Povestea ta.

E adevărat că 1000 de cuvinte câteodată nu sunt de ajuns pentru a înlocui o imagine.
Dar se întâmplă uneori ca o imagine să nu poată descrie nicidecum o idee.
De asta...s-au inventat, poate, colajele.
Dar tot nu sunt de ajuns.
Aşa că nu o să mai pun nicio poză la postul anterior.

Totuşi, câţiva prieteni...o, exagerez. Doar doi. Ea la cerere şi el de bunăvoie. Şi celălalt el, care a inspirat. Doar ei au furnizat material pentru "întregirea visării" mele(au mai fost unii care au încercat, dar s-au dat uşor şi repede bătuţi), care, de ce nu, ar putea fi şi a lor.

E: nu o iei şi p ea sub umbrelă?
F: hmm
F depinde
E: de ce?
F: de ea
E: cred că îi place în ploaie...până la un moment dat. să fii pe fază să simţi momentul şi să-i faci loc
F: o sa fiuuuuuu
[...]










[...]
F: tu?
F: ce mai faci?
F: nveţi la pian?
F: sau îl înveţi?
E: îmi cântă
E: îmi spune o poveste la pian
F: hmm
F: ARE YOU IN LOVE ???
E: hehe
E: no
E: doar de idee, aşa...
F: şi ideea asta unde duce?
[...]

Uite unde a dus. Aici.
Şi după aceea aici, unde ne aflăm. Acesta a fost doar startul.
Imaginile "inspirante" sunt mai sus. (Ştiu că nu există cuvântul, dar...şi ce dacă? E de folos.)

Şi acum urmează imaginile care încearcă , într-o anumită măsură- mai mult sau mai puţin- să întregească ideea.

- by Bi. Biencutza.
Îmi place la acest colaj că ea a văzut dincolo de "noi doi"- o ea şi un el.
Dealul care ar trebui sa aibă vederea înspre lună, mai are o parte. De unde vezi în perspectivă lumea în care trăieşti.
Povestea, la începuturile ei şi în majoritatea cazurilor, este spusă, şi azi, copiilor. Ceea ce am scris se poate întâmpla şi între alţi actori. Nu neapărat doi, nu neapărat noi.
Locul şi umbrela- braţul care ţine umbrela- protecţie- "Sunt aici, acum, când ai nevoie, chiar dacă tu eşti puternică şi eu sunt verişorul tău sau vecinul tău din copilărie sau fratele tau, colegul tău sau chiar un străin. Are cine ţine umbrela, sunt aici în caz de nevoie."
Şi pianul, da. Posesorul degetelor poate fi oricine, oriunde. Şi eu ascultam poveşti altădată, spuse de Nucu, cu ideile lui Beethoven sau, cel mai mult, de Dani...Cea mai frumoasă poveste era scrisă de Chopin "Fantasie" Impromptu, Op. 66 . O, da. Cântat de tine. :X Cum aş putea uita? (Poate asta este de fapt cauza inspiratoare de bază) Întotdeauna îl simţeam cântat pentru mine, povestea spusă pentru mine.
Mulţumesc, Bi, pentru inocenţa şi puritatea colajului tău. De asta îmi place de tine:) >:D<

Apoi, poza oferită voluntar. Este puţin distorsionată de mine, deşi situaţia lor e clară.
Şi acum...ce am încercat eu să "pun laolaltă".

Asta a fost. M-am "prostit" destul. Mi-am acordat câteva zile de visat...ca să mai rezist cu statistica asta... de acum şi pentru încă vreo două săptămâni maxim ) mă intorc la ea. Şi apoi o sa o las pentru totdeauna. Pe ea şi încă poate altele, multe altele.

Dar lasă ca ...vine vara :>
Bucură-te de libertate, cât încă o ai.
De singuratate, cât încă mai poţi.
Şi dragostea...luptă pentru ea :)
Până nu ..."trece trenul", ca să închei tot cu citat din cel ce a început.
Thanks, aproape-verişorule.