aprilie 08, 2009
Ea, luna.
Să te ajung, să te cuprind.
Să mă primeşti , să mă-nconjori.
Căci singură ca tine -sunt
Şi rece tot ca tine- mă doresc.
Să n-am nimic comun cu ei.
Să nu mă mai atingă ,
Să nici nu mă-nţeleagă.
Tăcere, plinătate e tot ce uneori iubesc.
Căci plinul şi deplinul
Şi absolutul rece
Nu între , nici cu ei nu-l am desăvârşit.
Ci doar tu, care ochii mi-ai luat,
Împărăţeşti sublimă.
Tu cu-al tău Împărat;
Tu, cu-al meu Împărat.
Tu, Absolut, cum ştii să Te arăţi,
Cum faci să Te cunosc.
Cum Tu mă împlineşti în fiecare seară;
Când Faţa Ta o văd în tot ce mă-nconjoară.
Te iubesc, Te doresc, Te simt încă lipsă.
Şi aştept clipa când luna şi steaua
În cale nu-mi vor sta,
Să Te zăresc pe Tine,
Al totul Absolut,
Veşnic împărat ,
Ce mintea mi-ai schimbat!
Şi-Ţi mulţumesc că m-ai lăsat
Să Te cunosc,
În fiecare Absolut ce mi-l împărtăşeşti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
De ea sunt dependenta,
Iar ea ma priveste absenta.
E o incurcatura de sentimente din partea ei. Cand ma ignora, cand ma cheama; cand imi zambeste, cand nicinu ma cunoaste. N-o judec. E doar o luna. Dar o iubesc. Multumesc Disa
imi place mult poza :D
Trimiteți un comentariu