De la îngrijorare la obsesie; de la obsesie la eliberare.

Sunt restantă cu multe gânduri pe care mi-am spus că o să le scriu și nu le-am scris.

Astăzi, însă, vreau să mă opresc asupra unui subiect care m-a tot frământat de o perioadă și despre care am avut discuții în câteva cercuri.

Este vorba despre îngrijorări, temeri, idei obsesive. Ordinea în care le-am scris arată și modul în care degenerează îngrijorările. Ajungi să te ocupi permanent, în mintea ta, de același subiect. Ajungi în imposibilitatea de a întreprinde altă activitate fără să te gândești la acel lucru.

Nu vreau să fac o listă a temerilor și a motivelor care dau oamenilor îngrijorare, ci vreau să te întreb dacă ai vreo temere care îți înnorează viața sau anumite momente din ea și care este/ sunt ea/ele?

Mai departe, vreau să îți vorbesc despre ...nu o soluție, nu știu cum exact să o numesc, dar eu am găsit-o ca pe o modalitate de a înainta în mod eficient și util pentru Împărăția lui Dumnezeu. Pentru că am observat că lucrurile care mă frământă mă țin pe loc, legată- ca într-un prizonierat. Și nu pot face nimic, decât să acumulez sentimente de inutilitate, neîncredere în mine si în planul lui Dumnezeu, sentimente de vinovăție că nu sunt de niciun folos.

Am fost prinsă o perioadă destul de lungă - și seacă- în vârtejul unor frământări legate de o anumită problemă relațională. Mă simțeam destul de prost încât să îmi petrec mult timp și resurse frământând aluatul acelei stări în mintea, inima și conversațiile mele. Ceea ce ducea numai la lucruri negative.

Dar într-o seară am lăsat garda jos și am lăsat altă voce, cea înțeleaptă, să se audă între celelalte.

Te ții legată în chestiunea asta și nu prea ai ce face; în timp ce te plângi că nu te implici în activități utile. Începe să redirecționezi resursele tale înspre lucruri utile și de folos altora. Ia accentul despre tine și gândurile tale și pune-l pe slujba pe care o ai. Oferă timp planificării și acționării în lucruri importante. Lasă- te atrasă de dorința de a face ce este bine: nu numai într-un domeniu sau într-o singură problemă, ci în mai multe, în câte este posibil. Dorește-ți să faci binele și fă-l. Și să vezi atunci ce va scădea dintr-o dată importanța acestei probleme, în care te zbați ca peștele pe uscat.

Așa am făcut. Unul din lucrurile care a fost necesar să le fac a fost stabilirea de obiective (măsurabile, posibile si specifice) și să mă țin de ceea ce mi-am propus. Asta pentru ca să am la ce mă întoarce de câte ori mă lua valul pierderii timpului.

Ne umplem timpul cu lucrurile cu care ne alegem. Ne ținem mintea ocupată cu gândurile cărora le permitem să rămână și să înceapă să zidească sau să dărâme la noi.

Inamicul aruncă săgeți arzătoare, dar, deși toate distrug, nu au aceeași formă și același scop: unele sunt intenționate să ne paralizeze, să ne lege, să ne țină pe loc. Altele ne vor distrage atenția de la lucrurile Adevărului și ne vor aduce să lucrăm pe câmpurile minciunilor: și le oferim timp, le udăm, le hrănim, pentru ca să ne trezim, la recoltă, că suntem înconjurați de valori care se clatină și cad.

Aleg azi stabilitatea valorilor, Adevărul; aleg să mă implic cu gândul, vorba și fapta în lucruri care au ecou etern și care au de-a face cu sufletul, nu cu materia.

Tu ce alegi?

Aici şi acum....în sfârşit!

M-am surprins de câteva ori în ultima vreme ademenită de mirosul şi îmbierea dulce a trecutului. Dar am scuturat bine din cap şi am revenit cu mintea unde îmi sunt şi picioarele. Pentru că, în sfârşit, trăiesc în prezent şi inima-mi nu se mai odihneşte pe pajiştile uscate şi veştejite ale trecutului, ci în tihna zilei de azi, în scurtul timp pe care îl am după ce pun capul pe pernă, înainte să adorm. Nici visele de noapte nu mă mai poartă prin lumi paralele vieţii mele. E odihnă pură, curată, deşi nu îndeajunsă, de cele mai multe ori. Dar acum iubesc somnul ca un om harnic şi nu ca unul pierde- vreme.
Ziceam de trecut. Dar îmi permit acum puţin să meditez, cu scopul unei comparaţii a zilei de azi şi a celor de ieri, alaltăieri.
Mă simt din nou înstrăinată de lume, dar în alt fel ca atunci. Într-un fel util, de această dată, într-un fel diferit, din care pot învăţa alte lecţii, în care mi se zidesc sau dărâmă, după caz, alte cărămizi, alte ziduri.
Am rămas doar eu şi foarte puţine persoane în micul cerc care mi-a fost dăruit. Mi-au fost luate, cu dragoste, unele lucruri, fără a-mi fi dată şi promisiunea că le voi revedea, pentru ca a venit vremea să ia sfârşit. Au rămas porţi deschise şi locuri libere pentru alte experienţe, alte lucruri care să mă definească de acum înainte.
A rămas, din fericire, El, Domnul meu. Azi mi s-a luminat faţa pe stradă la auzul unei afirmaţii auzite în urechi, dar spusă de către altcineva: "Sunt fericit cu Dumnezeul meu!" Am văzut cu ochii minţii cum m-am luminat şi un zâmbet larg mi-a fost desenat instantaneu. Pentru că în momentul acela am realizat că atât mi-a mai rămas: Să fiu fericită cu Dumnezeul meu, în primul şi în ultimul rând!
Privesc la prezent şi nu pot să nu îl văd prin lumina trecutului, prin lumina reflectată de lacrimile strânse în burduf. Nu pot să nu îl văd prin dragostea şi învăţătura primită de la toţi cei care în cinci ani mi-au fost ceva. Nu pot să îmi văd prezentul fără recunostinţă faţă de cei care fac acum parte din el. Nu pot să nu mă bucur şi să nu îmi laud Dumnezeul, care domneşte peste veacuri şi peste viaţa mea.
E linişte în jurul şi înlăuntrul meu. E ordine şi capul mi-e limpede. Iar credincioşia....să îmi crească zi de zi, să aducă rod pentru Cel care îmi dăruieşte liniştea, ordinea şi credincioşia, ştiind cel mai bine câtă nevoie am de ele!

Israel, eu şi Ce ne leagă.

Întuneric. Rece. Uscăciune. Robie. Disperarea multora. Frustrarea celor cu puţină credinţă. Nelipsire de la Templu a celor cu multă credinţă. Îngâmfare. Apăsare. Ocupaţie, multă agitaţie. Strigăte spre Dumnezeu, care aude. Proclamarea lui El- Roi, Dumnezeul care vede. Aşteptare chinuitoare. Îndoială. Încercarea credinţei. Evenimente politice. Schimbări. Îndatoriri. Planuri. Dragoste. 


Şi iată un cuvânt care parcă se află în contrast cu majoritatea celor de mai sus. 
Mă gândeam, scriind mai sus, la contextul social, religios al Israelului în perioada dinaintea naşterii lui Isus. 


[Mă gândesc, recitind, la mine însămi şi la modul în care mă văd şi în care mă simt. 
Dar am scris dragoste, şi El acoperă totul. El a înfruntat totul şi pot şi eu înfrunta totul prin El.]


Şi am scris dragoste. Pentru că Iosif şi Maria se iubeau, sau cel puţin aşa vreau să cred. Şi Cel care a făcut minunea posibilă a întărit şi dragostea lor, în ciuda neimaginatei întâmplări. 
Iosif şi Maria se iubeau. Maria îşi iubea pruncul. Dumnezeu Îşi iubea poporul. Şi tot El avea un plan. Iar planul Lui se construia cu alte cuvinte decât cele care descriau starea de fapt. Planul lui avea alte temelii, pentru că începea cu o Lumină în întuneric. 


Rază de lumină, rază de speranţă. Căldură, chiar dacă asigurată de cele mai neaşteptate surse: vite într-un grajd. Prospeţime. Eliberare. Speranţă şi bucurie. Împlinire. Închinare în duh şi în adevăr. Smerenie, umilinţă. Ruperea jugului. Odihnă în Cristos. Laudă la adresa lui Dumnezeu, în cer şi pe pământ. Proclamarea adevărului despre El. Aşteptare în bucurie. Siguranţă. Dovedirea şi întărirea credinţei. Evenimente politice şi de tot felul. Schimbări, transformări, reînnoiri ale minţilor. Metanoia. Responsabilităţi. Planuri. Dragoste. Izbândă în Numele lui Isus. 


Şi iată alt cuvânt, la care suntem toţi chemaţi a ne gândi. Izbânda care ne-a fost promisă, care ne-a fost şi oferită deja, în stăpânirea căreia suntem aşteptaţi să intrăm. Izbânda, din El, prin El şi pentru El. 


Izbânda asupra duhurilor stăpânirii acestei lumi, asupra circumstanţelor, asupra păcatului, asupra noastră înşine. 
Izbânda care să  ne aducă tot la picioarele Celui Preînalt, cu cununile aruncate înaintea Lui, după ce vom fi biruit totul!
Izbândă este ceea ce vă doresc şi eu, să o aveţi şi să vă bucuraţi de ea în anul îndoielnic şi tremurând ce se anunţă. 
Izbânda, în cinstea Lui! 

Explozie de credinţă

Eşti primăvara mea, frumos învăluit în albastrul Cerului Tău, care mă pierde şi mă regăseşte din fiecare umbră ce m-apasă.

Încă nu e primăvară. Calendarul mai are câteva file colorate în frig şi un alb trecut, expirat, care nu mai are putere de a bucura pe cineva.

Încă nu e primăvară. Păsările încă nu trilulilulesc, explozia de raze şi de verde încă nu a a avut loc şi nici cerul nu a căpătat nuanţele de albastru proaspăt şi revigorator.

Încă nu e , dar o aştept, cu tot cu începuturile ei , cu toate. Şi o dată cu ea şi cu suita ei aştept şi culorile ce le vei desena în noi începuturi şi în viaţa mea. Nu le văd încă, dar le ştiu aproape. Vreau să cred că ele vor fi, o dată cu câştigarea luptei asupra timpului de către primăvară. Cred că le ai pregatite pentru mine şi poate ai aşteptat primăvara pentru a deschide Mâna Ta plină de binecuvântare, dupa ce o vară, o toamnă şi o iarnă Ţi-am căutat Faţa şi am stat în prezenţa strălucirii ei.

Binecuvântările Tale se vor revărsa şi vor intra în viaţa mea, spărgând în bucăţele toate vitraliile. Va fi o explozie de surprize, o dată cu deschiderea corolei primei flori. Voi trăi primăvara aceasta promisiunile Tale împlinite, şi nu doar umbra lor în imaginaţia şi în dorul meu.

Te aştept să le arăţi tuturor că sunt a Ta şi sunt mai de preţ decât crinii şi cântătoarele. Toţi vor vedea credincioşia Ta!

Şi chiar dacă pomul nu va înflori, pământul nu va da niciun rod şi câmpiile nu se vor înverzi, dacă florile nu se vor deschide şi dacă izvoarele nu se vor dezgheţa, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!

Va urma că Îi dedic primăvara mea, cu toate culorile şi exploziile de lumină şi bucurie si iubire ce vor fi sau nu, iar efectul exploziei să fie o inimă, a mea, şi mai credincioasă, mai frumoasă, mai mulţumitoare. Buchetul ce îl voi strânge din toate florile ce El mi le va dărui în următoarele luni îl voi arunca în sus, iar mirosul lui să ajungă până la cerul Lui, şi să Îl bucure, să Îi aducă zâmbetul. Iar numele Lui să fie cinstit prin bucuria şi mulţumirea mea, şi dacă da , şi dacă nu.

Chipul Lui. Se vede?

Mi-a plăcut şi m-a pus pe gânduri unul din punctele cuvântării pastorului Emil Bartoş, aseară.
Tema era Imago Dei, din Psalmul 8. Sau Despre demnitatea fiinţei umane.

Punctul despre care vorbesc, ultimul:
Chipul lui Dumnezeu în noi înseamnă că suntem fiinţe relaţionale.

Iubeşte-te pe tine însuţi, pentru a şti şi a putea să îi iubeşti şi pe ceilalţi. Dar niciodată nu vei găsi împlinire prin tine însuţi.

Această idee am regăsit-o săptămâna care a trecut în Portret în oglindă, Josh McDowell:
După ce devenim creştini, nu mai suntem, niciunul dintre noi, o insulă.
Nu mai eşti o insulă. De atunci, ai devenit peninsulă. :)

Libertatea elimina constrângerea, dar implică dăruirea.

Termenul grecesc prosopon înseamnă faţa care caută altă faţă.
Din el a derivat persona, care suntem noi- persoana.
Aşa ne definim: feţe care caută alte feţe; ne defineşte dialogul.

Dialogul defineşte Cerul.
Monologul defineşte Iadul.

Nu există creştin izolat; creştin- insulă.

Mântuirea exprimă şi o trecere de la individ la persoană.
Trebuie să treci de la stadiul individual la cel interpersonal, pentru a găsi împlinire, salvare, regăsire.

Recuperează relaţiile pierdute. Totul este un dar.

Un dar ce ţi-a fost dat o dată, nu îţi mai este luat. Ceea ce a fost odată binecuvântare, nu poate fi acum un spin în coastă, ca să spun pe româneşte, şi nu în engleză. (gândurile mele)

Viaţa-i scurtă. Preţuieşte relaţiile. Salvează-le. Fă orice pentru asta! (imperativele lui)
...pentru că vreodată, te vei mai întâlni cu ceea ce a fost cândva, o relaţie. Una după chipul lui Dumnezeu, o relaţie care poate fi restaurată, recuperată prin şi numai prin Isus Cristos.

Zici că semeni cu El. Se vede lucrul acesta şi în relaţiile tale? În toate relaţiile tale?

Ai grijă de relaţiile tale, pentru că te vei mai întâlni cu ele.

...

Poate şi tu ai stricăciuni prin relaţii, poate şi tu ai uitat de vreun prieten. Poate şi tu ai făcut greşeli sau eşti cel care suferă de pe urma vreunei relaţii care s-a dovedit a nu fi ceea ce te aşteptai. Poate că ţi-a fost greu, poate încă îţi mai este. Dar întoarce-te acolo unde ai lăsat lucrurile "aşa" şi în Numele Celui care ţi-a dăruit acea relaţie, lasă lucrurile să continue, lasă iertarea să îşi facă loc printre frustrări, cioburi de vise şi de bucurii împrăştiate în toate cele patru zări. Iubeşte cum a făcut-o Isus, când a restaurat chipul lui Dumnezeu în noi, la cruce. Hai să-L lăsăm să se vadă în noi şi în toate relaţiile noastre. :)
Eu asta o să încerc. Şi cu ajutorul şi puterea Lui, voi şi birui natura-mi încăpăţânată, rănită şi obosită.

NU îngrijorării

Luca 12:22-34

Arunc asupra Ta îngrijorarea mea;
Să nu mă mai gândesc la ce nu pot schimba.

O dată Te-ai jertfit şi mi-ai dat pacea Ta
Povara mea s-a stins, prin învierea ta.

Şi-acum la Tine vin- să caut Faţa Ta,
Vreau ca-n viaţa mea să strălucească Ea.

Şi-ntâi împărăţia vreau a căuta-
Ea-i veşnicia mea, o ştiu şi cânt aşa.

Dare de seamă

A fost o săptămână frumoasă.
La Râu Sadului, departe de semnale, în afara ariilor de acoperire a reţelelor de telefonie mobilă, departe de claxoane şi ţevi de eşapament, departe de aglomeraţie şi chiar de caldura sufocantă.
Organizarea a fost asigurată de ECM ; protecţia, bucuria, Hrana, odihna au fost asigurate de Dumnezeu. Cazarea, mâncarea, focul de tabără au fost asigurate de cabana Nora.
Participarea a fost asigurată de tineri şi tinere din oraşe din ţară- Bucureşti, Craiova, Câmpina, Târgu Jiu, Oradea, Sibiu şi de persoane din SUA şi Anglia.
Multe altele au fost asigurate de diferiţi oameni, care purtau numele de lideri, iar noi toţi ceilalţi purtam, ca şi ei, de altfel, ecusoane cu numele.

Frumos. Oameni de la care ai ce învăţa doar privind, Cuvânt din care te saturi studiind, închinare prin care te împlineşti cinstindu-L pe Cel care ne-a fost adevărat lider tuturor.

Echipa ECM are o viziune frumoasă: 10% din Europa să fie pentru Cristos! Să aparţină lui Dumnezeu. Zeciuiala Europei, pentru Domnul întregului pământ.

Să fie binecuvântaţi să ne rugăm în continuare şi ştiu că vor fi, pentru că sunt o binecuvântare pentru mulţi.

Am făcut multe în această săptămână, multe serioase, multe prea hazlii...au fost toate darul Lui- încă unul- pentru noi.

Am cunoscut mai îndeaproape doi oameni ai lui Dumnezeu- Ezra şi Neemia, cu ajutorul fratelui Dwight Stone şi al fratelui Maciek.

În continuare poţi citi retrospectiva săptămânii, care cuprinde principalele evenimente şi o bună doză de voie bună. Retrospectiva - asigurată de fetele din Târgu Jiu.
Enjoy it.

Cu mic cu mare am plecat,

Din toate părţile ne-am adunat

Cu gândul numai la distrat

-...pardon, la studiat-

Şi la Nora ne-am cazat.

Cabana e primitoare,

Cu duşuri răcoritoare.

Îi spală chiar şi pe vecini

Şi de bucurie-s plini.

Ne trezim de dimineaţă

Cu urme de pernă pe faţă

Şi spre baie ne-ndreptăm,

În şir indian aşteptăm.

Cine-apucă să se spele

Merge usor pe alee,

Spre grupuri să se întalnească

Şi inima să-şi veselească.

La studiu am învăţat

Să nu fim ca Sanbalat,

Ci ca Ezra să gândim

Şi ca Neemia să zidim.

Fiindcă am fost gălăgioşi,

Cosmin ne-a dat programu-n jos.

Atunci toţi am ripostat,

Dar el tot nu s-a lăsat.

Într-o bună dimineaţă,

Când să ne spălăm pe faţă,

În baie ne-am orbecăit,

Dar apă tot n-am găsit.

La râu atunci am alergat,

Pe mâini pe faţă ne-am spălat

(-Şi pe dinţi nu ?

-Taci, tu !

-Okei .)

Cu toţii ne-am bucurat

Că râul n-a fost secat.

Nimeni nu ar fi crezut

Că Dănuţ ar fi în stare

Să aibă un cap aşa de tare.

În duel când a sărit,

Şase copci au răsărit.

La banner ne-am adunat ,

Spre comoara am plecat-

Fiecare cu o hartă

Foarte bine desenată.

În cascadă ne-am băgat,

Până şi de serpi am dat,

Dar niciunul n-a lăsat

Vreun bileţel neluat.

După ce-am răscolit pădurea,

Am luat la răsfoit Scriptura.

Înapoi am alergat,

Dar premiul a fost luat

De Samy şi echipa sa,

Reuşind victoria.

La Mufa-Pufa s-au întrecut,

În saci n-au prea încăput.

În hârtie s-au înfăşurat

Şi de sfoară-au apucat.

De-nvârtit, s-au învârtit.

Fiecare-a reuşit

Prin cercuri să se strecoare,

Dac-a mai fost în picioare.

Şi acuma, la sfârşit,

Ne-am bucurat c-am reuşit

Să ne cunoaştem mai bine,

Aşa cum Silviu ne spune.

Şi spre casă când plecăm,

Ce-am învăţat, să nu uităm.

Să punem în aplicare

În viaţa noastră, fiecare.

Ce am crezut că nu va mai fi

Înapoi acasă după trei zile de natură, cer înstelat, aer curat şi inimi care mai de care.

A fost frumos. Deşi nu îmi imaginam acum o săptămână că acum voi fi întoarsă de acolo. Dar, dupa cum mi-am dat seama, nu mai deţin controlul asupra vieţii mele. Ştiu că îngreunez situaţia şi răbdarea celor din jur, dar şi mie mi-e greu.

Am mai învăţat ceva lecţii între timp, pe altele le-am aprofundat...e bine că m-am dus. (Cum altfel ar putea fi...dacă a fost planul mai presus de mine şi de voinţa mea, care m-ar fi vrut departe de acolo?)

Despre tăierea lemnelor mi s-a propus să scriu, despre viaţa ca un covrig, despre cum se ajunge la atingerea obiectivului dorit, în mai multe domenii...

Între timp, câteva imagini de sus, sus care a fost prea jos pentru visul meu, dar prea sus pentru meritele mele.
Am ajuns şi anul acesta...

Ele-s. Dragele mele drage.

Cu toată puterea mă încred în Tine, stau pe Stâncă şi nu-mi este teamă. Nu mai. :)

Prietenii noştri au mers sus, dar nu i-am putut vedea. Nici ei unii pe alţii nu prea. Dar L-am putut vedea cu toţii pe Dumnezeu!

Oglindirea cerului în petale galbene de frumuseţe.

Minunate sunt lucrările Tale cele văzute şi cele nevăzute. Vreau să mă bucur de cele văzute şi să cred în cele nevăzute. Pentru că mâna Ta este în toate. Cred în Mâna Ta întinsă şi în inima Ta grijulie.

Despre alte lecţii, când mai fac rost de poze şi după ce am mintea limpede. Sunt nedormită de aproape 40 de ore. Să am somn sănătos şi întremitor.

Când e vremea de cules

6 iulie, 8 dimineaţa. Înainte (de), dar plină de nădejde.

Trebuie să scriu şi acum.

Mă-ncred în El orice s-ar întâmpla;

Pe stâncă sus sau în adânc de val.

În timp ce mă rugam ca EL- Dumnezeu să Îşi culeagă onoarea şi gloria prin/din prezentarea mea la examen azi, am făcut o conexiune. Mi s-a arătat conexiunea asta. Cu jocul Happy Farm de pe Facebook.

Şi acesta, ca şi orie altceva, poate avea implicaţii spirituale de învăţat.

Am văzut o gradină plină de roade- bine udată, îngrijită cu ajutorul vecinilor fermieri, ajunsă la stadiul de final- gata de recoltare.

Aşa sunt şi eu. După 3 ani de îngrijire, creştere, trecere de la un stadiu la altul, după ce am fost îngrijită de Mâinile Lui, concretizate prin prieteni, semeni, după ce am fost sabotată de alţii, care au pus viermi, buruieni cu scopul

de a se înălţa pe ei, dar care sabotisme au fost vindecate, reparate de El Însuşi prin Cuvânt sau prin oameni, acum ma regăsesc, azi, cu roadele gata de cules.

Destui dintre cei care mi-au fost alături 3 ani, mai mult sau mai puţin, azi, de dimineaţă, m-au udat pentru ultima oară, m-au făcut să strălucesc, au curăţat praful, m-au împrospătat, în zorii curaţi şi luminoşi ai dimineţii- pentru ca roadele să fie şi mai frumoase pentru El!

Vă mulţumesc!

După ce am văzut recolta- gata de adunat, am văzut Mâna care venea să-Şi facă datoria: să mai adune o dată. Dar vai. Recolta nu e maximă.

Din câtă trebuia să fie, o parte e furată. Stăpânul nu mai are câştig complet, întreg.

Aceasta am văzut când I-am spus să Îşi culeagă toata cinstea.

Acum mă întreb...e cinstea şi onoarea Lui întreagă în ceea ce am azi de oferit? Este roada mea NUMAI pentru El?

Şi spun DA. El este responsabil pentru că am ajuns aici. Datorită Lui nu sunt plină de întinăciune, insecte, paraziţi, buruieni. El a avut grijă să fiu sabotată, curăţată şi udată la timp- toate la timpul lor, la fix după ceasul Lui-, astfel încât să iasă tot ce-i mai bun şi mai frumos. După cum spune şi titlul- Ce am mai bun pentru Cel Atotputernic-, declar şi eu. Ce am mai bun e pentru Stăpân, pentru că din El, prin El şi pentru El le-am avut.

El e Bunul meu cel mai preţios şi Lui vreau să-I închin azi recolta, întreagă şi păzită de cel rău, care ştiu că tânjeşte măcar la 1% din roade, căci ştie că dacă 1% e al lui, Domnul meu nu va mai fi satisfăcut.

Întreagă ai păzit-o până acum, întreagă să o culegi, Stăpâne. Toată-i a Ta.

Toată roada mea, toată eu.

Căci Ţie mă închin nu numai cu ce sunt, cu ce am, cu ce iubesc, cu ce visez, cu ce mă doare. Ţie mă închin şi cu şcoala, cariera şi învăţarea mea.

În orice domeniu aş face ceva, e pentru Tine, care hotărăşti când va fi gata de recoltat. Şi azi e timpul.

Intră, Stăpâne, în grădina ce-Ţi sunt şi desfătează-Te în lucrul mâinilor mele, pe care Tu l-ai binecuvântat. Adună tot!

[...]

Ce am avut de scris despre proba aceasta ce-o mai am, am scris înainte să trec prin ea.

Pentru că acesta este adevărul şi orice ar urma, nu poate invalida această credinţă pe care o am, credinţă care îmi dă neprihănirea prin care sunt întărită.

Aceasta este ce am avut de scris, mărturisit, declarat. De aici înainte, hotărârea Lui va rămâne în picioare. Şi dacă va fi biruinţă, va fi a Lui; dacă nu va fi biruinţă, va fi un pas spre ea.

...

Căci în Tine mă încred că vei fi lângă mine

Şi frică nu-mi va fi!

În Numele Lui, în Numele Domnului oştirilor.....mă duc!

[...]

Au trecut 9 ore. Sunt aici, gata cu ceea ce s-a numit facultate. Nu-i mare lucru...dar a fost şi nu mai este. Decât istorie şi amintire.

Mulţumesc Lui pentru că mă uit inapoi şi tot ce văd pe stratul numit şcoală din grădina acestor 3 ani sunt steaguri de biruinţă fluturate în Numele Lui, care stau şi rămîn mărturie a ceea ce este El, a ceea ce poate El, a ceea ce face El pentru iubiţii Lui răscumpăraţi.

Nu ştiu încă rezultat, dar tot ce contează a fost spus şi trăit deja...cel puţin legat de şcoală. [zâmbesc amar]

Începând de mâine, sunt în vacanţă, oficial şi irevocabil, pentru a mă reface şi pregăti pentru next level.

Să-mi fie de bine, să-I fie spre glorie!

La recitire!

P.S. When all is said and done, I stand up and praise Your name!

Un an.

Am renunţat să mai număr lucrurile şi amintirile care nu contează.
Am început să ţin evidenţa lucrurilor cu adevărat importante.
De exemplu, mâine , adică aproape azi, pentru că e 11: 55 PM.

Să vorbim deci la prezent.
Astăzi deci. Împlinesc un an.
Un an de alergare pe pista "acreditată".
De când am trecut gardul şi am primit autoritate prin mărturisirea morţii firii vechi şi naşterea din nou- din apă şi duh.
Mulţumesc Domnului meu pentru anul acesta în care am învăţat multe şi în care , cred eu, am crescut, m-am maturizat, în câteva domenii- spiritual, emoţional, social, intelectual chiar.

Am vrut numai să ridic o piatră de aducere-aminte şi să mai spun o dată:
Slăvit să fie Domnul! El, care a făcut cerurile şi pământul; El, care m-a adus de la moarte la viaţă; El, care este puterea mea, biruinţa mea, ţinta mea şi visul meu cel mai trainic.

Pe mai altădată, când voi mai avea ceva de zis/scris.

Pace şi bucurie

Glorioasa zi!

Glorioasă zi. Este orice zi pe care El o umple cu prezenţa Sa.
Glorioasă zi este orice clipă petrecută în El.

Cum va fi fost atunci ziua când ei au crezut că Îl pierduseră pentru totdeauna? Speranţa lor, prietenul lor, Învăţătorul lor. Chinuit. Mort. Îngropat. Nădejdea lor moartă. Aşa au crezut două zile.
Zile îndoliate, cele mai negre din viaţa lor. Cele mai negre din istoria omenirii. Cele mai goale, pustii, negre şi deznădăjduite. Pentru pământ şi pentru cer.
Două zile. [Acele zile, dar şi toate zilele fără Isus. Aşa sunt. Până când ziua Învierii Lui a venit şi pentru mine, şi vine şi pentru tine.]
Până a treia zi. Când începeau să caute să se mângâie, să îndeplinească ritualurile...au avut parte de ceea ce nu trebuia să fie surpriză, pentru că au fost avertizaţi! Dar au uitat. Au uitat să mai creadă în cuvintele Lui. Au uitat puterea şi acurateţea Cuvântului care vestise că a treia zi va birui lupta cu moartea.
"Căci tot nu pricepeau că , după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi." Ioan 20: 9
Va birui mormântul, va birui totul!
Aşa că au fost surprinşi. Nu le-a venit să creadă. Când nu L-au mai găsit printre cei morţi...
Dar solii erau acolo. Vestitorii Învierii! Vestitorii bucuriei şi ai Vieţii!
"Nu vă temeţi, căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. " Matei 28:5-6
"După cum zisese. "
De acum veţi crede tot ce a spus? De acum veţi mai uita vreun cuvânt de-al Lui, când ştiţi că tot ce a spus se va împlini exact?
Ei , ele poate că nu au mai uitat.
Dar eu, dar tu? Vom mai uita?
După cum a zis, mai este o sărbătoare gata să se împlinească:
Sărbătoarea când va reveni. Cu scopul împlinirii fericirii noastre şi visului nostru suprem!
"Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie." Luca 21: 27-28

Da, cred. Da, aştept. Da, se va împlini! Da, va mai fi o glorioasă zi!
Esti viu, Isuse, si Te astept sa implinesti si cealalta promisiune!
Vino, Doamne Isuse!

...cu Tine legamant.

...până nu Te-am întâlnit eu la cruce- în mod personal, nu pot înţelege ce s-a întâmplat în acea vineri.
...până nu gust eu însămi din dragostea Ta, nu pot înţelege toate descrierile făcute de alţii.
...până nu mă văd schimbată , regenerată, nu pot crede că Tu poţi face totul din nimic, că Tu ai puterea absolută şi adevărul absolut.
...până nu mă aplec şi nu îngenunchez înaintea crucii, la piciorul ei, înaintea Mielului, îndrăznesc să spun: nu va avea nicio valoare moartea Lui pentru mine. Sacrificiul este inutil, dacă eu nu îl accept că fiind făcut pentru mine.

Compozitorii scriu în cântece "What a wonderful cross", "The cross has said it all...". Dar eu zic What a wonderful Lamb. What a wonderful God. How wonderful Jesus!
Şi-a făcut treaba până la capăt. Fiecare cui, fiecare spin; fiecare muşchi întins peste maxim, fiecare picătură de sânge cursă; fiecare cuvânt rostit din adâncul fiinţei , cu câtă dragoste! Câtă dăruire! Câtă negare de Sine. El- Dumnezeu! Pentru tine, şi atât. Până nu vei înţelege asta , până nu vei accepta; până nu îţi vei alinia viaţă acestui dar imens, vital, el va fi fără valoare- pentru tine, în timp ce alţii trăiesc în bucuria mântuirii, cu Darul nemeritat, dar primit- Isus înaintea lor, umpluţi de El şi de toate pe care le aduce odată cu El.

Priveşte la cruce.
Îndreaptă-ţi paşii spre ea.
Ajungi lângă ea- priveşte şi vezi Iubirea murind în locul tău, pentru a te îmbrăca în nemurire!
Apleacă-te.
Pune-ţi genunchiul jos şi lasă Mila să îţi ridice povara de ani şi păcate duse cu tine.
Realizează ce tocmai ţi-ai imaginat şi simte sentimentul- eliberarea, pacea, liniştea. Simte prezenţa Lui.
E prezent acolo, lângă tine, pentru că deşi tocmai Îl vezi ţintuit pe cruce, a biruit-o.
Căci El e în stare.
Şi dacă a învins moartea, crezi că nu te vede pe tine?
Crezi că nu Îi pasă, după ce a făcut?
Eşti cu genunchiul jos, cu inima frântă.
Lasă-L să o ia El, şi o va face o inimă învingătoare.
Lasă-te ridicat de braţul Lui, lasă-te inundat de prezenţa Lui.
Este prezent Fiul lui Dumnezeu.
Predă-te cu totul.
Lasă lacrimile pocăinţei să-ţi fie singurul tezaur.
Lasă-te transformat.
Lasă-ţi viaţa să fie schimbată pentru veşnicie.
Crede doar.
Acceptă, bucură-te şi trăieşte! Adevărata viaţă, care începe la piciorul crucii! În prezenţa lui Isus!

Ce moment minunat.
Când tot ce-i vechi e aruncat.
Noua viaţă în Cristos
Te va face bucuros!

fully and beautifully repaired

O seară de rememorări, de prezenţă divină într-o sală de curs ( eu am simţit-o, pentru că am aşteptat-o şi am dorit-o), de umblări pe străzile Ierusalimului, ale Israelului, alături de personaje biblice, alături de inima lui Isus....

Aşa a fost seara asta.
Acum m-am întors; sunt în patul meu şi o să las piatră de aducere-aminte frânturi din replici, din gânduri, din trăiri...deşi nu se poate explica.

Şi, apropo de scrierea cu dor de Peniel de acum câteva seri....aş putea spune că în seara asta , la terminarea filmului, m-am simţit cam ca după o sesiune de Peniel. De ce? Cum? Poate pentru că important nu este locul, nu este atmosfera, ci prezenţa Lui în locul în care ne strângem! Faţa Lui poate fi văzută şi prezenţa Lui simţită oriunde!

"Cu siguranţă aveam nevoie de un Salvator" , au căzut de acord personajele. Şi eu cu ele.

"Oricine bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete, dar cine bea din apa pe care o dau Eu nu va mai înseta niciodată" - Isus

Şi mi s-a dus gândul la discuţia pe tema flămânzirii avută astăzi. Şi la analogia la care am ajuns amândoi - să comparăm foamea cu dragostea. Imaginează-ţi numai. Că mai multe oricum nu scriu despre asta. Dar am amintit pentru a explica gândul următor, pe care ţi-l dedic, "apărătorul fugii mele":

Oricine gustă din dragostea pământească, va simţi din nou nevoia, îi va fi iarăşi foame/ sete de ea.
Dar cine gustă din iubirea lui Dumnezeu, cine gustă din Isus, în veci va fi sătul...de dragoste! Şi nu-i va mai trebui alta. Sătul pe veci, şi nu e doar un vis frumos. E o realitate .

"Fiică, credinţa ta te-a vindecat!"- Isus
Domnul Isus a simţit o putere ieşind din el când femeia s-a atins de el. Când crezi cu adevărat, ceva se întâmplă. Când crezi, este putere. Care te vindecă, te eliberează, te ridică...îţi redă demnitatea! :)

"released from shame"...
Nu doar Maria Magdalena, ci mulţi alţii , care s-au întâlnit faţă în faţă cu Salvatorul, cu Eliberatorul. Şi eu, şi tu...!

"I can see Jesus", zicea un copilaş ridicat pe umerii tatălui său pentru a-L vedea.
Can you? Tu poţi să-L vezi?

Tu, orbule! Lasă-L să îţi deschidă ochii, să te vindece, lasă-L să îţi redea demnitatea, să te ridice din ruşine şi să te elibereze de dispreţul lumii.

Domnul Isus a cuvântat mult, dar a şi pus în practică ce a propovăduit:
"Iubiţi pe vrăjmaşii voştri!"
Şi a făcut-o, când , în grădina Ghetimani, când Petru a sărit şi i-a tăiat urechea individului vrăjmaş. Isus i-a vindecat rana. Şi-a manifestat dragostea pentru cel ce venea să-l aresteze.
Şi-a iubit vrăjmaşul. De ce aplicaţie mai concludentă ar fi nevoie?!?

...

Să Te duci singur spre locu-Ţi de moarte binecuvântând şi învăţând , ca nimeni altul.
Tu-Fiu de Dumnezeu, m-ai dezlegat pe mine, şi Te-ai lăsat legat pe Tine.
Mie mi-ai dat eliberare, vindecare, în timp ce Tu te lăsai ţintuit pe-un lemn.
Mi-ai dat mie viaţa, prin chinul Tău şi moartea Ta.
M-ai împăcat cu Dumnezeu, m-ai adus fără teamă să pot sta în prezenţa Lui;
iar Tu, Te-ai lăsat despărţit de El , cu care erai una
Te-ai renegat pe Tine, pentru a-mi da mie un nume nou, veşnic.
Ai fost atârnat pe lemn, blestemat, pentru ca eu să fiu binecuvântat.
Fără tine, cerul s-a întunecat; dar lumea mea s-a luminat.
Neprihănirea-ţi - pedepsită, pentru ca eu să nu mai fiu lovită.
Totul- pentru mine.

Dar ce folos un cer întunecat, ce folos a sta în prezenţa lui Dumnezeu, fără Tine?
Ce Trinitate ar mai fi- cu Tine lipsă, Preaiubit de Dumnezeu, de-un cer întreg?
Ce sfârşit ar fi fost acela- într-o gură rece de mormânt?
Aşa că nu a fost totul atât.

Ai înviat, ai biruit!
Ai întregit cerul, ai întregit Trinitatea,
mi-ai întregit şi desavrsit viaţa şi toată fiinţa,
prin glorioasa-Ţi înviere!

Ai biruit mormântul şi moartea ai învins....!

Cât Te iubesc de mult, Isus!