aprilie 29, 2009

Scrisu-i datorie grea...

Am rămas dator c-un buchet....

Da. Ai rămas :)
Şi aştept să Îţi împlineşti promisiunea.

Între timp, am rămas şi eu datoare cu continuarea de aseară. Numai că nu ştiu dacă mai am ce completa. Decât că şi în seara asta am încercat să le explic despre înstrăinare...Dar au rămas cu privirile în jos, în semn de ne-înţelegere sau ne-vrut a se lasa prinşi în explicaţii....doar ochii albaştri au rămas aţintiţi dincolo de mine şi au cautat poate...ceva mai profund. Sau ceva dincolo, sau ceva de explicat, sau vreo idee, sau vreun gând, sau vreo întrebare...sau doar el ştie ce.
"Da' ce ai vrut să zici cu profunzimea poate fi o piedică?"

Înstrăinare , asta am vrut să zic. Momentul acela când te simţi aşa de departe de lume, de oameni. Şi crezi că eşti înspre Dumnezeu, dar şi El a rămas demult la o răscruce de dorinţe şi vise -altele decât ale Lui pentru tine, pentru mine...Momentul când ai decis, fără să îţi dai seama, să fii doar tu- gol de tot, singur de tot, departe de tot. Chiar şi de El. M-am regăsit uneori pe cărările obscure şi liniştitoare -aparent- ale acestor drumuri. Şi când Îi sesizam lipsa, fugeam repede înapoi. Este o graniţă- pe drumul spre lună, pe drumul spre singurătate, pe drumul spre departe...este o granită care trece de ce Îi place Lui, trece de visul Lui, trece de prezenţa Lui. O graniţă cu o lume pe care mi-o imaginez nicicum, plină de un mare gol şi ducând spre abis, iar de acolo...exact spre unde nu vrei să ajungi...
De asta am zis că e frumos, dar are limite...si prea mult- strică. Distruge chiar, pentru totdeauna.

Şi iar mă opresc aici. Să nu merg prea departe.

Să trăiţi şi să vă opriţi la timp- în toate. :)

5 comentarii:

Alexandru spunea...

"Cui mai sunt dator,
Va rog, sa-mi spuna". Am ascultat life cantarea Andradei Dupu " Dator la iubire".

Am un caiet de poezii de la el, " Te iubesc " aici am citit prima data poemul.

Domnul insa nu a ramas dator nimanui. A demonstrat la cruce ca a murit si a iubit toata omenirea.

Te salut

Eliza spunea...

Mai este o promisiune neimplinita inca. "Ma voi intoarce si atunci va voi lua cu Mine".
Asta mai e. Numai sa fie implinite si legamintele noastre, datoriile noastre, pentru a putea beneficia de aceasta implinire a celei din urma promisiuni....pe care o asteptam. In timp ce ne salutam:)

elena marin-alexe spunea...

E foarte important sa stii, dar sa si poti sa te opresti la timp, in toate...Si imi place poezia de la portret de generatii.M-a induiosat f. tare.

elena marin-alexe spunea...

Scrii f. profund.Felicitari Eliza.Am si eu o nepotica la Cluj, tot Eliza o cheama si studiaza pianul.Ai talent la scris.Fii binecuvantata!

Eliza spunea...

Multumesc Elena:) Si eu am studiat pianul. Poate asta are mult a face cu prietenia mea cu profunzimea si cu abstractul- in scris , ca si in toate:)
Multe binecuvantari si asupra ta!

Interesaţi de pagina de viaţă