Linistire, ascundere....

Era aseară, când m-am oprit în mijlocul străzii, mi-am pus mâna pe inimă şi am zis: "Uite-o."
Magnifică era. Indescriptibil de frumoasă. Rotundă, departe, dar nu rece. Aseară nu era rece. Era caldă. Şi mă chema. La o stare cu ea, la un pic de timp în tăcere, amândouă, ca vechi prietene ce suntem.
Deşi nu i-am putut onora invitaţia, nu i-am putut răspunde chemării, mi-a ocupat mintea şi inima.
Am ajuns acasă cu un sentiment ciudat. Vroiam ceva şi nu ştiam ce; simţeam o nevoie de închinare, de reverenţă, de .....micire în faţa Dumnezeului meu care a creat-o aşa de minunată.
Nu-mi găseam cuvintele, locul, muzica.
Am ajuns acasă şi am transcris repede nişte sentimente-(postul anterior).
Dar sentimentul , nevoia nu a dispărut.
Deşi ştiam că toţi ai mei sunt în parc, cub clarul lunii, în răcoarea nopţii, deşi mi-ar fi plăcut să fiu cu ei, nu îmi părea rău. Locul unde eu trebuia să fiu aseară era , dacă nu acasă, singură într-un copac, cu gândul la El şi cu ochii la ea.
Dar am fost acasă. Şi m-a trimis ceva la Cristian Cazacu- Frumuseţea Ta. O piesă direct pe nevoia mea de aseară. Am setat pe repeat şi am ascultat-o până m-am culcat. Azi dimineaţă am pus- o din nou. Acum o ascult.
Am căutat-o pe youtube şi am găsit-o într-un singur format. Surpriză. Trimiţătorul de imagine de lună de aseară, cântă piesa asta. Chiar ieri am citit un status care zicea "Coincidenţa este modul lui Dumnezeu de a rămâne anonim".
Asta nu mai contează. Nu e întreagă în video, dar să îţi faci o idee. Iar cuvintele, în cele ce urmează:

În slăbiciunea mea caut Faţa Ta
Învaţă-mă să vreau şi Te voi asculta
Mi-e teamă uneori că n-am să reuşesc
Dar Tu îmi spui "Încearcă, fiindcă te iubesc"

Mă liniştesc în Tine, ascuns în Faţa Ta
Cu ochii plini de lacrimi sunt copleşit de ea.
Mă-nchin cu reverenţă înaintea Ta,
Privesc cu desfătare frumuseţea Ta.

În slăbiciunea mea am puterea Ta
Aleg să mă supun, renunţ la viaţa mea.
Păşesc pe ape-adânci, iar Tu mă însoţeşti
Trăiesc, dar nu mai sunt eu, în mine Tu domneşti.

Mă regăsesc în Tine, săpat în palma Ta
Creat dintotdeauna să m- odihnesc în ea
Mă liniştesc în Tine, ascuns în Faţa Ta.
Cu ochii plini de lacrimi sunt copleşit de ea.
Mă-nchin cu reverenţă inainteaTa
Privesc cu desfătare frumuseţea Ta.

Am îngenuncheat în Faţa Lui şi mi-a spus: Tu, Eliza, adu-Mi închinare. Trăieşte cântecul acesta. Lasă-te cuprinsă, învăluită, trăită de Mine. Închină-te. Şi Eu voi avea grijă de lucrurile care te preocupă în această perioadă. Asta, cred că pentru că tocmai îmi trecuse prin minte greutatea zilei de azi. Dar El aude şi gândurile , tot ce mişcă înăuntrul meu El simte. Şi are grijă.
Caută mai întâi împărăţia lui Dumnezeu- şi toate celelalte ţi se vor da pe deasupra.
Caută-Mă mai întâi pe Mine, caută Faţă Mea şi Eu Mă voi îngriji de restul.
Odihneşte-te şi linişteşte-te în Mine. Bucură-te de Faţa Mea şi de frumuseţea Mea. Eşti creaţia Mea, eşti minunea pământului. Luna este minunată, într-adevăr. Dar aminteşte-ţi că tu eşti mai presus de ea.
Fii atentă: aşa cum tu o priveşti pe ea, aşa te privesc alţii pe tine. Eliza, ce simt oamenii când se uită la tine? Ce văd? Ce sentimente îi cuprind? Pace, linişte, chemare spre Mine, împlinire, bucurie? Sau simt teamă, vor să se distanţeze, li se strânge inima de durere, sau de indiferenţa ta?
Iubeşti luna, Eliza. Dar înveţi de la ea?

Doamne, mulţumesc. Pentru că mă înveţi din tot. Din ceea ce iubesc şi din ceea ce doresc, Tu mă înveţi. Să trăiesc, dar să nu mai fiu eu. Săpată în palma Ta, creată să m-odihnesc în ea. Ce frumos e în palma Ta. Sapă-mă tot mai adânc, lasă-mi sufletul să fie modelat. Fii-mi Tu tot ce nu -mi ajunge, fii-mi Tu tot ce îmi doresc.
Amin.

Te las mai jos şi să auzi. Nu uita, pe oricine ai vedea, nu fii surprins. Şi nu uita: cântă Cristian Cazacu.Pe cine vezi, dacă nu ştii, este Gelu. Poate vei mai auzi de el.

Numai bucurii pentru azi!