Închin.

"Şi ce-ai să faci cu 10-le ăsta acum?"
"Ce să fac....? Nu fac eu, nu îl ţin eu; îi dau drumul să zboare înspre cer şi Domnul să hotărască ce va face cu el!"
"Aşa...! Închină-l Domnului, asta trebuie să faci!"

Închin Lui reuşita de azi, de ieri şi de mâine!

Închin Lui viaţa mea, lucrurile mele, mintea mea, "casa" mea, serviciul meu. Închin Lui suferinţele mele şi închin Lui dragostea mea. Închin Lui bucuriile mele şi închin Lui trecutul, prezentul şi viitorul meu.

Căci vrednic e de cinste, trăiască Domnul!

Primul contact.

Eliza şi Mihai, 2 ani şi 8 luni.


-Tu mai ai frăţiori?
-Nu, da' să nu zină chiar acum, să mai aştepte...


Deşi poate mai greuţă, dar dacă voi fi înconjurată de minunaţii ăştia de copii de acum încolo, va fi zilnic o încărcătură de energie, un izvor de entuziasm, dragoste şi puritate. 

Azi evadez.

Dacă nu eşti în stare să recunoşti iarba după verde şi apa după sete, nu-i va fi nimănui niciodată dor de tine. 

Astăzi evadez înapoi de unde am fost răpită de cine nu trebuia când nu trebuia. Să văd dacă mă mai recunosc, eu pe mine. Să văd ce au de zis locurile acelea despre mine şi despre neîntoarcerea mea, aleasă în mod deliberat. Să văd dacă m-ar mai primi. Astăzi evadez spre turnurile prizonieratului meu. 

Dacă m-ar mai primi, să mă întorc acolo sau să rămân aici, găsita de cine sunt acum, regăsită cumva şi de mine parcă...? 

Cine are nevoie de mine mai mult? Atunci-ul sau acum-ul? Cui îi pot fi mai mult de folos, de preţuit, de bucurat, de iubit?

Poate pe drum încolo voi găsi şi răspunsul. Sau poate îl are altcineva. Dar o sa încerc să îl găsesc, singură. 

Să-mi fie şi să-mi ajungă nu mai e acum singura dorinţă- vreau să-l găsesc, să mi-l asigur, să nu îl mai îndoiesc, pe răspuns. 

Test de memorie.

Mă zgâiam pe la Only Joy şi am luat o leapşă.


1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici cel de-al patrulea rând.
Te înalţ mai sus, mai clar. Al patrulea portativ se pune? :D

2. Fără să verificaţi, cât e ora?

. 20,00

3. Verificaţi!
20, 31 - cum zboară timpul!

4. Cum sunteţi îmbrăcat(ă)?
Pantaloni scurţi negri şi tricou alb.

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
Citeam descrierea morţii muştei din experimentul Andreei.

6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?
Copiii de pe teren şi fluiere, tot acolo.

7. Când aţi ieşit ultima dată şi pentru ce?
Ieri seară să mă duc peste stradă la neamuri.

8. Ce aţi visat ieri noaptea?
Nu am visat de data aia. Sau nu îmi amintesc.

9. Când aţi râs ultima dată?
Acum 5 minute, când am zis despre "cuţită şi furculiţ".

10. Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
Vopsea lavabilă şi câteva urme de ţânţari.

11. Dacă aţi deveni multimilionari peste noapte care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Un apartament în Sibiu.

12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Peţitoarea- indian.

13. Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
Nu, cred că nu m-am uitat nici în oglindă.

14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Îmi solicită memoria.

15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
îmi cântă acum Juanes.

16. Care este prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba despre o fetiţă?
Ema sau Monica sau Doris. Încă nu m-am chiar decis.

17. Şi dacă ar fi vorba de un băiat?
Robert. :) Sau Radu sau Filip sau Flavius sau Matei sau Răzvan. 8->

18. V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
Nu, nu m-am.

19. Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?
"Frumos trăit, rob bun şi credincios."

20. Dacă aţi putea schimba ceva în lume, în afară de politică, ce aţi schimba?
Nu m-am gândit niciodată. E prea greu chiar şi de visat la asta. M-aş schimba pe mine în lume- pare cel la îndemână.

21.Vă place să dansaţi?
Nu chiar. Doar să mă învârt.

22. George Bush?
Ce-i cu el?

23. Ce aţi văzut la tv. ultima dată?
A trebuit să caut pe google cum se numeşte:)) The Nanny, cu Fran si mr. ăla. Noroc că m-am uitat azi, că altfel nu aveam ce să răspund.

24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să primească această leapşă?
Nu mai este nici măcar una căreia aş putea să i-o ofer. Să ia cine vrea. :D

Finish Line

Nu o să mă apuc să scriu toată istoria acestei seri; am lăcrimat-o, am suspinat-o, am scris-o deja.
Dar trebuie să punctez câteva gânduri născute din ploaie , finish line Vox Dei ...

Înainte de primul gând a fost un Cuvânt care mi-a fost dat prompt şi clar(ce mult aş vrea să fie toate aşa) când l-am cerut. Întrebarea mea era: să mă duc sau să nu mă duc? Ia să văd, Doamne, ce îmi zici Tu, aşa , special pentru azi", am zis şi am deschis Cuvântul lui Dumnezeu pentru azi, care se afla în vecinătatea mea când mă întrebam eu aşa.
Era scris:

FĂ-O CÂT MAI POŢI!

"se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol." (1 Samuel 20:18b)

Asta era scris, ca şi răspuns. Mă întreb...oare chiar aşa să fie? Va observa cineva locul gol? Dar dacă El zice, aşa va fi. La mine vor fi multe locuri goale şi cel mai rău îmi pare că unele s-au golit prea devreme, când încă mai era timp...

Dar să trec peste.

Primul gând este referitor la umbrela mea care nu "sfidează" ploaia, după cum fac toate umbrelele, ci se bucură de ploaie, împreună cu mine.
Şi pentru asta, mulţumesc Timeea pentru umbrela înflorită şi plină de culoare şi bucurie!(e de la ea, fără nicio ocazie)

Al doilea gând este despre bălţi şi despre cum ne contrazicem noi, oamenii, pe noi înşine. Sau despre cum ne schimbăm, în timp. Şi adică, atunci când suntem copii fugim înspre bălţi, ne place să călcăm în ele, să ne udăm, să ne jucăm în ele. Şi atunci nu avem voie- pentru că suntem copii şi trebuie să fim ascultaăori de părinţii noştri care au ajuns la faza în care nu mai fug înspre bălţi, ci fug de ele, le ocolesc, nu vor să aibă de â-a face cu ele. Dar ei au uitat cum le plăcea şi lor când erau copii, nu îi înteleg pe copii şi de aici....toate neînţelegerile. Astăzi când am realizat treaba asta mi-am zis..."acum nu mă mai opreşte nimic să umblu prin bălţi, de ce le sar şi ocolesc?"
Şi aşa am hotărât eu ca de acum să nu mai ocolesc balţile, pentru a-l bucura pe copilul din /de mine.

Acum că scriu asta îmi răsare altă analogie, şi anume, cu fuga înspre şi de oameni. Sunt perioade în viaţă când căutăm anumiţi oameni, ne place să umblăm "prin ei", cu ei, înspre ei. Vin perioade peste timpuri când, faţă de aceiaşi oameni, ne comportăm diferit- fugim de ei, "îi sărim", îi ocolim, ca pe nişte bălţi care ne stau în drum. Pe ei, care altădată ne erau sursă de bucurie, de suport, prieteni dragi. Ah, şi chiar acum mă pocăiesc de treaba asta. Cum îmi vorbeşte Domnul mie chiar când scriu eu să citească alţii. Şi se adevereşte şi acum, ca şi altădată, că dacă scriu, întâi scriu pentru mine.

Să nu mai fug de, deci, ci înspre. Sau măcar să nu mă mai port ca şi cu o baltă. Chiar dacă nu fug înspre, dar să nu mai fug de. Aşa să fac!

Am rămas cu gândurile la trei la numărătoare. Mă întreba în seara asta ce fac de la toamnă. M-am învăţat cu întrebarea asta şi de fiecare dată dau un răspuns pe care-l apuc întâi. Dar în seara asta am zis "Nu ştiu, doar Domnul ştie şi deocamdată nu-mi spune şi mie". Asta şi pentru tine, dacă ţi-ar fi trecut cumva prin minte sau inimă să mă întrebi ce va fi. Să nu mă mai întrebi, acesta e răspunsul. Pe de altă parte, urmatoarea persoană din seara asta cu subiectul mi-a zis, după ce i-am răspuns la fel, "Poate El ţi-a spus da' nu vrei tu să auzi". Ei, că la asta nu mă gândisem. Dar nu cred, totuşi...o să mă gândesc mai bine.

Astea sunt gândurile mai optimiste din seara asta.
Restul, despre cum mi-am luat rămas bun pe drumul înapoi-singură fiind- de la toţi prietenii cu care mă întorceam altădată de la Vox Dei sau de altundeva, nu îţi mai spun. Pentru că ei nu au fost acum cu mine, dar la locul unde ne despărţeam altădată , acum le-am zâmbit, i-am încredinţat Cerului şi am mers mai departe. Am fost ca în filme, mi se pare acum.
Singură, cum am venit prima oară, aşa plec acum, adică nu chiar acum, dar de data asta. Am promis asta (poate nu trebuia) şi mi-am ţinut promisiunea. Dar ei rămân- urmele lăsate de ei , vrând-nevrând, nu le va mai şterge nimeni. Amintirile cu ei nu le pot uita, oricât ar vrea cineva. Pentru că, deşi am venit singură şi plec singură, trei ani nu am fost singură.
Mi-ar da inima să fac aici un pomelnic, dar te simţi tu că şi tu eşti.

Prieten drag, prietenă scumpă, rămâi în Lumină, cu pace şi bucurie.
Aşa voi face şi eu.

Lecţie nouă despre jertfă

[poză din cimitirul Mediaş, cimitirul meu preferat, vedere spre Cer.]

Sunt în plină facere de cunoştinţă cu Linda Dillow, prin intermediul cărţii ei Împlineşte-mi sufletul însetat.
Ea îmi vorbeşte mie în paginile cărţii ei- despre Dumnezeul ei şi al meu, despre Preaiubitul nostru.
Mă pot , citind, identifica cu ea, mă pot compara cu ea, cu prietenele ei care au cuvântul uneori, dar, mai ales, mă pot regăsi-îmi pot regăsi sufletul de preaiubită a Domnului în aceste pagini.

Ajungând la capitolul 5- Îmi închin viaţa, capitol cu care debutează partea a doua a cărţii, Umblarea în închinare, la pagina 99, Linda îmi pune întrebarea întrebărilor:

ESTE VIAŢA TA PREDATĂ LUI DUMNEZEU ÎN PROPORŢIE DE 100%?

Am continuat cu cititul, sperând că voi recunoaşte din cele ce urmează vreo cheie pe care încă o mai ţin, cheie ce îmi dă mie controlul a 2, 4, 5, 10, 20% din viaţa mea, nelăsându-L pe Dumnezeu să fie Domn, pentru că "Dacă nu sunt Domn peste orice loc, nu sunt Domn deloc"(p.104)

Câteva pagini mai departe Linda mărturiseşte ce a predat ea lui Dumnezeu din viaţa ei. (ce era totul pentru ea) şi anume:

Tot ce sunt
Tot ce am
Tot ce fac
Tot ce sufăr

spune ea că a dat Domnului.

Am observat ceva: pentru fiecare dintre noi , tot înseamnă lucruri diferite.
Pentru mine, de exemplu, tot ce am predat Domnului a fost tot ce a zis si ea şi înca ceva. Am considerat eu şi El m-a convins , la un moment dat din viaţa mea, că trebuie să-I predau, să-I jertfesc încă ceva.

Tot ce sunt
Tot ce am
Tot ce fac
Tot ce sufăr
Tot ce visez
Tot ce iubesc


I-am încredinţat Lui ce am iubit şi ce am visat.
A fost aşa de dureros sa las pe altarul Lui vise şi ce iubeam, să las renunţarea să ardă pentru plăcerea Lui. Dar am făcut-o şi mă bucur , pentru că ştiu că a fost de un miros plăcut jertfa înaintea Lui.

A trebuit să renunţ şi să stau departe, să uit ceea ce am iubit şi ceea ce am visat, pentru a-I plăcea Celui care mă iubeşte şi care are un vis pentru mine.

Astăzi...tot El mi-a amintit aceste lucruri. De ce acum? Pentru că citind şi amintindu-mi am realizat că încerc, de o vreme incoace, să recuperez ce I-am încredinţat Lui. Îmi doresc înapoi ceva din ce I-am jertfit. Şi asta nu se face! Asta nu e bine!

Ce pui o dată pe altar ca jertfă pentru Dumnezeu nu mai vrei inapoi!

Nu mă dezic de actul meu de atunci, când mi-a sfârâit inima şi visul pe altarul Lui; nu îmi pare rău. Era cel mai bun lucru pe care l-aş fi putut face. Numai că am uitat. Dar re-amintirea revine din partea Lui, cu o lecţie învăţată! Şi de folos.
Poate este şi pentru tine de folos lecţia mea.

Să-ţi fie spre bine şi nu spre rău, să fie spre cinstea Numelui Său şi nu spre ocară!

Q & A. Let the winamp answer

Am preluat o leapsa din nou:P De la fata cu lipici.
E distractiv; iar unele raspunsuri mi-au chiar placut si se chiar potrivesc.

1. Cum te simti astazi? Clinging to the cross- Tim Hughes feat. Brooke Fraser
2. Vei ajunge departe în viata? Por esta ciudad- Alex Ubago
3. Cum te vad prietenii tai? Decean- Venim, Tie lauda-Ti cantam
4. Te vei casatori vreodata? Switchfoot- Adding to the noise
5. Care e tema preferata a celui mai bun prieten? O zi cu Tine...nu-stiu-cine
6. Care e povestea vietii tale? Steppin' on the clouds- The Inspirations Quartet

7. Cum este/a fost în liceu? Perfect world - Simple Plan :)) Indeed.
8. Cum poti avansa în viata? Sleep- Plumb. =))
Incepe sa imi placa.
9. Care este cel mai fain lucru la prietenii tai? Isus e Soarele meu- Vitamina C
10. Ce se preconizeaza pentru weekend? Lasa-ti inima si buzele sa cante- Speranta
11. Ce cântec te descrie cel mai bine? La vida sin amor- Il Divo.
(E pe bune. Serios ca nu am trisat)
12. Dar pe bunicii tai? Boys don't cry- Plumb
13. Cum îti merge în viata? Ploaie in luna lui Marte- Nicu Alifantis
14. Ce melodie îti va cânta la înmormântare? God of wonders- Delirious
15. Cum te vede restul lumii? It came out of the sky- Creedence Clearwater
16. Vei avea o viata fericita? Traiesc -Paul Muresan
17. Sunt persoane care te doresc în secret? I can't take my eyes off of you- Highschool musical :))
18. Ce ar trebui sa faci cu viata ta? Missing person - Michael W. Smith


Care mi se par cele mai semnificative? Mai jos urmeaza explicatii:)

1. Ma simt azi "clinging to the cross". Am cautat clinging in dictionar si iata rezultate:
a rămâne credincios (+D), a adera la, a se ţine de, a se apuca, a nu lăsa din mâna (+A).
Intr-adevar, nu vreau sa se termine in nicio zi credinciosia mea fata de ...nu de cruce, ci de Cel care pe cruce mi-a redat viata inapoi, mi-a redat sensul de a trai, mi-a dat dovada dragostei si Absolutului. Azi ma simt asa si in fiecare zi a vietii mele sunt dependenta , ma tin ca scaiul de ea, de El, de Domnul meu. Foarte buna descriere.

2. La intrebarea aceasta nu stiu ce sa zic :)) Nu stiu ce sa insemne; ca voi ramane prin orasul acesta? :-?

5. Intr-adevar, cei mai buni prieteni ai mei traiesc aceasta melodie:
"O zi cu Tinei-i atat de bine;
Inima mi-e plina de iubirea Ta;
Tu esti aproape, Tu esti in toate
Si nu ma tem orice s-ar intampla."

6.Asta imi place cel mai mult.

ONE OF THESE DAYS I'M GONNA LEAVE
ONE OF THESE DAYS I'M GOING HOME.
I'M GONNA TAKE MY FINAL JOURNEY
I'M GONNA REST "NEATH HEAVEN'S BLUE DOME."

GOING PAST THE MOON THE STARS AND THE PLANETS
I'M GONNA WALK ON THE MILKY WAY.
WHEN OLD GABRIEL GIVES THE SIGNAL
I'M GONNA LEAVE FOR HEAVEN TO STAY.

STEPPING ON THE CLOUDS WE'LL SEE JESUS
RISE TO MEET HIM IN THE AIR
STEPPING ON THE CLOUDS HE WILL GREET US
OH THE JOY TOGETHER WE'LL SHARE
I'M GONNA LEAVE THIS WORLD BEHIND ME
GOING WHERE THE DEVIL CANNOT FIND ME
I'M GOING HIGHER, HIGHER, HIGHER
STEPPING ON THE CLOUDS.

Ii puteti si auzi , aici.

7. Este adevarat raspunsul :) Viata mea din liceu a fost o lume...nu perfecta, dar frumoasa. Pentru ca "imperfectiunea constituie frumusetea aproape in totalitate" .

8. Cat despre intrebarea numarul 8, imi place tare mult modul meu de a avansa in viata, in gluma luand lucrurile :)) Daca s-ar putea si in serios, ce bine ar fi :)

9. Si, da. Acesta este cel mai fain lucru la prietenii mei si asta imi place cel mai mult la ei: ca soarele lor este Isus si ca se hranesc cu lumina din El, ca se umplu cu energie de la El, ca se lasa incalziti si iubiti de El.

10. Si intrebarea cu weekendul este valabila. Let your heart sing and rejoice, girl. The best it's on the way:P

11.Si "viata fara dragoste" e raspunsul la intrebarea care cantec ma descrie cel mai bine :)) Dar nu e adevarat. Daca un fel de dragoste nu e, nu inseamna ca nu e deloc. Am exact atata dragoste cata am nevoie in acest moment :)

12.Asta cu bunicii...nu stiu ce sa zic de ea. Intr-adevar, nu i-am vazut pe niciunul din cei doi bunici ai mei plangand- sau nu imi amintesc:D

14.Si, da, sunt de acord cu cantecul de la inmormantare. Poate daca ne gandim in loc de inmormantare la momentul in care voi parasi Pamantul, voi canta chiar eu cantecul , impreuna cu corul de ingeri : God of wonders, above the galaxies; The universe declares Your majesty: Lord of heaven and earth!

15. Imi place cum ma vede- ca venind din cer ;;) Dar mi-ar parea si mai bine sa ma si vada mergand inspre acolo:) Si sa vina si ...restul lumii dupa mine!

16. Da, voi avea o viata fericita. Si o am, caci "traiesc un vis ce s-a implinit" :)

17. E clar. Ca cineva nu isi poate lua ochii de la mine:)) In secret, dupa cum pune si intrebarea problema. Sigur ca da:))

18. Ce ar trebui sa fac cu viata mea?
Ma uit acum ce spun versurile...si cred ca ar trebui sa am o credinta maxima. Credinta maxima = cat un graunte de mustar. Si , ca un copil, sa cred, chiar fara niciun motiv temeinic. Chiar daca, spune credina. Si nu daca....

Interesanta si leapsa asta. O dau si eu mai departe cui ii place.
Sa fiti sanatosi.

Amarul?....

Amarul tău ce culoare are?

Tocmai am vorbit cu Mircea şi l-am rugat să îmi explice cum stă treaba cu amarul...că şi-l bea; că e alb...şi a zis că glumeşte; el de fapt bea lapte, care e alb.

Şi am rămas cu gândul că mi-aş bea şi eu amarul- presupunându-se că aşa dispare.
Dar mă tot gândesc şi , deşi îl simt în seara asta tare bine, nu îl pot vedea.
Şi tot gândindu-mă ce culoare are al meu amar, am ajuns la concluzia că este transparent, invizibil, pentru că este inexistent.
Amarul meu a fost băut mai demult. Şi nu a trebuit să îl beau eu, deşi aşa meritam...
L-a băut pentru mine Isus. M-a izbăvit de încercarea asta din care nu aveam cum să ies vie dacă eram supusă la ea. A băut El amarul meu...
Te întrebi poate de ce îl mai simt acum pe amar(aşa am zis mai sus) dacă nu mai există.
Nu mai există, da. Dar cineva care nu e deloc prieten cu mine şi nici eu cu el tot mă minte şi vrea să mă facă să cred că eu mai am amar...pentru că vrea să mă tragă în împărăţia lui neagră şi plină de amar. Vrea să îmi tulbure încrederea pe care o am în Izbăvitorul meu şi vrea să pun la indoaiala puterea lui Dumnezeu de a mă fi scăpat chiar atunci pentru tot amarul ce avea să vină în viaţa mea. Aşa că amarul meu a fost băut chiar înainte de a fi apărut.
Mulţumită lui Isus, care , în ascultare, m-a iubit până la capăt. Şi ce capăt...

Deci e gata cu amarul.
Am îngenuncheat ...de bună voie, ca să nu se recurgă la obligativitate. În faţa crucii, îngenuncheat; cu faţa în pământ de ruşine şi de apăsare, dar apoi ridicată spre Cer, în semn de recunoştinţă şi liberă de amar.
Cu ochii îndreptaţi spre cer, căci Îl aştept.
Să ai ochii liberi de tot ce-i pământesc; să ai inimă liberă de tot ce-i omenesc; să ai mâinile libere de orice sânge vărsat în ştiinţă sau neştiinţă; să ai mintea liberă de orice legătură diabolică...acesta-i HAR. Să ai în faţă paharul plin de dă peste el de dragoste, iertare şi veşnicie cu Isus; şi nu plin de amar.
Aceasta-i puterea crucii; aceasta-i puterea lui Dumnezeu făcută cunoscută prin Domnul Isus.
Şi încă trăind pe pământ, îmi ridic ochii fiinţei , căci...

This worlds a tortured place to be
So many things to torment me
And as I stumble down this road it takes a toll
These days and nights I turn to You
No human hand can pull me through
No cosmic force or magic brew will ever do

But I can see it coming
You're not so far away
'cause I can feel Your power
Surging through the whole of me


God is there and He is watching
He tells me all is well
God is there, there's no denying
He's supernatural
Supernatural

Beyond this physical terrain
Theres an invisible domain
Where angels battle over souls in vast array
But down on earth is where I am

No wings to fly,
no place to stand
Here on my knees
I am a stranger in this land

I need an intervention
A touch of providence
It goes beyond religion
To my very circumstance


God is there and He is watching
The signs are everywhere
God is there, there's no denying
It's supernatural
Supernatural

In six days, the universe was made
Supernatural
And from the dead a man was raised
Supernatural
They say He walked across the waves
Supernatural
And I'll believe it to my grave

But I can see You coming
You're not so far away
'cause I can feel Your power
Surging through the whole of me
(DC Talk- Supernatural)

Sa traiesti vesnic, Mircea. Si multumesc. Sa fie Isus Domn si peste casa ta si peste a mea, amin.
Si poate gasesti si tu tema pentru compunerea pentru cenaclu. Inspiratia mea ai fost tu. Sa vedem cine-o fi a ta.

Poate maine...

Se-aude pe drumul gândului meu
un ropot şi cânt ne'nteles...
e poate Iubitul, e poate chiar El...

Pe zi ce trece nu mă fac mai puternică. Cu fiecare zi puterea îmi scade şi dorul îmi creşte. Un dor care le acoperă pe toate celelalte. E dorul de împlinirea visului să zbor, de realizarea jocului pe norişori, de aruncarea pentru o veşnicie cu o abandonare completă, cea mai profundă şi cea mai absolută în braţele Domnului meu, pe care Îl aştept şi Îl ştiu tot mai aproape.

Pământul acesta mă seacă de puteri...
Mă trezesc în visul din vis izbucnind în plâns; lacrimile îmi ţâşnesc când le citesc copiilor poveşti; mă simt sugrumată şi aş plânge în hohote când îi văd cât sunt de mici şi drăgălaşi şi când mă gândesc la altele...la care nu mai vreau, de altfel.

Nu mă mai vreau robită de dorinţe pământene şi nici de doruri- momentan nu e niciun dor, dar dacă se iveşte vreunul?!?
Nu mai vreau.
Îl vreau pe Isus să zâmbească atunci când mă vede, din înălţimea Cerului, Îl vreau să se bucure de mine şi eu numai de El, permanent, să mă bucur.

Nu mă mai vreau atrasă de bucurii iluzorii şi nici trecătoare; nu mă mai vreau antrenată în eforturi care nu mă duc la El, care nu mă apropie de El, care nu-mi descoperă încă puţin din El.
În momentul acesta mă simt copleşită. De prezenţa Lui aici. Şi mă opresc, pentru că trebuie să-i acord toată atenţia.

[...]

"Sunt eu gata, sunt eu gata să vii? Cu toate slăbiciunile astea, cu toată nevrednicia mea...?"

?

"În slăbiciunea ta voi arătă puterea Mea. Dorinţele tale se vor ţine după Mine, pentru că eşti răscumpărată cu sânge scump. Le voi sfinţi, sunt trecute prin foc şi vor mai fi. Mirosul lor va ajunge până la Mine şi îmi va fi plăcut. Jertfele tale le cunosc şi inima ta ţi-o ştiu mai bine ca tine.
Dacă eşti gata?
Întreabă-te care este cea mai mare dorinţă a inimii tale, aşa , deznădăjduit de rea şi nespus de înşelătoare cum e...
Dacă mă doreşte pe Mine cel mai mult, da, eşti gata. Pentru că desăvârşită vei fi numai când Mă vei vedea pe Mine, în văzduh, coborând să vă fac drum liber spre lăcaşul ceresc; drum liber printre duhurile ce stau la pândă necurmat căutând să vă facă să vă pierdeţi , prin tot felul de atacuri. Numai atunci desăvârşirea vă va îmbrăca şi pe voi. Şi sunt gata şi Eu, aştept doar Cuvântul Tatălui.
Ne vedem curând, fiică.
Aşteaptă-Mă, căci nu voi zăbovi.
Doreşte-mă şi te vei bucura în veşnicie de Mine.
Te iubesc, Regele tău."

Da, Stăpâne. Inima-mi Te doreşte mai presus de tot. Să-Ţi fiu plăcută e ce mai vreau pe pământ.
Şi clipa o aştept când , mai presus de simţire, Te voi vedea faţă în faţă.
Te aştept.

Astazi Te privesc.

Psalmii 51:17
Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.

Duh zdrobit si inima mahnita...de ce? Adica din ce cauza?
Cum poate fi asta o jertfa placuta? Duh zdrobit pentru ca nu mi-am luat examenele? Sau inima mahnita pentru ca nu ma iubesc oamenii? Duh zdrobit pentru ca nu am tot ce vreau, pentru ca nu mi-au iesit planurile? Inima mahnita pentru ca m-am saturat? Astea sa fie cauzele zdrobirii placute lui Dumnezeu? ! ?

NU!!!

Duh zdrobit de constiinta ca sunt "pacatosul pacatosilor", de constiinta ca locuiesc intr-un trup de moarte si inima mahnita pentru ca nu pot sa traiesc in placerea lui Dumnezeu.
De cate ori inima imi plange pentru ca nu am meritat si totusi sunt asa de iubit!
De cate ori inima imi plange pentru ca nu ies din mine si pentru ca nu las Duhul Sfant sa preia tot controlul.
De cate ori ma intreb "Care este calea Ta , Dumnezeule? Iata, vreau sa fac voia Ta, dar de multe ori nu o mai recunosc. Si nu inteleg cauzele care ma indeparteaza de Tine. Desi credinta mi-am pastrat, marturisesc: nu ma mai simt ascultat. "
Si Duhul imi spune: nu te mai simti, dar esti. Cuvantul este acelasi; Dumnezeu este acelasi, chiar daca plutesti, "in deriva, dus de vant". Cand vanturile neschimbarii ma bat dintr-o parte in alta, aruncandu-ma de la un urias la altul care trebuie invins, tarandu-ma dintr-o ispita in alta, care trebuie biruita, unde sunt atintiti ochii mei?
Lasa-ma sa Te privesc neincetat; lasa-ma sa nu-mi iau privirile de la Tine si sa nu uit promisiunile Tale; nu ma lasa sa ies din Lumina si Adevar, orice m-ar costa.
Lasa Duhul Tau sa curga;
Lasa focul Tau sa arda tot ce e rau!
Sa ma sfintesti, sa ma curatesti.
Tot mai mult de Tine sa ascult. Tot mai mult in Legea Ta sa imi gasesc placerea. Tot mai mult sa ies din mine si tot ce insemnam odata, sa imi gasesc refugiul in Tine, care ma poti urca pe stanca ce nu o pot atinge- oricare ar fi numele ei. Tu, care poti sa ma treci prin puterea Ta peste orice obstacol, de orice marime ar fi el.
Si focul Tau, vantul Tau, ploaia Ta- sa actioneze asupra duhului meu si sa-l zdrobeasca. Nu conteaza ca va fi miros de ars, fum si cenusa. Va fi pe placul Tau. Va fi o jertfa placuta Tie. Caci asta imi doresc - nu mai buna, nu buna pentru ei sau dupa standardele lor. Ci placuta Tie. E tot ce mi-am dorit, tot ce vreau. Ca ei sa nu mai aiba influenta asupra-mi, ci numai Tu sa ma poti ridica sa dobori.
Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule.
Pune in mine un Duh nou si statornic. Vezi daca sunt pe o cale rea si du-ma pe calea vesniciei- alaturi de Tine.
Primeste jertfele mele care se nasc dintr-o moarte, din mai multe.

Psalmii 51
V. 6 Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!
V.8 Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele, pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.
V.13 Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
V.18 În îndurarea Ta, varsă-Ţi binefacerile asupra mea, şi zideşte zidurile templului Tau in mine!

Vineeeeee!

Cu ce se ocupa tinerii in ziua de azi?
Despre ce vorbesc cand se intalnesc?
Despre ce vorbesc pe mess?
Cu ce se hranesc?
Ce asteapta?
Ce perspective au asupra viitorului? Cum il vad pe acesta?
Ce ii motiveaza, ce ii entuziasmeaza?

Ma tot intreb...si tot mai departe ma simt de ei...nu vreau acum sa bravez, sa zic cine sunt eu, sa ma scot in evidenta. Din nou. :| Nu, dar ...ma doare. Cand vad, aud, observ...
Tot ce as vrea sa vad si sa aud in jur este ca noi-toti- sa fim constienti de timpurile in care traim. Sa ne adunam pentru a ne intari unii pe altii, pentru a intari relatia noastra unii cu altii si cu Domnul caruia ne inchinam. Care se presupune ca ne-a schimbat vietile, ca ne-a transformat.
As vrea sa ma vad pe mine - o neadaptata a acestei lumi si a epocii.
As vrea sa va vad pe voi niste nebuni pentru Cristos. As vrea sa ne vad in foc pentru El si inaintea Lui si inaintea oamenilor. Sa-L purtam in minte, in inima, in purtare, in discutiile noastre.

Nu stiu de ce am facut introducerea aceasta. De fapt aveam planificat altceva.
Urmeaza acum: o discutie, niste replici.
Trageti ce concluzii vreti, dar...sper sa fie calauzite de Duhul Sfant.
Si sper sa ne fie de folos, la toti.

Status Y: Dar voi, cand veti vedea intamplandu-se toate aceste lucruri, sa va ridicati ochii inspre cer, caci de acolo va va veni izbavirea :)
Status Z: mai e putin...n-are rost sa mai fim tristi...n-are rost sa mai plangem...sa ne imbogatim pentru cer :)

X: vine Domnul Isus..
X: slavit sa fie El
Y: amin
X: ma...
X: ai observat ca in ultimul timp se intampla lucruri profetite?
X: pur si simplu vine Domnul Isus
Y: stiu asta; de mult is tot cu ochii spre cer si saptamana trecuta cand am citit versetul asta....ce-l am la sts....am zis: Doamne, Duhul Tau ma invata. si apoi Tu imi confirmi prin Biblie ca Tu ai fost. Y: Numai k tot c vreau e sa petrec timpul ramas in EL si EL sa fie viu in mine! Ca atunci voi face tot ce e de facut. voi spune tot ce e de spus, voi arata ce e de aratat....dar numai sa fie EL viu si activ in mine
X: :)
X: simtim sentimentul ala pe care il simt unii oameni cand doctorii le spun ca mai au cateva zile de trait
Y: da
X: ar face o gramada de chestii
Y: traiesc cu gandul asta si il implic intoate lucrurile- de la licenta si serviciu pana la alte domenii din viata-mi. traiesc ziua de azi si nu ma mai gandesc la maine.
X: foarte bine...
Y: asa m-am bucurat cand am vazut ce are si Z la satus....k e asa un sentiment fain sa vezi k suntem multi, cei care devenim constienti de asta...
Y: de apropiere!
X: si eu la fel...knd am vazut la Z....
X: am zis..."uite-l si pe asta...si asta si-a dat seama"
X: toti ne dam seama...
Y: :)
X: i-am zis acum 2 saptamani lui C...."ma.. se intampla ceva..."
Y: fiecare la randul lui...
X: e bine asa X:
sa veghem de acum
Y: da....io cu P. am vb cel m mult despre asta...de un an de zile tot asta ne spunem..."nu vad, dar simt. simt k e aproape"
X: asa e
X: frate...c e bucurie sa nu mai gusti moartea trupului
X: sa fi preschimbat pur si simplu
Y: ma gandeam ...oare ce se va intampla cu hainele noastre? vor ramanea cazute pe pamant sau se vor transforma ?
X :)
X: cine stie...?
Y: vom afla
X: dap
Y: si ma mai intrebam....da' oare o sa fim constienti? in clipa aia si dupa aceea? k dak da, daca inca am fi in trup, ar exploda inimile de bucurie si implinire, in sfarsita!
X: ma duc sa fac lucruri mai importante.
Y: bine. du-te. Umbla in Cristos!
X: Iuhuuuu... vine Domnul Isus!!!

Te poti bucura si tu , in mod sincer, ca vine Domnul Isus?!?

Asta iti doresc. Si mie la fel.
Dupa toate procesele de constiinta ce ai putea sa ti le faci; dupa analiza relatiilor tale, atitudinilor tale inaintea Lui .....poti spune sincer si cu putere Vino , Doamne Isuse! ?

Asa sa ne ajute tot El, caci prin El biruim!

Vine Isus, vine Domnul meu , in slava
Sa-si ia Mireasa sus in cer!
Stau, asteptand in promisiunea data:
Unde e Isus, voi fi si eu!!!

Si tu?!?

Copilul si Cuvantul

Gandul a inceput cu acest video...:) si cu citatul din McDowell & Williams, din Relatie prin Cuvant:

Copiii seamana cu noi, dar trebuie formati astfel incat sa semene cu Dumnezeu.

Cum ar putea fi formati sa semene cu Dumnezeu, daca nu cunoscandu-L pe El?
Si cum poate avea loc aceasta cunoastere a lui Dumnezeu de catre un copil, care, la inceputurile lui, poate cunoaste lucrurile din juru-i doar prin atingere, pipaire si gustare, la propriu? Mai tarziu putin, poate cunoaste mediul inconjurator prin ceea ce vede- deci lucrurile concrete.
In jur de 2 ani, de abia invata ca daca el nu mai vede un obiect, aceasta nu inseamna ca obiectul a disparut, ci inca exista. Pana la 7 ani mai achizitioneaza unele abilitati cognitive, dar, la 7 ani, inca dispune de un caracter intuitiv al cunoasterii- gandeste ceea ce vede. Abia dupa 12 ani copilul castiga, in plan cognitiv, dimensiunea ipotetico- deductiva a posibilului.

Cum ii poti face unui prunc cunoscut pe Dumnezeu, pe care nu-L poate pipai, nu-L poate gusta
( la propriu), nu-L poate vedea?

Cred, insa, ca acest lucru este foarte posibil , pentru ca de cand se naste, in inima copilului exista acel gol pe care numai Dumnezeu il poate umple . Si, inconstient fiind de aceasta nevoie, fara sa stie decat sa planga si , dupa cateva luni, sa zambeasca, cred ca Il poate simti pe Dumnezeu:

atunci cand Dumnezeu traieste in parintii lui, cand Il poate vedea in ochii mamei lui, cand Il poate simti in bratele puternice si sigure ale tatalui sau, al carui cap este Cristos.
Si, in acest fel, copilasul ia primul contact cu Creatorul lui- prin parinti.

Reiese de aici importanta pe care o are faptul ca Cristos sa fi luat chip in noi, chiar in tine si in mine, pentru ca vom fi, cu voia Lui, intr-o zi, parinti.
Nici nu pot sa descriu sentimentul pe care mi-l imaginez. Copilasul tau sa-L simta pe Cristos viu si activ in tine, prin bratele tale, prin glasul tau, prin ochii tai...! El, care nu stie prea multe, sa-i zambeasca lui Dumnezeu atunci cand iti zambeste tie!

Apoi, cand este un pic mai crescut si are limbajul format, ce bine Ii poate fi prezentat Dumnezeu prin Cuvantul Sau. Ce bucurie voi incerca atunci cand , chiar daca micul meu nu cunoaste limbajul abstract, nu poate cunoaste si intelege decat ceea ce vede, va comunica, prin rugaciune de copil, cu Domnul parintilor lui!
Si Isus va deveni pentru el o persoana importanta- la inceput, la fel ca mami si tati. Va reprezenta o autoritate si in acelasi timp, un refugiu; dreptatea si iubirea, in acelasi timp.

Cand merg duminica dupa-amiaza la prima tura de biserica Betel, de fiecare data sunt doi copilasi- maxim 3 ani fetita si vreo 2, baietelul. Totdeauna au de spus ceva- un verset, mai multe, un cantecel- spre slava Domnului! Il onoreaza de cand sunt cei mai mici.
De mici copiii trebuie invatati cu memoratul Scripturilor. Pentru ca, prin toate de mai sus, Cristos si caracterul Lui se imprima in constiinta lor.
Si ce poate fi mai frumos si mai nobil decat sa cresti un copilas in teama sfanta, in iubire, in pasiune pentru Cristos?
Si, astfel vom putea spune ca "fiii nostri sunt ca niste odrasle , care cresc in tineretea lor; fetele noastre ca niste stalpi sapati frumos, care fac podoaba caselor imparatesti. " (Psalmul 144:12)

...si vor semana lui Cristos, spre gloria numelui Sau, din generatie in generatie,
amin!
Aici il vedeti pe Elias. Sa-l creasca parintii lui pentru Domnul, si stiu ca asa vor face. Si sa le fie binecuvantata familia si caminul!

Am o lumanare palpaind a moarte…

Dar ea nu vrea de min’ a se desparte.

Nu am ce sa-i fac, suflu’ nu-i pot a mai da.

Asupra lumanarii nimic nu pot influenta.

Dar ce de multe ori, un semen,

Palpaie, se stinge sub povara fricii

Sau a neputintei, chiar a vorbei grele

Sau a ignorantei mele...

Lumanarea mea s-a stins.

Dar agonia unui om, scaldat in suferinta,

Dureaza mult mai mult. Si e mai grea.

Cum actionez? Ce fac? Cum fac?

In Iubire sa umblu, in adevar si dreptate.

Si-atunci voi sti ce, cum, cand si pentru cine

Sa spun, sa arat, sa iubesc, cu dragostea

Ce-n mine traieste, canta, zambeste.

E Duhul , cel care ma –nvata cand;

Cristos, cel care-mi arata pentru cine.

Sa-L las pe El sa imi arate, sa ma-nvete,

Si-n mine, mereu El sa lumineze.

22 ianuarie 2009

Poate e ultimul strop de cerneala

De dimineata ceva m-a pus pe ganduri.

Plecand de la versurile "I am a flower quickly fading

Here now and gone tomorrow"....de la Casting Crowns, "Who am I?" , care mi-au fost un fel de "noapte buna" aseara.

Si primele ganduri din dimineata asta au fost tot o cantare:

"Ce-i viata ta? E o penita cu care scrii mereu pe-un drum"

Dupa versurile astea, a aparut o intrebare, adica o constatare.

"Nu poti sti cand se termina tusul/ cerneala...", iar penita va ramane rece, goala, fara viata ce-i era cerneala.

Si nu poti face nimic. Nu tu hotarasti cu cat sa fii umplut; nu tu hotarasti cate povesti vei avea ocazia sa scrii, cate zambete sa desenezi. Tu poti hotari doar sa faci toate astea- sa scrii o poveste, sa desenezi un zambet, o imbratisare, sa lasi in urma o vorba buna....doar in aceasta clipa, cat inca mai esti. Pentru ca nu stii care va fi momentul cand cerneala se va termina.

Ai avut destula pentru anul 2008- care inca nu s-a terminat.

Poate mai ai pentru cateva zile, pentru cateva luni, poate ai pentru intregul 2009.

Dar nu poti sti.

Unii m-ar putea pune la colt: " De ce vorbesti asa? Nu cobi. Nu te mai gandi la din astea."

Cum as putea sa nu ma gandesc? Cand stiu ca nu eu hotarasc clipa cand voi ramane rece?

Cand stiu ca nu eu am controlul asupra lungimii vietii mele?

Dar nu asta e important. Se intampla, anul trecut (2007) a fost un an in care multi tineri crestini au murit. S-a terminat cerneala ce le fusese rezrvata. Am auzit de ei si i-am cunoscut dupa, cand prieteni de-ai lor au vrut sa-i faca cunoscuti. Trist ca s-au gandit la asta dupa.

Nu poti sti care este ultimul post pe care-l citesti de la mine. Nu poti sti care este ultimul zambet pe care ti-l ofer. Nu stii daca nu cumva te-am imbratisat pentru ultima oara. Nu poti sti, pentru ca doar Unul stie.

Si eu ma rog doar ca de fiecare data cand mai am o clipa, de fiecare data cand mai am o sansa, sa o folosesc. Pentru un zambet, pentru un salut, pentru o incurajare, pentru o ascultare, pentru o imbratisare. Nu stii niciodata cand "pa"-ul se transforma in "adio".

Si mai e important sa fiu gata. Dezlegata de tot, dezlegata de voi, in dragoste cu toti, pentru ca v-am iubit. Poate in tacere sau in manifestare, poate in zambet sau in culoare....

Nu vreau sa melodramatizez. Dar niciodata nu stii.

Nici eu, nici tu.

Si intrebarea este: Esti gata? Esti pregatit sa nu mai fii?

Pentru ca de asta depinde ce va urma.

Pe mine nu ma sperie si nu simt niciun disconfort sa vorbesc , sa scriu despre asta.
Stiu ce ma asteapta dupa :)

" Da, suntem plini de incredere, si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul. De aceea ne si silim sa-I fim placuti, fie ca ramanem acasa fie ca suntem departe de casa. Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup. " Biblia, 2 Corinteni 5:8-10


Si cu intrebarea lansata, va spun sa ramanem toti in Iubire, in Lumina, in Adevar.
Si sa folosim eficient si pentru ecou in eternitate fiecare strop de cerneala pe care il mai avem.
Niciodata nu stim cand, chiar si scuturata, penita va fi ...uscata.



Va trimit o imbratisare mare , pentru ultima data....
pe anul asta vechi.:)

Omleta cu sunca si Ambasadorii

...o mica pauza de la sapat si rascolit prin studii si cercetari....

Si cu ocazia asta, urmez si sfatul Irinei de a inveseli un pic atmosfera din aceasta pagina...cam trista, dupa aprecierea ei.
Asa ca, Sissy, pentru tine special si pentru voi ceilalti...fiti atenti:P

S-a pus intrebarea "Care este diferenta dintre contributie si dedicare?"
Pentru a surprinde aceasta diferenta s-a folosit analogia cu ....omleta cu sunca.

Pentru obtinerea omletei cu sunca, lucrurile s-au intamplat in felul urmator:
Gaina a contribuit, iar porcul...s-a consacrat/dedicat.

Cateodata am avea nevoie sa invatam si de la ...porci.
Consacrarea se cere, dedicarea totala in reprezentarea Cerului pe acest pamant strain, unde suntem ambasadori.
Contributia nu este intotdeauna de ajuns....se cere dedicare extrema.

Sa incepem dar a invata si de la porci. Sau...mai bine specificat: sa ne dedicam total.

(Re)Constructie

Mi-e dor si mie sa mai fiu iar, aceeasi care eram, cu ceva timp in urma.
Ma uit inapoi ca-ntr-un album...cu poze si incerc sa o gasesc pe aceea care e altfel decat cele din urma ei si care poarta in ea germenii celor care o urmeaza.
Mi-e dor si mie de idei, de carti, de poezii si cantece ce-mi erau singure tovarase...mai demult.
Si-acum ii citesc pe altii si ma vad in ceata, ca-ntr-un vis, asa cum eram...
Si mi se face dor.
Si inca ma intreb: unde sunt, unde-am ramas?
De la care timp, de la care loc, de la care poveste, de la care cantec, de la care om incoace nu ma mai cunosc?
Si daca nu as fi inca, totusi, eu -chiar si cu ceva lipsa-, acum m-as infuria la un gand ce poate fi poza. De fapt, daca nu ai fi inca Tu, pentru ca numai Tu esti calm si liniste, implinire si totul ce ma tine departe de furie si frustrari. Ce bine ca Tu inca mai esti!
SI nu ma-nfurii, pentru ca ma faci sa inteleg ca eu am ales, in masura in care poti alege asa ceva.

Mi-e dor si mie sa chiar nu mai imi pese, sau sa imi pese prea mult. Niciuna din acestea doua nu le-am mai avut autentice de candva incoace.

Si tot ce am acum....nici nu mai stiu sa numesc; nu mai stiu sa descriu.
Cuvintele nu ma mai prea vor; ideile nu ma mai tin.
Simt ca-mi lipseste ceva. Si vreau inapoi ceva-ul.
Si nu intreb cine mi-l poate da inapoi pentru ca stiu ca nu vreun om imi poate restitui ce-mi lipseste si ce era al meu; poate doar eu trebuie sa lucrez, sa sap, sa ud, sa curat visele de praf- ele, pe care le-am dus in subsolul constiintei mele- le vreau inapoi. Pentru ca nu pot fugi de ele, nu pot scapa de amintirea lor, chiar daca le-am impachetat in mii de hartii colorate si le-am ascuns sub carti cu povesti din diferite locuri si sub diferite nume.
Le vreau inapoi pentru ca doar cu ajutorul lor imi poti fabrica din nou...ideile.
Vreau cuvintele inapoi. Doar cu ele ma poti cladi asa cum vrei Tu, si nu cum vor ei.
Sa aduc si cantecele? Sa aduc si notele? Sa aduc si oamenii?
Va fi asa de greu sa devin iar independenta in dependenta de Tine, cred ca va durea toata reconstituirea asta. Si nu stiu daca voi putea s-o fac...
...asa ca, mai bine...nu vrei Tu sa Te ocupi de tot?
Tu ai o privire de ansamblu, ma cuprinzi in ochii Tai mai bine decat pot eu sa ma cuprind in simtamintele mele si chiar in ratiunea mea...vei face treaba bine. Caci eu, voi esua...din nou.
Vrei sa Te ocupi de tot?
Dar poate daca Te las pe Tine, Tu vrei o rezidire din temelii, si nu doar o renovare.
Poate ca Tu nu vrei sa imi dai ceva inapoi, ci sa imi iei si altele, care-Ti stau in drumul spre adancurile mele, unde vrei sa ajungi. Altele, care poate stau in calea mea spre adancurile Tale, unde vrem amandoi sa ajung.
Te las pe Tine- sa incepi sa darami, sa zidesti, sa dai, sa iei, sa pui, sa tai, sa completezi.
Te las pe Tine, caci Tu stii mai bine.
Si din nou, acum, voi purta mesajul:
"In (re)constructie."

P.S. Pentru ca imi dau seama ca nu Te mai pot scoate din niciun alt mesaj... Esti in tot din mine- in gand, in simtire...Bine ca ai stat.

Raspuns la intrebare

Cum vine El asa la fix si prompt cu raspunsurile cateodata...

Ieri seara si azi noapte si azi dimineata...m-am tot gandit la ceva.

Suntem noi chemati...sunt eu chemata sa-I apar imaginea lui Dumnezeu?
Sa am eu grija ca lumea sa nu-L vorbeasca de rau?
Sa ...fac eu asta?

M-am tot gandit...

Si acum cateva minute iata...Cuvantul lui Dumnezeu pentru azi, primit pe mail:

2 SEPTEMBRIE OPRESTE-TE!

"Uza a intins mana spre chivotul lui Dumnezeu .. si Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru pacatul lui, si a murit acolo.." (2 Samuel 6:6-7)

Cand "era sa-l rastoarne boii iar Uza a intins mana spre chivotul Domnului", intentiile lui erau bune. El nu dorea sa cada chivotul. Dar si-a depasit limitele si s-a atins de ceea ce apartinea in exclusivitate lui Dumnezeu. Uneori taria noastra inseamna sa "ne oprim" (Psalmul 46:10) si sa luam mana de pe lucrurile incredintate in grija lui Dumnezeu. Chiar si cand boii tai se impiedica, iar lucrurile nu merg asa cum crezi ca ar trebui, Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul tau. El intelege situatia mai bine decat ai putea tu vreodata, iar cand vine vremea potrivita, El va face "minuni care n-au avut loc in nicio tara si la niciun neam" (Exod 34:10). Fireste, este frustrant sa ai ceva inaintea ta si sa nu poti pune mana, mai ales cand altii care par a fi mai putin merituosi se bucura de ceea ce tu iti doresti cu disperare. Dar Scriptura ne spune: "Taci inaintea Domnului, si nadajduieste in El" (Psalmul 37:7). Predicatorul canadian A.B. Simpson a spus: "Deseori nu exista nimic mai evlavios din partea noastra decat lipsa activitatii, dar totodata nimic mai daunator decat neobosita truda, caci Dumnezeu a fagaduit ca isi va infaptui vointa suverana".

Pavel scrie: "Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune" (Romani 12:12). Telurile pe termen lung te vor impiedica sa mai devii frustrat de amanarile pe termen scurt. De aceea Dumnezeu a spus: "cel ce o va lua ca sprijin nu se va grabi sa fuga" (Isaia 28:16). In Faptele Apostolilor citim: "Fiindca au fost opriti de Duhul Sfant sa vesteasca Cuvantul in Asia.." (Fapte 16:6). De ce? Pentru ca: a) nu era vremea potrivita; b) Dumnezeu avea nevoie de Pavel si de Barnaba altundeva; c) El dorea ca ei sa fie mai pregatiti inainte de a se imbarca pentru o misiune de o asa mare insemnatate.

Inteleg eu gresit....sau Dumnezeu nu are nevoie de mine ca sa-I apar imaginea? Sa am eu grija de Chivot sa nu cada?
Asa ca stiu ce am de facut de acum inainte.
Multumim Domnului pentru ca ne vorbeste atunci cand stie ca TREBUIE sa stim ceva.

Si pomul...

..."Vezi prima pomul acela?"
..."Da, prima. Ce-i cu el?"
..."Prima...Pomul acela sunt eu."

Dar chiar si el ar putea sa nu mai fie la fel , daca la anul l-am mai vizita.
Mi s-a facut cunoscut scenariul posibil pentru ca pomul sa nu mai fie cum este acum.
S-a facut lumina- si in privinta pomului.
In privinta mea, Lumina e demult.
:)

Analiza asupra vietii

Cum ai descrie viata crestina pe pamant?

8 iulie- data primirii acestei teme.
Azi e 24 iulie. Multe zile scurse.
Am avut in minte tot timpul tema. Dar nu am vrut sa scriu doar ca pe o datorie, doar ca sa imi indeplinesc sarcina. Vreau sa fie mai mult decat o pagina umpluta cu litere. Vreau sa fie o viata, un Cuvant, o traire.

...Si cum as putea sa ma refer la o viata crestina pe pamant, fara sa ma refer la altceva decat la ceea ce traiesc? Cum as putea scrie ceva ce nu traiesc? De aceea m-am autoobservat si autoanalizat, in timpul scurs de atunci, in ultimele lupte.
Pentru ca, da! O prima caracteristica a vietii crestine este, dupa cum vad eu, aceea ca este o lupta.
O lupta pentru integritate, pentru curatie, pentru adevar trait si dragoste infaptuita. O lupta permanenta cu tine si cu forte invizvibile, dar simtibile. O lupta ce te poate stoarce de puteri, dar o lupta pentru care ai asigurate niste arme puternice.

Unul din moto-urile mele este: Traieste in lumina! Mai cred ca o viata crestina, de copil al lui Dumnezeu, este o viata traita in lumina.
Ce inteleg prin asta? Mi-a zis cineva ieri: "Nu face nimic de care ti-ar fi rusine sa apari la televizor". Asta e. Nu face nimic ce te-ar rusina in fata oamenilor, in fata vreunui om. Ai grija la cele ce te-ar putea rusina in fata lui Dumnezeu.
De multe ori m-am gandit, nestiind daca e bine sau nu sa ma comport intr-un anumit fel intre tineri, de exemplu:"Acest comportament l-as putea avea; l-as avea, daca ar fi aici mami sau tati?" Si de multe ori am spus tot eu:"Nu, n-as putea sa fac asa daca ei ar fi aici." Respect, rusine, constiinta autoritatii. De multe ori ne gandim: "Eu sunt in Har, Domnul m-a iertat deja; asta nu ma face un lepadat de Cristos, pentru ca nu faptele mele imi aduc salvarea." Si avand acest gand, aceasta incredintare, ca paravan, nu facem bine ce facem. De aceea este bine sa avem constiinta ca sunt unii oameni pusi in viata noastra carora trebuie sa le acordam respectul, ascultarea, supunerea noastra.
Cred ca gandul la mami si la tati de multe m-a ferit in vremea tineretii mele. In lumina. Faptele noastre sa poata fi cunoscute de toti oamenii, fara ca acest lucru sa ne aduca prejudicii. Doua caracteristici pana acum: lupta, lumina. A treia? O banuiesc pe fuga.

Mai ales ca tanar/a, cum sa te comporti dupa placul Domnului? Toti isi urmeaza incredintarea ce o au, toti respecta limitele ce cred ca le sunt puse personal. Ma intreb doar: nu or fi aceleasi limite pentru fiecare copil al Domnului? Si acum probabil stiti deja ca vorbesc despre relatiile baiat-fata. Cred ca acest domeniu este ca o piatra de capatai in viata fiecaruia dintre noi, la momentul dat.
Nu fac referiri la nimeni decat la mine.
Viata crestina traita, nu doar vorbita, a unui tanar, este o lupta, ce trebuie dusa in lumina, lupta castigata de foarte multe ori...prin fuga!

"Fugi de poftele tineretii", rasuna si azi indemnul destoinicului frate Pavel, si pentru noi, tinerii secolelor peste XX. Ce inteleg prin pofte? Care pofte? Care pofte...as enumera flirtul, dorinta, placerea. Dorinta de a nu fi singur in asteptarea ajutorului potrivit. Placerea de a te simti apreciat, dorit, interesant, placut. Chiar dorinta de apropiere fizica si chiar psihica de vreun dragut si stimabil semen, sub diferite motive.
Am in minte un proaspat exemplu de fuga. Fuga de aceasta placere, din intuneric, departe. In mediu securizant, crestin, in relatii sanatoase de prietenie si fraternitate. Da, se pot intampla si acolo. Am ales sa fug, chiar daca prin asta am pierdut multe si am castigat singuratate. Am fugit, dar am gasit pacea, linistea, impacarea, incredintarea ca a fost cea mai buna alegere. Este greu sa pierzi, poate , prieteni buni, pentru ca fugi, te retragi si esti inteles gresit. Ei nu puteau pricepe in acel moment ca doreai pentru ei ce este mai bun si ca ii doreai curati si neintinati, asa cum te vroiai si pe tine. Dar a venit momentul cand au inteles. Si ti-au multumit ca atunci ai fugit sau ai spus NU.
Sunt lucruri cu care ne confruntam toti. E, uneori, pe langa greu, si neplacut- sa lupti, sa stai in lumina, sa fugi de pofte. Dar asta este viata crestina- Lupta, Lumina, Fuga. Daca nu traiesti in lumina, cum ai putea fi tu o lumina pentru cei din intuneric?

Trei cuvinte cheie. Ele cuprind multe, gandeste-te doar ce si cate altele cuprind si presupun fiecare. Acestea sunt comportamente , reusite. Si au in spate sustinatorii, armele ce n-au fost date pentru a iesi biruitori in toate. Viata crestina este o viata complexa, centrata pe cei din jur, pe iubire si slujire neconditionata, centrata pe cruce si cu ochii tinta la Isus.
Cel ce traieste viata dupa placul lui Dumnezeu are la indemana o serie de arme pentru a iesi biruitor. Acestea ne stau la dispozitie, tot ce avem de facut este sa credem ca folosindu-le, biruim.
Ele sunt: rugaciunea, Cuvantul scris al lui Dumnezeu si postul. Aceasta puternica arma pe care nu suntem de multe ori in putere de a o folosi. Toate acestea ne-au fost puse la indemana , trebuie doar sa le punem in functiune. Si, lasandu-ne invatati si condusi de Duhul Sfant, sa traim in voia lui Dumnezeu, in placerea Lui, recunoscandu-i suveranitatea si fiind recunscatori pentru ea.

Doamne, da-ne intelepciune, putere si iubire pentru a trai o viata placuta Tie. Sa fim tineri si tinere dupa inima Ta, liberi de oameni si pamantesc, gata de zbor si activi in lucrarea Ta. S afim o sare cu gust , constienti ca influenta noastra ajunge pana departe si ca Numele Tau este sau nu este proslavit prin viata noastra.