Nimic mai rău -1

Am zis că nu mai am timp să scriu, nu?
Am zis şi aşa e.
În seara asta s-a întâmplat aşa:

O: unde-i blogu'?
E: păi?
O: n-am mai văzut de mult să scrii ceva
E: nu am timp
Ovidiu-re: păi fă-ţi
[...]
Eliza Stefu: scrie tu ceva

Şi a scris. Mai acum câteva zile, când l-am provocat. Ştiam că are ce , are cu ce, are de unde.

Urmează mai jos un gând. Născut din citatul unui fotograf-scriitor, pe care l-a citit:

Nu e nimic mai rău decât o fotografie clară după o idee confuză.

Îi sunt datoare cu scrierea variantei modificate a acestui citat.

Varianta pe care am acceptat-o ca fiind mai adevărată când am citit asta este:

Nu e nimic mai rău decât o fotografie confuză după o idee clară.

Şi rămân datoare până pe la sfârşitul săptămânii....

Acum gustaţi puţin din el, din Ovidiu-re. Verişorul meu :)

Trăim într-o lume în care se pune accent din ce în ce mai mult pe partea fizică în orice domeniu şi se lasă la urmă partea interioară umană, imaginatia, simţul- oricare ar fi el.

La asta cred eu că se referă expresia de mai sus. Vrem sa fim perfectionişti în ceea ce facem, ţinem cont de reguli, ne ghidăm acţiunile şi implicit viaţa după părerea altora, ne desfăşurăm activităţile după norme clar stabilite de alţi oameni, care printr-o falsă sclipire de geniu trăiesc cu impresia că au găsit constanţele perfecte necesare rezolvării unor probleme ce depind numai de variabile, înregistrăm ca un casetofon răspunsuri diverse la posibile întrebări care sunt menite să pună în funcţiune imaginaţia şi inteligenţa, iar la momentul potrivit, apăsăm mândrii şi fără ezitare pe butonul “play”, fără să ştim că am ucis poate ceva unic, poate un vis- prin lenea de a da frâu liber imaginaţiei şi inteligenţei neartificiale.

SUNTEM LIMITAŢI de curentul lumii. Ne sunt puse cenzuri la nivelul gândirii, nişte ochelari de cal sentimentelor şi trăirilor noastre sufleteşti.

Asta este esenţa expresiei de mai sus, plecată de la faptul că atunci când faci o fotografie eşti atent la reguli, la fixarea parametrilor tehnici ai aparatului din mâna ta, te gândeşti la încadrare şi la fel de fel de alte lucruri şi uiţi să-ţi mai faci timp să te gândeşti la partea artistică, să cauţi în interiorul tău o combinaţie de încălcări de reguli, din care să rezulte ceva fantastic. Niciodată n-o sa vezi apreciere la nivel înalt pentru ceva perfect, ci doar pentru ceva ce depăşeşte perfectul, iar pentru asta, fotografia nu trebuie în primul rând să fie clară, ci sa provină dintr-o idee magnifică.

Gandeşte-te care este singurul model de viaţă care trebuie urmat- Domnul Isus. Nu există adjective în nicio limbă de pe pământ să caracterizeze persoana Domnului Isus.Totuşi El n-a trăit după reguli, n-a citit cărţi de autori iluştri ai vremurilor ca să ştie cum să vorbească, nu I-a păsat ce spuneau marii oameni ai acelor vremuri despre modul cum acţiona; n-a avut casă, n-a avut pile, n-a avut salariu mare şi totuşi, a fost cel mai de succes om care a trăit pe pământ. A fost Dumnezeu întrupat pe pământ. Asta pentru că a lăsat pe ultimul loc partea palpabilă a lucrurilor, a căutat în interiorul omului, a degajat în jurul Său inspiraţie şi imaginaţie.

Deci să faci o fotografie clară nu-i mare lucru; însă s-o faci după o idee măreaţă e ceva greu realizabil, dacă nu-ţi deschizi inima şi mintea.