Arca şi viaţa (1)

Am primit ceva pe Messenger şi cred că putem învăţa ceva din aceste cuvinte.

Deocamdată le doar pun aici şi poate mai târziu am timp să le aprofundez.

Tot ce trebuie să ştiu despre viaţă am învăţat de la Arca lui Noe :

1 : Nu pierde barca.
2 : Aminteşte-ţi că toţi suntem în aceeaşi barcă.
3 : Fa-ţi planuri în avans. Nu ploua când Noe şi-a construit arca.
4 : Fii pregătit. Când vei avea 100 de ani , e posibil ca cineva să-ţi ceară să faci ceva cu adevărat important.
5 : Nu asculta criticile ; mergi înainte cu treaba care trebuie făcută.
6 : Construieşte-ţi viitorul pe premise înalte.
7 : De dragul siguranţei , călătoreşte în pereche.
8 : Viteza nu e totdeauna un avantaj. Şerpii erau pe arcă împreună cu gheparzii.
9 : Când eşti stresat , pluteşte pe apă o perioadă.
10 : Aminteşte-ţi , Arca a fost construită de amatori ; Titanicul de profesionişti.

Dezintoxicarea de vise.

A început acum câteva nopţi, cu stelele, sub stele.

L-am văzut trecând pe deasupra, înfăşurat în mantia-I de un albastru închis- negru, cu străluciri infinite aplicate. Trecea El, pe deasupra mea, pe deasupra nevredniciei mele, pe deasupra şi mai presus de visările şi dorinţele mele.

Asta este o bucăţică din mantia Lui, cu care Îşi acoperă mareţia , pentru ca eu să Îl pot vedea.

Pe cineva , acest ceva ce am văzut eu l-a dus cu gândul la "o minte frumoasă".
M-am uitat şi eu să aflu cum arată o minte frumoasă. Şi am aflat că e dureros să ai o minte frumoasă. Pentru tine şi pentru cei din jur.
Şi am mai aflat că poate că e bine să ai o minte frumoasă, dar este un dar şi mai minunat să descoperi o inimă frumoasă.

Perhaps it is good to have a beautiful mind, but an even greater gift is to discover a beautiful heart.

Observ că o minte frumoasă înseamnă să vezi lucruri care nu sunt. Să te hrăneşti cu idei şi vise care te ţin activ, îţi dau de lucru.

Dar chiar dacă simţi un sentiment de împlinire, acest lucru nu îi implineşte şi pe ceilalţi. Şi pe termen lung, este împotriva ta.

Cum ar fi dacă ai realiza deodată că cele mai frumoase lucruri pe care le-ai simţit, cele mai frumoase lucruri pe care le-ai folosit ca instrumente pentru a învăţa lecţii şi altele cele mai frumoase...nu au dispărut, ci nu au fost niciodată?

Imagine if you suddenly learned that the people, the places, the moments most important to you were not gone, not dead, but worse, had never been. What kind of hell would that be?

Trebuie să mă obişnuiesc şi eu cu asta. Cu tot ce a fost doar în mintea mea. Este greu să recunosc asta, dar poate e cel mai simplu mod de a trece peste. Nu va mai trebui să caut explicaţii "de ce nu mai este", ci va trebui să accept că nu a fost niciodată.

I still see things that are not here. I just choose not to acknowledge them. Like a diet of the mind, I just choose not to indulge certain appetites; like my appetite for patterns; perhaps my appetite to imagine and to dream.

Să nu îmi mai îngădui să îmi hrănesc înclinaţiile pentru visare şi pentru imaginaţie. Sau să mă apuc de scris poveşti sau să regizez filme- aşa ar avea un scop toate astea.

There's no point in being nuts if you can't have a little fun.

Şi cu asta ... o să mă ţin de dieta minţii pe care am început-o de un an acum încheiat.

Şi am nevoie de ajutor cu asta, iar ajutorul nu constă în alimentarea viselor de către voi. Dacă voi nu vreţi să vă opriţi, atunci vă voi ignora şi pe voi. Chiar dacă îmi vreţi numai binele. Poate trebuie să începeţi şi voi o dietă pentru dezintoxicare. Dezintoxicarea de vise.

And yet...

I need to believe that something extraordinary is possible.

Ce am crezut că nu va mai fi

Înapoi acasă după trei zile de natură, cer înstelat, aer curat şi inimi care mai de care.

A fost frumos. Deşi nu îmi imaginam acum o săptămână că acum voi fi întoarsă de acolo. Dar, dupa cum mi-am dat seama, nu mai deţin controlul asupra vieţii mele. Ştiu că îngreunez situaţia şi răbdarea celor din jur, dar şi mie mi-e greu.

Am mai învăţat ceva lecţii între timp, pe altele le-am aprofundat...e bine că m-am dus. (Cum altfel ar putea fi...dacă a fost planul mai presus de mine şi de voinţa mea, care m-ar fi vrut departe de acolo?)

Despre tăierea lemnelor mi s-a propus să scriu, despre viaţa ca un covrig, despre cum se ajunge la atingerea obiectivului dorit, în mai multe domenii...

Între timp, câteva imagini de sus, sus care a fost prea jos pentru visul meu, dar prea sus pentru meritele mele.
Am ajuns şi anul acesta...

Ele-s. Dragele mele drage.

Cu toată puterea mă încred în Tine, stau pe Stâncă şi nu-mi este teamă. Nu mai. :)

Prietenii noştri au mers sus, dar nu i-am putut vedea. Nici ei unii pe alţii nu prea. Dar L-am putut vedea cu toţii pe Dumnezeu!

Oglindirea cerului în petale galbene de frumuseţe.

Minunate sunt lucrările Tale cele văzute şi cele nevăzute. Vreau să mă bucur de cele văzute şi să cred în cele nevăzute. Pentru că mâna Ta este în toate. Cred în Mâna Ta întinsă şi în inima Ta grijulie.

Despre alte lecţii, când mai fac rost de poze şi după ce am mintea limpede. Sunt nedormită de aproape 40 de ore. Să am somn sănătos şi întremitor.

Aunque no te pueda ver

Cine va încerca să posede o floare îi va vedea frumuseţea cum se vestejeşte. Însă cine se va uita la o floare pe câmp va rămâne cu ea pentru totdeauna. Pentru că ea devine una cu dupa amiaza, cu apusul, cu mirosul pământului umed şi cu norii de pe cer.

Asta m-a învăţat pădurea. Că tu niciodată nu vei fi a mea, şi din cauza asta te voi avea pentru totdeauna.

Toată viaţa îmi voi aduce aminte de tine, şi tu îţi vei aduce aminte de mine. Aşa cum ne vom aduce aminte de apus, de ploaia care bate în geam, de lucrurile pe care le vom avea întotdeauna tocmai pentru că nu putem să le posedăm.

Mergi în pace. Şi şterge-ţi lacrimile astea. Sau spune că sunt din cauza cenuşii de la foc. Să nu mă uiţi niciodată! (Brida, Paulo Coelho)

Am terminat acum de citit Brida lui Paulo Coelho.
Ultimele pagini, rândurile scrise mai sus de el, sunt de fapt o traducere a lui a unor lecţii învăţate de mine, cu mulţi ani deja înainte.

Ceea ce nu începe nu se poate termina niciodată.

Dragostele astea platonice- nici nu incep nici nu se termină, niciodată.

Am scris asta pentru că tocmai se încheie 12 iulie. Şi pentru că undeva în lumea asta, cu timp în urmă, am întâlnit Cealaltă Parte din mine. Şi o port cu mine şi sunt purtată de ea.

Mi-am şters demult lacrimile, aşa cum m-ai făcut să promit.
Şi nici dorul nu mai doare.
Eşti acum ce trebuie să fii, acolo unde trebuie.
Binecuvântată fie lucrarea mâinilor tale.

Notă întreagă

Notă: Cele ce vor fi scrise în continuare nu mi se datorează mie. Toate sunt din Mila, Îndurarea şi Harul lui Dumnezeu.


Nu am intenţia să mă laud pe mine, departe de mine gândul.
Vreau să declar Maiestatea Lui, Iubirea Lui şi Împlinirea Cuvântului Său.

M-a avertizat, întărindu-mă:

Vei fi întărită prin neprihănire. Izgoneşte neliniştea, căci n-ai nimic de temut, şi spaima, căci nu se va apropia de tine.

Dacă se urzesc uneltiri, nu vin de la Mine; oricine se va uni împotriva ta va cădea sub puterea ta."

"Iată, Eu am făcut pe meşterul, care suflă cărbunii în foc, şi face o armă după meşteşugul lui. Dar tot Eu am făcut şi pe nimicitor ca s-o sfărâme.
Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care le vine de la Mine, zice Domnul." (Isaia 54:14-17)

Cu alte cuvinte...Aceasta e moştenirea robilor Domnului, aşa este nota care vine de la Mine, zice Domnul.

E întreagă roada adunată de El, despre care am scris acum câteva zile.
E întreagă şi asta s-a simţit şi văzut din ziua cu pricina. Cuvântul Lui a fost în mintea şi în gura mea, prezenţa Lui am simţit-o şi am declarat-o. Meritul Lui l-am ştiut şi l-am mărturisit,încă dinainte. Numele Lui L-am onorat şi El m-a onorat! Cu nota întreagă formată din două cifre.

Ar fi fost aşa de uşor să nu fie aşa...În dimineaţa asta m-am uitat peste note şi e jale. Îmi pare rău şi îmi vine să plâng când văd notele colegelor mele, care ştiu ce pot. Şi cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau mai mult seama că Mâna Lui a scris nota mea. Ar fi fost uşor, foarte uşor să nu cadă de acord trei persoane. Ar fi fost aşa de uşor ca munca mea să fie zadarnică sau să aducă tristeţe în loc de bucuria ce o simt. Ar fi fost aşa de simplu şi de normal să fi avut un 9 cu virgulă şi două zecimale.

Dar.

Şi acest dar este cu adevarat un dar. Mulţumesc lui Dumnezeu care împlineşte ceea ce făgăduieşte. Mulţumesc Lui pentru că m-a onorat cu Ajutorul Lui. El e Cel mai tare în putere şi splendoare. El este Cel care merită lauda şi multumirea - şi I le dau.

Cum auzeam în repetate rânduri mai demult..."Transfer lui Dumnezeu toată gloria"
Asta fac şi azi. Pentru nota asta întreagă şi pentru că EL s-a dăruit întreg pentru mine.

Şi felul în care eu pot să îmi arăt recunoştinţa, dragostea şi închinarea este fiind întreagă a Lui.

Asta mi-e ruga: Să traiesc întreaga a Ta, ca şi nota asta a mea.

Şi o aduc şi pe ea la locul de închinare, o pun pe altar şi Ţi-o dedic. Să fie pentru Tine, Dădătorul ei.

Mulţumesc!

Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. (Evrei 13:15)

linişt(ir)ea de după furtună

Seara asta...

Am un strange feeling, în sens frumos.

A fost o zi încărcată de prea mult soare şi radiaţii. M-a doborât după o tură până în oraş pe la amiază.
Şi a venit , la final, furtuna. O furtună cum din copilărie nu îmi mai aminteam: cu tot tacâmul : fulgere de toate tipurile, vânt, trăznete, ploaie- relaxant.
A durat ceva timp, o descărcare a întregii naturi, a atmosferei prea încărcate.

Nu mă pricep mai mult să o descriu...las poza asta de la Silviu să grăiască. Cel mai frumos fulger pe care l-am văzut de mulţi ani încoace. L-am văzut şi eu. Am scris şi am povestit despre el, iar Silviu l-a surprins- în toată splendoarea lui.
Mulţumim, Dumnezeule, că laşi ochii noştri nemerituoşi să vadă prezenţa Ta, chiar şi în splendoarea fulgerului.
Un pic din altă poziţie l-am văzut eu, dar el era. Acelaşi care mi-a mângâiat şi înviorat inima aseară. (completare de a doua zi)


Dar acum, la vreo două ore de când s-a terminat, pentru că nu îmi pot asculta simţămintele care mă trimit pe geam afară să alerg, să stau, să mă închin în aerul răcorit....am deschis numai geamul şi am scos numai capul afară. Luna. E acolo, la locul ei, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Aproape întreagă, foarte misterioasă, şi-a preluat sarcina, a intrat în tura de noapte.


Cum am zis, aşa o dorinţă să fiu afară am...de ce nu pot să ies? :(
Mă uitam la teiul din faţa geamului şi mă gândeam...daca ar fi mai aproape de geam, să trec de pe geam în el şi să stau acolo cu goangele, ţânţarii şi lăcustele- dacă or fi cele din urmă; sau să cobor şi să stau afară şi apoi să urc înapoi şi să dorm buştean, visând că teiul vechi mi se deschide şi din el iasă un tânăr(crăies) chipeş . (laughing) Just dreaming...şi încă nici nu am pus capul pe pernă.

De fapt ideea era despre cum mai trebuie câteodată să reprimăm tot ce simţim că am avea nevoie/ ne-ar plăcea/ am simţi să facem. Şi despre ce păcat e asta.

[...]

Sper că nu te deranjez cu the sound of my breaking heart...încerc să nu fac zgomot. Doar El aude în mod sigur. Şi repară. El strică, El vindecă. În seara asta a mângâiat prin lună şi prin dorinţa asta de escapadă; a liniştit prin furtună şi a adus zâmbet prin El Însuşi, prin amicu' şi prin cântec.

I've been so afraid, afraid to close my eyes
So much can slip away before I say goodbye.
But if there's no other way, I'm done asking why.
Cuz I'm on my knees, begging You to turn to me
I'm on my knees, Father will you run to me?

One tear in the dropping rain,
One voice in the sea of pain
Could the maker of the stars
Hear the sound of my breakin' heart?
One light, that's all I am
Right now I can barely stand
If You're everything You say You are
Won't You come close and hold my heart.

So many questions without answers, Your promises remain
I can't sleep but I'll take my chances to hear You call my name
To hear You call my name.

Şi Tu m-ai chemat pe nume.

Asta este ce am văzut eu din pat pe la 01:15 minute. După ce terminasem de scris cele de mai sus. Când cei mai mulţi oameni erau în odihnă după ziua copleşitoare. Strălucea pentru puţini. Strălucea pentru mine. M-am ridicat deodată invadată pur şi simplu de lumina ei. Mă chema pe nume. El, prin ea. Să-mi spuna noapte bună şi să îmi dea binecuvântarea de noapte.(completare de a doua zi)

Acum, a doua zi după, îmi dau seama: încă o rugă ascultată; încă un gând înălţat la El şi întors cu răspuns. E copleşitor.

Viaţa ca un playlist

Viaţa ca un playlist…

Pentru că aşa mi-am dat seama într-o zi.

Un playlist pe care nu îl aleg eu.

Un playlist în Winamp îl alegi tu, îl formezi tu. Îţi place să dormi pe muzică, playlistul e format din muzică de cameră sau muzică pe care poţi dormi. Ţi-e dor, îţi pui muzică de dor. Iubeşti, îţi alegi melodii care înalţă dragostea, bucuria, starea de bine.
Eşti trist, pui genul care îţi alină durerea sau care te ajută să plângi. Eşti euforic, pui ce te face să visezi. Eşti cu chef de viaţă, pui muzica în ton cu starea ta. Nu asculţi ce îţi dau alţii, asculţi întotdeauna ceva care să completeze/ compenseze/ accentueze/ reducă starea în care eşti. După gust şi simţire.

Aşa e cu muzica de toate zilele şi toate stările. Există muzică pentru oricum te-ai simţi.

Dar cu viaţa- ca un playlist, e cam altfel.
Nu îţi alegi ce melodie să urmeze. Nu alegi cine ce melodie să îţi cânte. Există în Viaţa ca un playlist un DJ – Maestru General, care orchestrează şi mixează totul. Apoi mai există solişti, coruri, grupuri, care vin să-ţi cânte câte o melodie cel puţin în viaţă.
Nu îi poţi alege, chiar dacă ai vrea şi uneori ţi se pare că ţi-a reuşit.

Fiecare începe să-şi cânte cântecul în viaţa ta în model random, shuffle sau cum vrei să numeşti ne-ordinea în care au loc toate.( din punct uman- limitat de vedere)

Intră cineva cu melodie de bucurie, care îţi face viaţa un cântec scris, cântat şi trăit în culori calde , de vară sau de ce anotimp îţi place.
Chiar dacă tu ai vrea să continue, la un moment dat se termină şi începe o melodie….de dor, poate. Sau de natură. Sau de amintire. Ar putea fi de orice.
Cântece şi melodii cu cuvinte, fără- desenate în culori pe pavajul din faţa viselor tale sau creionate în alb şi negru pe portative anoste şi închistate în reguli…
Cântece reci sau calde, asemenea culorilor din viaţa ca un curcubeu, dar care oricum ar fi, nu se potrivesc cu starea generala a celor din jur, cu a vremii sau chiar cu cea în care ţi-ai dori a fi.
Cântece de vitejie sau cântece de lamento ; cântece care te ridică şi te trimit mai departe sau cântece care transmit o stare de ne-pornire, de stop, de pauză.

Tot felul de cântece pe care eşti nevoit să le asculţi, să le cânti , să le trăieşti, să înveţi din ele, să le iubeşti, până la urmă. Şi să crezi că nu-s la întâmplare.

Nu are o temă specifică playlist-ul tău de viaţă, dar are un scop, are o ţintă. Iar paşii sunt cei enumeraţi mai sus: ascultare, trăire conformă cântecului, învăţare, iubire, supunere în iubire. Faţă de cine ? Faţă de Cel care le permite intrarea- cântecelor şi oamenilor care aduc cântecele- în viaţa ta.

Varietate, diversitate. Muzica nu înseamnă monotonie, nu înseamna numai cantece de biruinţă. Nu înseamnă numai cântec de petrecere. Muzica, la fel ca şi viaţa, înseamnă răsfrângerea tuturor luminilor de pe paleta de culori a Maestrului asupra ta, pentru a produce/ schimba/ modela ceva. Pentru a te modela pe tine. Pentru a mă prelucra pe mine.

Viaţa ca un playlist care nu are temă , ci numai scop ; oamenii care aduc cântecele şi cântecele, care se scriu în culori şi nuanţe diferite. Se cântă şi se trăiesc diferit- de la mine la tine sau de la cântec la cântec la mine şi la tine. La capetele celor enumerate mai sus, sunt eu şi este El, Cel Căruia trebuie, pe parcurs, să ajung să-I semăn şi în braţele Căruia trebuie să ajung, în final, un final pe care nu eu îl aleg, ci El.

Să primim cu bucurie , cu priceperea de a învăţa din fiecare cântec şi cu întelepciunea de a trăi fiecare cântec la timpul lui; a-l trăi, a-l cânta şi chiar dansa. În ritmul, tonul, coloritul, măsura şi durata lui.

Când e vremea de cules

6 iulie, 8 dimineaţa. Înainte (de), dar plină de nădejde.

Trebuie să scriu şi acum.

Mă-ncred în El orice s-ar întâmpla;

Pe stâncă sus sau în adânc de val.

În timp ce mă rugam ca EL- Dumnezeu să Îşi culeagă onoarea şi gloria prin/din prezentarea mea la examen azi, am făcut o conexiune. Mi s-a arătat conexiunea asta. Cu jocul Happy Farm de pe Facebook.

Şi acesta, ca şi orie altceva, poate avea implicaţii spirituale de învăţat.

Am văzut o gradină plină de roade- bine udată, îngrijită cu ajutorul vecinilor fermieri, ajunsă la stadiul de final- gata de recoltare.

Aşa sunt şi eu. După 3 ani de îngrijire, creştere, trecere de la un stadiu la altul, după ce am fost îngrijită de Mâinile Lui, concretizate prin prieteni, semeni, după ce am fost sabotată de alţii, care au pus viermi, buruieni cu scopul

de a se înălţa pe ei, dar care sabotisme au fost vindecate, reparate de El Însuşi prin Cuvânt sau prin oameni, acum ma regăsesc, azi, cu roadele gata de cules.

Destui dintre cei care mi-au fost alături 3 ani, mai mult sau mai puţin, azi, de dimineaţă, m-au udat pentru ultima oară, m-au făcut să strălucesc, au curăţat praful, m-au împrospătat, în zorii curaţi şi luminoşi ai dimineţii- pentru ca roadele să fie şi mai frumoase pentru El!

Vă mulţumesc!

După ce am văzut recolta- gata de adunat, am văzut Mâna care venea să-Şi facă datoria: să mai adune o dată. Dar vai. Recolta nu e maximă.

Din câtă trebuia să fie, o parte e furată. Stăpânul nu mai are câştig complet, întreg.

Aceasta am văzut când I-am spus să Îşi culeagă toata cinstea.

Acum mă întreb...e cinstea şi onoarea Lui întreagă în ceea ce am azi de oferit? Este roada mea NUMAI pentru El?

Şi spun DA. El este responsabil pentru că am ajuns aici. Datorită Lui nu sunt plină de întinăciune, insecte, paraziţi, buruieni. El a avut grijă să fiu sabotată, curăţată şi udată la timp- toate la timpul lor, la fix după ceasul Lui-, astfel încât să iasă tot ce-i mai bun şi mai frumos. După cum spune şi titlul- Ce am mai bun pentru Cel Atotputernic-, declar şi eu. Ce am mai bun e pentru Stăpân, pentru că din El, prin El şi pentru El le-am avut.

El e Bunul meu cel mai preţios şi Lui vreau să-I închin azi recolta, întreagă şi păzită de cel rău, care ştiu că tânjeşte măcar la 1% din roade, căci ştie că dacă 1% e al lui, Domnul meu nu va mai fi satisfăcut.

Întreagă ai păzit-o până acum, întreagă să o culegi, Stăpâne. Toată-i a Ta.

Toată roada mea, toată eu.

Căci Ţie mă închin nu numai cu ce sunt, cu ce am, cu ce iubesc, cu ce visez, cu ce mă doare. Ţie mă închin şi cu şcoala, cariera şi învăţarea mea.

În orice domeniu aş face ceva, e pentru Tine, care hotărăşti când va fi gata de recoltat. Şi azi e timpul.

Intră, Stăpâne, în grădina ce-Ţi sunt şi desfătează-Te în lucrul mâinilor mele, pe care Tu l-ai binecuvântat. Adună tot!

[...]

Ce am avut de scris despre proba aceasta ce-o mai am, am scris înainte să trec prin ea.

Pentru că acesta este adevărul şi orice ar urma, nu poate invalida această credinţă pe care o am, credinţă care îmi dă neprihănirea prin care sunt întărită.

Aceasta este ce am avut de scris, mărturisit, declarat. De aici înainte, hotărârea Lui va rămâne în picioare. Şi dacă va fi biruinţă, va fi a Lui; dacă nu va fi biruinţă, va fi un pas spre ea.

...

Căci în Tine mă încred că vei fi lângă mine

Şi frică nu-mi va fi!

În Numele Lui, în Numele Domnului oştirilor.....mă duc!

[...]

Au trecut 9 ore. Sunt aici, gata cu ceea ce s-a numit facultate. Nu-i mare lucru...dar a fost şi nu mai este. Decât istorie şi amintire.

Mulţumesc Lui pentru că mă uit inapoi şi tot ce văd pe stratul numit şcoală din grădina acestor 3 ani sunt steaguri de biruinţă fluturate în Numele Lui, care stau şi rămîn mărturie a ceea ce este El, a ceea ce poate El, a ceea ce face El pentru iubiţii Lui răscumpăraţi.

Nu ştiu încă rezultat, dar tot ce contează a fost spus şi trăit deja...cel puţin legat de şcoală. [zâmbesc amar]

Începând de mâine, sunt în vacanţă, oficial şi irevocabil, pentru a mă reface şi pregăti pentru next level.

Să-mi fie de bine, să-I fie spre glorie!

La recitire!

P.S. When all is said and done, I stand up and praise Your name!

Cuget-am?

Isaia 53.
Azi dimineaţă, la slujbă.

Isaia 53:1 Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
Isaia 53:10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă... Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.

Isaia 53:11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

Isaia 53:12 De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

Atunci m-am gândit:

El a purtat o dată povara aceasta, a purtat deja îngrijorarea mea pentru mâine(gândindu-mă că altele nu mai am). De ce să-I anulez lucrarea? Să I-o consider de neîncredere; de ce să comit această fărădelege? De ce să nu cred ce mi s-a vestit? Şi anume că Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

Va vedea rodul Lui în viaţa mea? Rodul suferinţelor Lui? Rodul Lui înseamnă pacea mea, pacea pe care am primit-o, când El a purtat îngrijorarea. Să nu-I anulez rodul, să nu-I dispreţuiesc lucrarea, căci pentru mine a fost şi are valoare.

[...]
Nu am fost îngrijorată decat o zi şi am mărturisit asta. Şi după mărturisire, multe suflete l-au întărit pe al meu. Adică nu multe, vreo trei. Dar au avut un efect vizibil şi simţibil! Trei cât mai multe.

Azi, pe drumul singuratic al după amiezei de duminică mi s-a pus un cântec pe inimă. Un cântec frumos. De ce frumos? Urmele lui au rămas, deşi nu îl mai ştiu.

Poate asta înseamnă frumosul? Să-i rămână urmele mângâietoare şi întăritoare chiar când nu mai este, chiar neamintit?

Nu îl mai ştiu, dar ştiu ideea. A rămas sentimentul.
Era ceva cu măreţia lui Dumnezeu. Că eu o voi vedea; că voi vedea ce mare e El. Şi asta, după ce mă voi fi încrezut în El , după ce voi fi alergat în turnul Lui de scăpare şi ajutor, sub adăpostul Lui.

Şi dacă am început cu dimineaţa, am continuat cu după amiaza, să termin cu seara, nu?

În seara asta...

Îmi plâng amarul, dar nu disper;
Privesc ţintă doar către Cer.
Căci El m-aşteaptă- să-mi pună-n piept
O nemurire- pe care-o-aştept!
-şi nu e din Eminescu-

Şi ...





Declar în seara asta, pentru ieri, pentru azi şi pentru mâine:

He is amazing!