Dupa 20 de ani... :)

Azi e o zi specială. Pentru mine, pentru noi. Care acum 20 de ani a,m primit un cadou , un dar cu viaţă.
L-am primit pe Ado:)

Nu îmi mai amintesc eu aşa de departe în timp, sunt chiar curioasă cum m-am comportat şi ce reacţii am avut când am vazut păpuşa vie adusă acasă:)

Fratele meu -singurul.
Mi-ar fi plăcut câteodată să am un frate mai mare, dar e bine că am totuşi unul. Pe care câteodată l-am privit ca şi cand ar fi fost+ mai mare. Mai ales de când am crescut amândoi şi ne-am maturizat.

Acuma mi-e aşa de dor de tine, de când ai plecat şi tu de acasă...
Prima oară când am plecat eu de acasă, când am venit la Sibiu, primul dor pe care l-am simţit a fost dorul de el. De lucrurile ce le făceam împreună, de discuţiile filozofice, de locurile unde mergeam împreună...De tine.

Mi-am amintit acum câteva zile...
Mai ştii când te-am salvat de la înec? :))
Chiar uitasem....nu m-am mai gândit de foarte mult timp la păţania aceea, dar mi-am amintit într-o zi când ne explica un profesor ceva ce explica reacţia mea de atunci.

Da, aveam vreo 6-7 ani şi el 4-5 . Şi mic şi bleguţ cum era, s-a aplecat de pe marginea unui râu repede (Sohodol) să bage mâna în apă. Şi l-a tras curentul apei. :| :-ss
Eram cu părinţii şi cu nişte vecini. Dar în apropiere nu mai era decât copilul vecinilor- Alexandru- cu un an mai mare decât mine. Şi noi eram aproape de Ado când s-a întâmplat.
După cum era de aşteptat, Alexandru...nu a făcut nimic. Eu, într-un moment de adrenalină, stimulare a energiei, activare psihologică sau cum s-ar mai putea numi.....am sărit dupa el.
L-am prins de ....mână sau tricou sau nu mai ştiu de ce...că deja era luat şi cu o mână mă ţineam şi eu de mal, probabil...Adevărul e că nu îmi mai amintesc cum a fost, dar îmi amintesc că l-am ţinut să nu se ducă, până a ajuns tati să ne salveze el pe amândoi. Ado- micuţ, săbuţ, iar apa- foarte rece şi foarte repede şi şi un pic adâncă era.

Eliza: ia întreab-o pe mami câţi ani aveam când te-am salvat de la înec
Eliza: că nu mai ştiu sigur
Ado: :))
Ado: adică ai vrut
Ado: aveai 7
Eliza: cum am vrut?
Eliza: faptul că azi eşti aşa de mare e dovada că am şi reuşit
Ado: >:D<

Da, ce bucuroasă sunt că am făcut-o. Că Domnul mi-a dat şi la slaba de mine putere să te prind şi să te ţin. Şi te-aş mai prinde şi te-aş mai ţine de câte ori ar fi necesar. Numai să nu te duci, odată cu apele reci, repezi şi înşelătoare ale acestei lumi. Şi cu rugăciune te susţin şi sunt aproape de tine în duh. Şi mă rog să rămâi şi tu în Acelaşi Duh scăpător de moarte.

Ce să vă mai zic de fratele meu? Este un om binecuvântat- şi noi cu el.
Dumnezeu l-a înzestrat cu multe calităţi "de căutat". Şi cu credincioşie. Şi acum îmi amintesc cum predica el încă de la vârsta de 5 anişori...îşi punea un scaun, îl acoperea cu ceva, deschidea Biblia pe el şi zicea: "Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele". Asta era predica lui. Şi de abia aştept timpul când va putea pune în practică ceea ce propovăduia de pe atunci. Şi cred că o va face, pentru că surorile şi le-a iubit. Şi le-a îngrijit, i-a păsat de ele. Va fi o binecuvântare şi pentru ea. Cum este pentru noi.
Îmi amintesc chiar acum ...când mi-am pus întrebarea: "Cu un aşa frate, ce mai îmi trebuie altcineva?" Si mi-a scos mami din cap asta...mi-a zis că el are un drum şi eu altul.

"Ce vrei să te faci când vei fi mare?", l-a întrebat un frate- prieten de familie.
"Eu cand o să fiu mare vreau să mă fac mic.", a răspuns. Vreo 17-18 ani să fi avut pe atunci.

Asta îţi doresc. Să rămâi mic şi smerit. Şi să te laşi folosit de Mâna mare care este întinsă asupra ta. Şi Domnul Dumnezeul nostru să fie paza ta. Şi, cum am greşit zilele trecute şi am găsit un mare adevăr şi o mare necesitate, El să fie oaza ta. Hrăneşte-te din El, bea din El - flămând de neprihănire, însetat de dreptate. Şi El va fi viaţa din tine.

Te iubesc, te admir şi te încredinţez Părintelui nostru ceresc, care, dacă ne-a destinat aceloraşi părinţi pământeni, ştie El de ce. Şi vreau ca noi să -I îndeplinim dorinţa, planul- Visul Lui pentru noi.

P.S. Îţi dedic asta. Că-ţi place:)
Să trăieşti pentru ţeluri mai înalte- în fiecare zi mai înalte.

Fumbling his confidence
And wond'ring why the world has passed him by
Hoping that he's meant for more than arguments
And failed attempts to fly, fly

We were meant to live for so much more
Have we lost ourselves?
Somewhere we live inside
Somewhere we live inside
We were meant to live for so much more
Have we lost ourselves?
Somewhere we live inside

Dreaming about providence
And whether mice or men have second tries
Maybe we've been livin with our eyes half open
Maybe we're bent and broken, broken

We were meant to live for so much more
Have we lost ourselves?
Somewhere we live inside
Somewhere we live inside
We were meant to live for so much more
Have we lost ourselves?
Somewhere we live inside

We want more than this world's got to offer
We want more than this world's got to offer
We want more than the wars of our fathers
And everything inside screams for second life

We were meant to live for so much more
Have we lost ourselves?
We were meant to live for so much more
Have we lost ourselves?
We were meant to live for so much more
Have we lost ourselves?
We were meant to live

Pentru necunoscători- Switchfoot, Meant to live.