, ultimii sositi, pana la 12, desi azi noapte a dormit foarte putin. Dar nu putea sa doarma nici acum daca nu ne stia ajunsi.

Fetele au adormit toate, in camera se aude doar un tantar bazaind. Insa afara....probabil oamenii acestia dorm Ziua si noaptea activeaza. Un soi de lilieci....

Cu rugaciunea in Gand si in fiinta intreaga, sper sa ne odihnim, in liniste si in pace. Suntem incredintati Lui cu tot ce suntem si tot ce avem. Si va avem si pe voi. Fiti binecuvantati!

Inchei aceasta scurta pagina, pentru ca Maine dimineata vom sluji la Biserica Baptista. Iar dupa Amiaza s-a organizat o evanghelizare la casa de cultura. Domnul fie cu noi, cu toti!


Din El, prin El si pentru El!

Surprinsi

Astazi l-am surprins pe Radu cu Micul Print in brate.
"Citesti Micul Print?" L-am intrebat.
"Da, pentru ca si eu am o mica printesa si trebuie sa stiu ce sa fac cu ea."

Copilul asta e mana lui Dumnezeu in viata mea.
Multumesc, copil drag!

Ai gresit? Recunoaste cu tarie!

Va invit sa cititi si articolele pe care le scriu pe blog-ul Job Connect:

angajatori, agentie de recrutare, candidati: Ai gresit? Recunoaste cu tarie!: Pe masura ce avansez cu lectura cartii lui Dale Carnegie "Secretele Succesului"- Cum sa va faceti prieteni si sa deveniti influent - , d...

Cuvintele sunt ca o minge

Cuvintele sunt ca o minge: Imi place jocul de ping-pong. L-am invatat de la tatal meu inca de copil. Imi plac sunetele care se aud cand mingea cade pe masa intr-o ...

De la îngrijorare la obsesie; de la obsesie la eliberare.

Sunt restantă cu multe gânduri pe care mi-am spus că o să le scriu și nu le-am scris.

Astăzi, însă, vreau să mă opresc asupra unui subiect care m-a tot frământat de o perioadă și despre care am avut discuții în câteva cercuri.

Este vorba despre îngrijorări, temeri, idei obsesive. Ordinea în care le-am scris arată și modul în care degenerează îngrijorările. Ajungi să te ocupi permanent, în mintea ta, de același subiect. Ajungi în imposibilitatea de a întreprinde altă activitate fără să te gândești la acel lucru.

Nu vreau să fac o listă a temerilor și a motivelor care dau oamenilor îngrijorare, ci vreau să te întreb dacă ai vreo temere care îți înnorează viața sau anumite momente din ea și care este/ sunt ea/ele?

Mai departe, vreau să îți vorbesc despre ...nu o soluție, nu știu cum exact să o numesc, dar eu am găsit-o ca pe o modalitate de a înainta în mod eficient și util pentru Împărăția lui Dumnezeu. Pentru că am observat că lucrurile care mă frământă mă țin pe loc, legată- ca într-un prizonierat. Și nu pot face nimic, decât să acumulez sentimente de inutilitate, neîncredere în mine si în planul lui Dumnezeu, sentimente de vinovăție că nu sunt de niciun folos.

Am fost prinsă o perioadă destul de lungă - și seacă- în vârtejul unor frământări legate de o anumită problemă relațională. Mă simțeam destul de prost încât să îmi petrec mult timp și resurse frământând aluatul acelei stări în mintea, inima și conversațiile mele. Ceea ce ducea numai la lucruri negative.

Dar într-o seară am lăsat garda jos și am lăsat altă voce, cea înțeleaptă, să se audă între celelalte.

Te ții legată în chestiunea asta și nu prea ai ce face; în timp ce te plângi că nu te implici în activități utile. Începe să redirecționezi resursele tale înspre lucruri utile și de folos altora. Ia accentul despre tine și gândurile tale și pune-l pe slujba pe care o ai. Oferă timp planificării și acționării în lucruri importante. Lasă- te atrasă de dorința de a face ce este bine: nu numai într-un domeniu sau într-o singură problemă, ci în mai multe, în câte este posibil. Dorește-ți să faci binele și fă-l. Și să vezi atunci ce va scădea dintr-o dată importanța acestei probleme, în care te zbați ca peștele pe uscat.

Așa am făcut. Unul din lucrurile care a fost necesar să le fac a fost stabilirea de obiective (măsurabile, posibile si specifice) și să mă țin de ceea ce mi-am propus. Asta pentru ca să am la ce mă întoarce de câte ori mă lua valul pierderii timpului.

Ne umplem timpul cu lucrurile cu care ne alegem. Ne ținem mintea ocupată cu gândurile cărora le permitem să rămână și să înceapă să zidească sau să dărâme la noi.

Inamicul aruncă săgeți arzătoare, dar, deși toate distrug, nu au aceeași formă și același scop: unele sunt intenționate să ne paralizeze, să ne lege, să ne țină pe loc. Altele ne vor distrage atenția de la lucrurile Adevărului și ne vor aduce să lucrăm pe câmpurile minciunilor: și le oferim timp, le udăm, le hrănim, pentru ca să ne trezim, la recoltă, că suntem înconjurați de valori care se clatină și cad.

Aleg azi stabilitatea valorilor, Adevărul; aleg să mă implic cu gândul, vorba și fapta în lucruri care au ecou etern și care au de-a face cu sufletul, nu cu materia.

Tu ce alegi?

Zâmbet îngheţat.

Undeva, cândva, zâmbetul unui copil poate rămâne îngheţat. Pot trece veri, pot trece ani. Avem oare vreun drept să încercăm a-l dezgheţa? Este corect să o facem?  Pentru că o dată cu inghetul, el prezervă în adâncul fiinţei un anumit statut, o anumită poziţie, amintiri şi sentimente.

În continuarea acelui zâmbet deplin care a fost până atunci, se naşte, prematur, bărbatul de mâine.
Ştiu că Dumnezeu îl poate creşte sănătos pe acest bărbat, deşi născut prematur. În ciuda zâmbetului îngheţat.

Toată psihologia şi toată ştiinţa l-ar trimite în rândul celor neîntregi, traumatizaţi, răniţi, incompleţi, insuficient dezvoltaţi, sensibili, inadaptaţi şi alte stări descrise de cuvinte grele. Dar nu şi Dumnezeu.

Dau slava lui Dumnezeu că El poate fi atotsuficient oricui şi El are puterea să păzească până în ziua zâmbetelor dezgheţate pe cei care I-au fost încredinţaţi Lui.

Fişa postului creştinului

Am citit in ultimele zile mărturii ale unor foşti preoţi (ortodocşi, catolici) convertiţi, care au părăsit religia pentru a câştiga relaţia pe care o căutau, relaţia cu Domnul Isus.
Mi-au rămas în inimă cuvintele şi dorinţele lor şi mă îndeamnă la a-L căuta şi a asculta mai mult pe Domnul Isus.
M-am gândit că cel mai mult Îl pot găsi în chiar cuvintele Lui. Aşadar, cuvintele de astăzi, citite în Evanghelia după Luca, din capitolul 19, de la v.29 la v.40, sunt:

"Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l. [...] Pentru că Domnul are trebuinţă de el."

Ce am înţeles eu, mesajul acestor cuvinte, arată cam aşa:
1) dinaintea- nu satul dinapoi. În toată Scriptura ni se spune să privim înainte, cu încredere şi abandonare în puterea lui Dumnezeu şi, de asemenea, să nu ne mai întoarcem unde am fost. [TRIMITEREA]

2) măgăruş legat- îmi spune despre oameni, mulţi oameni, poate chiar şi eu, legaţi. Legaţi de tipare de gândire, legaţi de blesteme, legaţi de trecut, legaţi pentru viitor, legaţi de satana, legaţi de obiceiuri şi tradiţii. Domnul Isus îi cunoaşte şi vorbeşte despre ei frumos, cu dragoste: măgăruş, în loc de măgar sau asin. [LOCUL TRIMITERII, CAUZA]

3) pe care n-a încălecat nimeni niciodată. Poate nimeni nu le-a spus vreodată Vestea Bună, poate nimeni nu i-a folosit în lucrare, poate nimeni nu îi iubeşte sau nu le dă valoare: poate nimeni, niciodată. Poate ei sau poate că eu ne simţim inutili, fără să-I (re)cunoaştem chemarea. Poate că ei nu ştiu că Domnul are trebuinţă de ei. [MISIUNEA, RELAŢIA CU OAMENII]

4) dezlegaţi-l- oferă ajutorul, depune efortul, fă-i binele pe care nu şi-l poate face singur. Dezleagă, prin rugăciune, părtăşie, învăţătură, ascultare, sfătuire. Dezleagă orice îl ţine legat. Şi aceste responsabilităţi mă duc cu gândul la lucrarea de consiliere creştină, pentru că acesta şi umătorul gând sunt scopurile ei. [CONSILIEREA]

5) aduceţi-Mi-l- după ce îl dezlegi pe cel legat înainte, nu îl lăsa să se ducă oriunde vrea sau nu îl lăsa de izbelişte. Adu-L Domnului Isus, încredinţează-L Lui. Şi până nu îl vezi în Mâna Lui, nu îi da drumul nici tu. [UCENICIZAREA, MENTORATUL]

6) Domnul are trebuinţă de el.- este, eşti valoros şi îi eşti de folos Stăpânului; eşti de folos societăţii, familiei şi vecinilor; Bisericii şi celorlalţi măgăruşi legaţi. [CONFIRMAREAL, SCOPUL CHEMĂRII ]

7) ascultarea ucenicilor: "N-au întrebat ucenicii De ce acolo? De ce nu un cal?" etc.

"Cei ce fuseseră trimeşi, s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus." 

Dacă te duci când te trimite Isus, toate cuvintele Lui se vor împlini. Dacă acţionezi în ascultare de El, întotdeauna va fi timpul împlinirii promisiunilor Lui. [CONDIŢIA REUŞITEI ]

8) măgăruş - încăpăţânat. Nu va fi uşor să îndeplineşti trimiterea. Vei avea de-a face cu negare, cu încăpăţânare, cu rezistenţă, cu răutate, cu ignoranţă- cu câte şi mai câte. Dar dacă Isus a spus, se va împlini şi cea mai grea chemare. [ LUPTELE, BIRUINŢA ]

Încă mireasă, nobilă mireasă.

De mult nu am mai scris. 
De muuult caut aceste versuri pe care le aveam, odată, pe bara din dreapta blog-ului. Dar iată că azi, fără să caut, cu ajutorul a doi prieteni de suflet vechi, din alta viaţă parcă, le-am găsiiit! 
Şi aşa mă bucur, că trebuie să le pun aici, ca să rămână şi la mine! 

Pentru ce vă uitaţi fete fecioare la mine?
Mă cunoaşteţi prea bine…
Nu sunt cine ştie cine.
Nu fac parte dintre oamenii lumii
importanţi,
mari
şi grei.
Sunt numai o mireasă…
mistuită de dor după Mirele ei.
După Mirele care găsi preţ de răscumpărare,
nu în preţul aurului sau al pietrelor nestemate,
ci în preţul vieţii;
şi pe palmele Lui sunt săpate-
pe palma Lui de Dumnezeu-
toate literele numelui meu.
Deci, pentru că nunta e aproape,
am grijă să nu mi se stingă lumina în noapte.
M-am încins cu Adevărul 
peste veştmântul de in subţire,
m-am încălţat cu râvnă.
Şi m-am acoperit cu neprihănire.
Mi-am luat scutul strălucitor ca un Soare,
să nu mă ajungă cumva acele săgeţi arzătoare.
Mi-am oţelit braţele cu putere
şi mi-am făcut timp pentru alţii,
mai necăjiţi decât mine, să le fiu mângăiere.
Deşi pe-aproape-i prăpastia adâncă, 
m-am trudit cu migală,
dar mi-am zidit casa pe Stâncă.
De-acum pot să vină valurile,
vânturile,
urgiile.
Nimic n-o să-i schimbe din loc temeliile.
Poate să vină chiar şi vrăjmaşul, 
Dar numai până la poartă:
“Ehei, cum trăieşti tu?
Pentru noi eşti ca moartă.
Ţie nu-ţi pasă de câte pot să mai vină:
foamete,
boală,
chiar moarte, invazia străină?
Ce-ai să te faci
când n-o să-ţi mai ajungă bucata de pâine?”

Dar Mirele meu m-a învăţat
să-L aştept liniştită,
să mă rog ne-ncetat
şi să râd de ziua de mâine.
Şi să râd de ziua de mâine.                                                      


Şi acum râdem doi. :) 






(Versurile nu îmi aparţin şi nu ştiu cui aparţin, îmi amintesc doar că le-am găsit demult, intr-o revistă pentru femei.)